Pack, organise, reinvent

Ultimele saptamani au stat in ceea ce ma priveste sub semnul reinventarii. Toti oamenii trec prin faza asta cel putin o data in viata, cand au impresia ca toate chestiile care li se intampla sunt programate special sa respecte legea lui Murphy: “Cand lucrurile merg prost undeva, au tendinta sa mearga prost oriunde“. Am dat nas in nas cu tot soiul de situatii care mai de care mai neasteptate, iar eu, fire reticenta la schimbare si cam comoda din obisnuita, m-am trezit in diverse dimineti cu mai mult sau mai putin soare ca dom’le nu se mai poate asa, trebuie facut ceva. Trebuie ridicat moralul. Si repede!

Buuun. Se zice ca o problema constientizata e o problema pe jumatate rezolvata. (Oare?). Asa ca am inceput sa ma gandesc la posibilitati. Moment in care m-am ciocnit “face-first” de o alta lege a lui Murphy care ilustra perfect tragi-comedia in derulare: “Lucrurile merg prost toate deodata, dar se indreapta treptat“. Prin urmare, cu pasi marunti, am dat inainte.

Ok, cica o schimbare radicala te mai face sa uiti de alde suparari, dar care sa fie aia? Fiecare cu panaceul lui: unii isi vopsesc parul, altii se consoleaza cu sedinte exorbitante de shopping, isi gasesc cate un hobby, etc. Atata timp cat iti propui, doar cerul e limita, ne imbarbateaza o vorba.

Eu m-am decis sa-mi redecorez casa. Asa ca am inceput treaba asta cu ceva vointa si forte mai mult sau mai putin proaspete. Mi-am consumat toata energia mutand mobila dintr-o parte in alta, selectand, modificand si trimitand catre altii care aveau nevoie de tot ce am considerat ca nu ma mai reprezinta sau ca e in plus si gasind noi utilitati creative pentru ce a fost “salvat de la duel”.

Si uite asa au ramas ele imprastiate, cand credeam ca am scapat de toata nebunia, tot felul de chestioare de care nu m-am putut desparti si care trebuiau sa-si gaseasca locul undeva. Dar undeva unde sa arate si bine, sa fie si totul organizat, sa fie si interesant, usor accesibil si daca se poate sa nici nu mai fi vazut acelasi lucru intre alti patru pereti. Ce e de facut? Ce e de facut? Bineinteles, solutia nu a fost nici de data asta mai departe de cateva click-uri la laptopul indelung chinuit. Asa ca m-am trezit cu noaptea in cap, am sorbit cu nesat cafeaua cea de toate diminetile devreme si m-am infiintat cu ochii inca mijiti de somn pe Breslo. Si dai si cauta.

Si tot cautand eu asa, mi-a atras atentia eleganta cutie din lemn din magazinul domnita. Dupa ce am studiat problema pe toate partile, am ajuns la concluzia ca indeplineste toate acele cerinte indispensabile pe le cautam: