Vad foarte multe obiecte pentru care singurul efort este sa insiri margele sau sa legi cu un cleste niste zale. Pentru care nu depui un efort mai mare de o jumatate de ora.
De ce si insiratul manual intra tot la handmade? Pentru simplu fapt ca nu s-a facut mecanic?
Datorita acestui fapt eticheta handmade nici nu mai da bine.
Pentru multi clienti handmade=kitsch.
Dupa parerea mea e o harababura completa plina de amatorism.
Nu credeti ca sunt cateva aspecte care ar trebui reglementate? In ceea ce priveste calitatea executiei?
Am fost la cateva targuri ca si expozant.
Perceptia romanului e ca-l furi. Nu conteaza ca ai obiecte care s-ar vinde cu succes la casa de moda si care ar fi grozave pentru pictoriale in reviste de moda.
Daca la acelasi targ vine o tanti care isi insira pe masa gablonturi luate de la depozitele chinezesti din capitala si le vinde mai scump decat vinzi tu o bijuterie brodata de exemplu. Tanti asta intr-o zi de targ si-a vandut toata marfa.
Clientii sunt needucati, unii artizani handmade inca nu au depasit nivelul amatorismului de gradinita. Ce facem ca asa nu se mai poate?

era o discutie legata de gradul de dificultate si de handmade al unor produse. si am fost acuzata ca ma cred buricul pamantului, un buric care crede ca doar el are dreptul sa figureze pe Breslo doar fiindca isi roade rau buricele degetelor in timpul manufacturarii.

problema nu era ca eu muncesc ceva mai mult decat simpla insirare de margele, problema era ca nu trebuie sa ne legam de orice portita oferita de definitiile Breslo de incadrare a unui produs handmade/non handmade ca sa putem posta cam orice, orice-ul acesta insemnand cam 5, maxim 10 % handmade.

si apoi sa tinem si cu dintii de asta, cum ca si alegerea asortata a unui snur tot handmade e.

desi suna cam pesimist, pana cei care se vor handmade-isti nu isi vor dori sa evolueze, pana cei care fac selectii pentru targuri, site-uri etc nu vor ridica stacheta, vom fi tot in acest stadiu si peste 50 de ani.
si clientii idem.

am auzit recent, la un targ dedicat bijuteriei contemporane [teoretic nu orice fel de targ], cum o doamna isi spunea parerea "astea da, astea par lucrate".
i-as fi spus doamnei respective ca nu poti sa iti dai cu parerea si despre mere si despre oua, atata timp cat nu stii decat cum se "fabrica" ouale.[in cel mai bun caz].
dar nu cred ca aveam cui, din nefericire.

de aici si pesimismul. sau realismul, luati-o cum vreti :)

Fiecare sac isi are peticul sau! Cat timp vor exista cumparatori pentru produse de acest gen...nu prea avem ce face. Cine poate stabili la fiecare produs postat pe Breslo, cat de..."handmade" este ? :)

Ce este breslo? Ce se vrea a fi breslo?
Eu inca nu am inteles?
E un fel de piata chinezeasca?!! E un tancioc?
Normal ca au scazut vanzarile
Pentru ca oricine stie cu un cleste si o conexiune la internet sa-si faca o pereche de cercei "handmade" unde singurul lucru de facut e alegerea margelele care le insiri pe ac si s faci o bucla cu clestele ca sa-l prinzi de o tortita.
Oricine stie sa insire margele pe ata. De as cumpara un sirag insirat de altii cand am bucuia ca am insirat eu. Asa spune clientul de aceea au scazut vanzarile. Toata lumea vinde furnituri pentru ca toata lumea face handmade.
Fiecare dintre noi avem o prietena care face "handmade" adica niste floricele moscosite crosetate care le prinde de o agrafa chinezeasc si zice vai ce dragutica e.... Nimeni nu mai face ARTIZANAT si clientii cand vad ARTIZANAT stiu ca e scump si nici nu se apropie ca le e rusine ca nu au bani.
Va merge in cotinuare orice brand de mall made in china care vinde gablonturi si alte haine din plastic si telefoanele mobile ca asta cumpara muncitorul roman.
Atat timp cat nu exista o asocietie care sa reglementeze ce este "handmade" ce este "handcrafted" si ce e artizanatul o sa fim tot aici. Intr-un punct mort

Ca sa faci artizanat trebuie sa studiezi arta facuta de altii.
Nu ca sa-i copiezi ci ca sa intelegi arta, armonia culorilor si a formei. Normal daca pui alb cu rosu nu o sa ai un colier elegant oricat l-ai prezenta ca asa ar fi.
Designerii de moda romani in afara de un singur model de rochie de pe vremea bunicii nu stiu sa faca. Astia nu mai sunt designeri sunt croitori ori poate nici atat.
Fara studiu, fara sa studiezi piata, fara sa muncesti ca sa evoluezi in continuu nu o sa faci artizanat o sa faci doar DIY ori handmade. ARTIZANAT=ARTA
Ca sa vinzi trebuie sa lucrezi cu materiale pe care nu le gasesti pe breslo. Trebuie sa faci modele pe care ceilalti artizani sa se chinuie sa le invete. Sa fii original, sa nu-i copiezi pe altii. Dar daca toti lucrati fix cu acelesi materiale nu o sa fie nici o diferenta.
Care e diferenta ca le insirati voi sau ca le insira chinezu? La voi iese mai scump pentru a sunteti a 3-4mana.
Propun infiintarea unei asociatii pentru reglementarea artizanatului caci handmade e pentru amatori.
Si daca o sa aveti curiozitatea sa cautati pe google dupa "Sicsiclasic" o sa aflati si ce lucrez eu si poate si povestea mea de afaceri in acest domeniu
Cu simpatie
Adelina Maries

Salut intentia topicului, nu insa si vehementa cu care sunt facute manifeste unele idei.
Nu vad in baza caror reguli combinatia alb-rosu nu poate sta ca fundament al elegantei, al potrivitei asoicieri, la fel cum nu vreau sa generalizez aruncand toti designerii de moda romani in aceeasi oala (pe mine colectiile lui Adrian Oianu nu contenesc sa ma uimeasca, in ciuda faptului ca literalmente rochia de pe vremea bunicii a stat ca sursa de inspiratie) si pe toti creatorii de handmade (oricat de pleonastic ar suna, nu am gasit o alta sintagma) de pe Breslo in acelasi abis. Notiunea de arta e una laxa, greu de prins in defintii si categorizari.
Astfel ca, oricat de necesara ar fi o epurare aici pe Breslo, riscurile de a cadea in cealalta extrema par a fi problema care paralizeaza. Nu stiu cine vrea sa joace rolul de barda. Nimeni nu se ofera. Fiecare, pe de alta parte, asteptam parca sa intrezarim figura mesianica a unui astfel de justitiar, avizat, obiectiv intr-ale artelor frumoase. Mi se pare ca suntem coplesiti, suferim de un blocaj, acela ca toata lumea la finalul serbarii trebuie sa ia premiul I. Si pe aceasta portita se strecoara speculantii, fie ca e vorba de creatia propriu-zisa sau de interpretarile regulamentelor deja scrise.
Nu ma intelegeti gresit, sunt absolut de accord ca prezenta unui curator, recenzor, critic ar fi mai mult decat binevenita.
Mai mult, clasicul deja "client ce trebuie educat" a devenit o sintagma numai buna de inramat in camera cu aer usor rece, usor inchis a limbajelor de lemn. Discutiile pe tema aceasta contiuna sa se insire, fara variatie, fara tehnica, fara rezultat asemeni unor margele neinspirate pe un fir tern de ata.

Despre targuri nu prea vreau sa aduc vorba, cu cat sunt mai expuse si mai in piata cea mare, cu atat peisajul e mai dezolant, iile mai made in China si artizanii mai rataciti printre gablonturi made in India.

Si daca Leti penduleaza intre pesimism si realism, ambele la fel de pustiitoare, eu cred ca am imbratisat o forma de autism, nu ca astea sunt crezuri cu care pornesti in momentul in care vrei sa infiintezi o afacere, nu ca imi vine cu mare usuratate sa identific succesul in afaceri cu “reusita” in lumea artelor.

Atat timp cat un potential client se uita la un obiect de artizanat si nu poate evalua timpu de lucru sau nu isi da seama de cum se poarta o bijuterie si cum se asorteaza este un client needucat.
Atat timp cat pe un jnur insiri o margea alba si una rosie si-i mai pui o floare de saten facuta la lumanare dupa clipurile DIY de pe youtube spui ca e un colier elegant atunci inseamna ca acel "handmade-ist" e needucat.
Daca un client nu isi da seama ca bijuteria contemporana e o bijuterie in special care se poarta pentru a te evidentia ca este o forma de exprimare, o pezentare a unei idei nu neaparat arta atunci avem un deficit de comunicare intre artele de frontiera si public.
Ca sa ajungi artizan dureaza ani. Artizan e un mester iscusit cu idei deosebite ale carui creatii prezinta armonie. Handmade poate face si un copil de gradinita.
S-a ajuns la aceasta terminologie prin ceea ce ofera piata. Cei care fac lucruri manuale prin termenul care si l-au insusit au ajuns sa puna in declin eticheta handmade.
Am vazut bijuterie contemporana care m-a speriat prin brutalitate si agresivitate si am vazut bijuterie contemporana care m-a fermecat.

As vrea sa cred ca imi sunt destul de familiare interpretarile si definitiile ce roiesc in jurul conceptelor estetice/artistice. Miza mesajului meu era usor diferita decat ceea ce pare a se fi inteles.
Deplang si eu devalorizare sau proasta translatare in limba noastra a sensului cuvintelor - handmade e unul dintre exemplele imediate - asa cum, de multe ori descurajarea si exaltarea oscileaza incontrolabil cand vine vorba de exprimare artistica intr-un camp mai mult sau mai putin pestrit.
Pe de alta parte nu as pune pe seama clipurile-tutorial de pe Youtube deprecierea sus-numitului termen. Ideea de open source este o paradigma moderna, functionala la care imi place sa stiu ca intr-o masura sau alta o sa-mi aduc aportul. Copilul de gradinita e un artist, in potenta desavarsit, nu?
Nici intr-un caz nu vad in succesiunea de sfere albe-rosii pe un snur o opera de arta. Nici in selectia de alb si rosu o decizie estetica de mare dificultate.
Si eu am dat pentru o vreme Like pancartelor virtuale ce militau printr-un simplu, mai mult sau mai putin polemic, expozeu de idei si sugestii pentru educarea publicului sau a clientelei. Un minunat proiect de viitor! Cine sa-l mai si puna in practica, daca noi ne epuizam facand insemanri pe marginea lui. Mi-am dat seama ca nu era decat o maniera de a-mi delega responsabilitatea. Sunt pro, deci sunt. Apoi m-am trezit, cartezianul rationament nu e suficient. Mi-am zis ca sunt, deci trebuie sa fac ceva in privinta asta, sa fac ceea ce pot face in raza mea (mica pe cat e) de influneta, sa-mi concentrez atentia pe ceea ce e handmade, artistic, artizanal, frumos, neaparat frumos, nu pe ceea ce nu e. Pana la urma o slefuire a acului din carul cu fan.

Altfel spus, prin mesajul anterior, nu voiam decat sa dublez interventia lui Leti, mult mai incisiva si de aceea mai clara decat a mea, ca discutia asta s-a tot purtat, de fiecare data pana in pragului unuia si aceluiasi impas: nu chiar asa de banala trecere de la povestire la infaptuire. Parca in acest punct toate energiile revolutionare se evapora.

Pe final, daca-mi permiteti o butada despre gusturile care (odata educate) nu se mai discuta decat intr-un fals-zambitor contradictoriu, am vazut arta contemporana care prin brutalitatea si agresivitatea ei m-a fermecat :).

Brutalitatea te-a fermecat pentru ca te-ai regasit dar asta nu face din respectiva creatie arta, ci este doar o forma de exprimare si cam atat.
Pentru restu e o exprimare generalizata si deloc subiectiva
Arta e atunci cand te-ai imprietenit cu materialele cu care lucrezi. Ca sa te imprietenesti trebuie sa "asculti materialu" sa-l urmezi tu pe el ca dupa aceea sa-l faci sa te urmeze el pe tine.
Arta e atunci cand ai armonie, cand ai calitate si durabilitate.
Cand finisajele sunt impecabile. Dupa ce cunosti martialu si daca il urmezi si tii seama de legile lui atunci vei fi mare mester.
Asta e diferenta intre un copil de gradinita si maturitate artistica. Dar asta se obtine prin curiozitate. Curiozitatea de a cunoaste, de a descoperi, de a fi cel mai bun.
Fara aceste lucruri esti doar designer care creezi forme si idei cu conditia sa fie originale dar nu si arta sau ARTizanat. Exprimarea e una si arta e alta.
Evolutia e o problema personala. Daca nu vrei sa evoluezi nu o poate face in locul tau altcineva.
Organizarea si reglementarea in artizanat o poate face doar o persoana cu experienta si s-a ajuns intr-un punct mort pentru ca nu exista aceste persoane.
Cum sa zica lumea adevarata arta cand se uita la o bijuterie daca ii lipsesc finisajele? Daca firele nu sunt ascunse bine, daca se vad defecte de fabricatie, daca nu exista o exigenta pentru calitate? Daca obiectul nu e slefuit acolo nu s-a transpirat. Daca nu exista armonie atunci acolo e doar o idee si nu o arta

Exista si o arta a cuvintelor, nu vreau sa polemizez, pentru ca odata pornita voi fi greu de oprit, nu am vrut decat sa ma fac inteleasa, probabil ca ar trebui sa-mi reevaluez dexteritatea in aceasta sfera, in care mare mester ma credeam :).

Asa ca dati-mi voie sa nu va interpretez si reinterpretez discursul, cel putin nu cuvant cu cuvant. Perimteti-mi, pe de alta parte sa nu fiu de acord cu universalitatea si obiectivitatea pe care ati agatat-o de gatul unor concepte, eliminand sub impulsul aceluiasi imperativ categoric alte concepte la fel de viabile, la fel de acreditate (de specialisti in domeniu, daca doriti). Dar cand vine vorba de adevarata arta si simtul comun (lumea!) imi e greu sa le aduc impreuna in spatiul aceleasi fraze, cu vadita nonsalanta a formularilor imperativ-doctrinare.

Va rog citit ce scriu inainte de a continua o discutie, deja de mult prea multe ori inceputa.

Brutalitate, pacifism sau (vai!) indiferenţă sunt valenţe ale fiecărei personalităţi. Depinde pe care învăţăm să o cultivăm sau pe care o lăsăm să răzbată luciferic în momente de derapaj existenţial...Asta dacă nu suntem cu toatele Maica Tereza...:)

Brutalitatea şi agresivitatea pot fermeca atunci când sunt forme de protest paşnice împotriva unor convenţii, si da!, nu folosesc un oximoron doar în scop retoric. Finisajele nu trebuie să fie impecabile ca să vorbim despre o operă de artă...Iată, zice chiar Nichita in lecţia lui despre cub, din volumul Opere Imperfecte (sic!)

Se ia o bucată de piatră
se ciopleste cu o daltă de sânge,
se lustruieste cu ochiul lui Homer,
se răzuieste cu raze
până cubul iese perfect.
După aceea se sărută de nenumărate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
si mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan
si brusc se fărâmă un colt de-al cubului.
Toti, dar absolut toti zice-vor :
-Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colt sfărâmat!

Aşa cum artistul care a sfărâmat colţul cubului nu poate fi acuzat de brutalitate, nici Iulia(FierForArt) nu poate fi "agresivă" doar pentru că a fost fermecată de arta contemporană mai mult sau mai puţin cioplită!

Ca sa faci arta nu iti trebuie neaparat scoala, poti sa studiezi cromatologie si anatomie si compozitie si poate nu te ajuta cu nimic... pana la urma se discuta de bijuterii aici, nu e doar arta ci si ergonomie.
Nu e chiar usor sa iti faci singur propria "margea" oricat de mult ai vrea si sigur ca de o insiri pe o aţa rade lumea de tine desi ai stat poate o zi sa faci margica aceea... simplu nu ?
Se acuza ca, clientii sunt necunoascatori si pe buna dreptate, cred ca pe langa arta de a bijuterii trebuie totusi si o abordare pozitiva de informare, la fel de multă informare cat bijutereală, mai putin cinism, nu ajuta pe nimeni.
Ce se creeaza este totusi destinat lor, publicului, fiecare cu nevoile si gusturile lor, simple sau nu, rafinate sau ba.
Poate lumea reactioneaza la mesajele simple din chinezarii (nu neaparat kitsch-uri toate, ci doar pe banda), si inteleg mai greu o piesa complexa, facuta manual.
Multa munca, putina munca... totul se reflecta in preţ, poate cel mai important pentru omul de rând, nu ai ce-i face, putini isi permit sa isi cumpere ceva extravagant, fie ca este el lucrat manual sau nu.
Cei ce isi permit poate nici macar nu stiu ca existi.

Totul depinde de unde, ce si cum sunt abordaţi si cum se poate raspunde la nevoile lor, bineinteles trecute prin mainile tale!

eu inca citesc al doilea mesaj al Iuliei. just kidding :)))

:))

Lucruri frumos spuse si mai ales intr-un limbaj ales. Cred totusi ca desi criticile sunt justificate se pierde din vedere esentialul!
Breslo nu este Academia de Arta si nici macar o colonie de artisti. Si nici nu cred ca acesta este scopul acestui site.
Artizanatul este aproape pierdut in Romania. Transmis mai ales direct, in mici comunitati, a murit odata cu ele. Purtatorii tehnicilor si micilor secrete de fabricatie manuala nu mai sunt in viata si nu mai are cine sa duca mai departe. A mai ramas ceva pe ici pe colo!
Platim pentru globalizare dar mai ales pentru aviditatea tinerilor pentru tehnologie si lucru dobandit facil, superficial.
Nu judecati atat de aspru pe cei care nu stiu dar incearca! Unii chiar vor reusi! Altii doar se rasfata. In USA sau Germania, cele doua mari site-uri de handmade nu au numai artisti de top si nu au numai produse non-China. Dimpotriva! Sunt pline de kitschuri si chinezarii. Asta nu schimba cu nimic apetitul cumparatorilor pentru original. Multe chinezarii sunt de fapt copii dupa originale lansate de mari artisti.
Singura diferenta este aceea ca lucrul manual este mult mai apreciat si mai bine platit in Occident si oamenii isi permit sa cumpere un original.
Arta contemporana nu este prin esenta traditie. Tehnicile de lucru pot fi foarte sofisticate si nu au fost si nici nu vor fi la indemana celor care candva faureau traditii romanesti veritabile!
Exista clienti pentru fiecare obiect cu conditia ca ei sa se intalneasca intr-un loc comun. Acesta este Breslo. Locul de intalnire a celor care STIU cu cei care FAC si mai ales al celor care INCEARCA!
De asemenea arta contemporana, desi este un varf al societatii, nu prea este si pastratoarea traditiilor ci dimpotriva este cea care le altereaza in marea majoritate a situatiilor, modificand totul continuu pentru ca mai tarziu...foarte tarziu, sa aiba sansa de a deveni randul ei, macar partial traditie.
Referitor la copierea tehnicior de pe YT...pai cine sa le arate tinerilor ce si cum? Cei batrani au murit iar multi din "profesorii" romani te SEACA de bani pentru cateva luni de lectii pe care altfel le poti vizualiza gratis open source. Asta deoarece in Occident, oamenii IMPARTASESC cunostintele acestea si NU LE VAND ca "scolile" de la noi.

Multi au ales sa expuna pe platforma doar pentru ca se simplifica lucrurile, oricum asta nu scoate total din discutie faptul ca nu poti face doar o un lucru si trebuie sa stii de toate :| diversitatea in favoarea continuitaţii, cam asta e.

In Baia Mare s-a incercat sa se impuna inchirierea standurilor doar celor cu handmade si chinezariile sa fie lasate de-o parte, chiar si magazinele mari, de exemplu, de martisor, nu inchiriau spatiile pentru vanzatorii de chinezarii; pe deoparte au inflorit peste tot in rest! Intentie buna, dezastru total.

Cea mai mare problema mi-se par sunt materialele, uneltele si accesibilitatea la acestea :| clasicele .. portelan, metal, pielarie ... preturile sunt absurde la materiile prime de calitate, si asta daca gasesti asa ceva.
Ca sa cumperi un ciocanel trebuie sa te uiti in China, ca sa cumperi margele le iei din State ( si acolo is mai ieftine ca aici, e absurd), metale pretioase de prin Turcia; si cat e de usor unui artist sa isi aduca materia de dinafara cand esti
intreabat si ce culoare au ochii si papucii celuia ce ti-a trimis daca e din afara UE.
Multe probleme, dar tot timpul e o solutie si nu trebuie asteptat dupa altcineva sa schimbe lucrurile. :) o guma turbo ...

@violus, nu sunt de acord cu afirmatia asta

" Asta deoarece in Occident, oamenii IMPARTASESC cunostintele acestea si NU LE VAND ca "scolile" de la noi. "

----- cunostintele de nivel de incepator sau mediu se mai "imparatesc" gratis, dar, daca vrei sa avansezi si sa inveti mai mult trebuie sa platesti. Ori platesti un tutorial sau curs online ori cumperi o carte ori mergi la... scoala! Acesta e un lucru pe care romanii nu il inteleg pentru ca noi nu avem scoli de bijuterie si nu avem inca convingerea ca totul se plateste. Asa cum pretindem clientilor sa ne
pretuiasca munca tot asa trebuie sa avem constiinta ca un profesor trebuie platit. Scolile de bijuterie... alea care sunt... de bine de rau, se invata ceva. S-a desfiintat profesionala de bijuterie din obtuzitatea guvernantilor si nici nu sunt sperante de reinfiintare... deci, nu exista "IMPARTASIRE" de cunostinte... cunostintele si secretele meseriei se dobandesc in ani de munca si, refuz sa cred ca exista cineva in lumea asta care sa te aduca la un nivel avansat pe "GRATIS". O sa iti vanda macar o carte, un curs....

fimomimo ai dreptate! Problema este cine ar putea decide la fiecare produs in parte cat de handmade este? :)
In afara de asta, chinezariile sunt la fel de raspandite in USA ca si in Europa. Daca cineva cumpara de la o firma din USA nu inseamna ca nu este un chinez in spatele ei, mai ales pe site-urile de licitatie. In materie de margele, nu cred sa fie vreo tara care sa rivalizaze cu China in termeni de varietate, pret si raspandire. La unelte la fel. Nu stiu daca Romania a avut in trecut o astfel de industrie, poate prin reteaua UCECOM sa fi fost...

Tonycat, nu ma refeream la bijuterie in strictul sens al cuvantului. Aur, pietre pretioase, etc...ci la ceea ce se face pe Breslo, adica bijuterie fantezie intr-un sens foarte larg. Despre asta vorbeam. Iar aceste informatii sunt free. Poti cumpara carti, cursuri...dar este suficient sa intri pe YT. Pentru tehnici foarte rafinate si complexe trebuie sa existe si clienti pe masura...iar in Romania din pacate slabe sanse...
Scoala romaneasca de bijuterie a murit prima oara in 1945. Ce a mai ramas din ea in perioada comunista a murit usor-usor in ultimii ani.
Ma indoiesc foarte tare ca se mai poate vorbi acum despre o scoala de bijuterie romaneasca in adevaratul sens al cuvantului.

Multe puncte s-au pus pe i, mie mi-a cam scapat din vedere firul discutiei.
Eu, copil postdecembrist, am o greutate in a cuprinde cu intelegerea valentele cuvantului "scoala" si nu pentru ca mi-ar fi fost straine institutiile ce poarta-n frunte o astfel de stea, si, in paranteza fiind zis inca ma mananca rau sub limba, nici pentru ca am asteptat ca altcineva sa sa ocupe de propria-mi si atat de pretioasa evolutie inspre "a fi cel mai bun".
Din punctu-mi de vedere scoala e un camp la fel de pestrit ca oricare altul, nu orice profesor este un capabil emitator de secrete bine pastrate, bine transmise, nu orice student este un graal in care cunoasterea este turnata ca si cum ar fi un vin gros, sangeriu, cum nu orice designer autointitulat este cel mai fin designer din perimetrul Carpatii - Dunare - Marea Neagra. Scoala lui Harry Potter nu-i acasa.
Daca ar fi sa am eu dreptate cat sa o impart as zice asa:
tonycat vorbeste despre un demers aproape utopic de la autoinstruire la o comunitate de excelenta, in care bijuteria straluceste milenar. Aceasta in contextul in care noi eram inca la nivelul primitiv al alinierii neplanetare de margele albe rosii pe un snur, suna nietzschean, ne arunca discursiv intr-o odisee spatiala.
violus si fimomimo sunt cu picioarele bine infipte in solul campului pestrit pe care-l tot aduc eu in discutie si incearca, din cate mi se pare mie, sa pastreze discutia la acest nivel. Si bine fac dat fiind faptul ca unii dintre noi (eu!) au tendinta sa bata campii si sa-i mai traga (cu brutalitate?) si pe altii dupa ei.
Leti, pe unde ai ajuns cu lectura? :)))

Si daca tot am ispravit cu impartitul dreptatii, imi exprim si eu parerea: drumul autoinstruirii este unul lung, sinuos, trebuie parcurs pas cu pas, tutorialele de pe YT sunt oaze binevenite iar informatia gratuita este uneori mai pretioasa decat o cladire cu 5 etaje de scoli inalte. Open source este un mod de gandire si instruire care, zic eu, are toate sansele sa inlocuiasca paradigma nostalgica a bunelor scoli de dinaintea erei noastre (sincer imi e greu sa spun ca in 1900 toamana invatatoarea lui Faulkner era o mai buna invatatoare decat invatatoarea mea din 1990. Si, culmea, Faulkner e unul dintre autorii mei preferati, in vreme ce eu nu sunt unul dintre ai lui). "Gratisul" pe de alta parte este si el gresit inteles, gratis de multe ori nu e faptul ca pescarul batran te invata sa pescuiesti, ca doar tot pe timpul tau pescuiesti, ci ca pescarul iti arunca niscavai cozile de porcusori. Iar pana ce drumul autoinstruirii sa ajunga la un dead end cred ca mai e mult de scris, citit, multa sarma de innodat si margele de insirat, cercuri vicioase de mangaiat :).

Iulia, cu mana pe inima [ sau in zona, ca oricum nu stiu exact unde e], declar CA CAteodata esti un Faulkner 2, pentru mine :)))

sa nu limitam discutia la bijuterii, nu? ca nu doar "dansele" sunt vizate :))))

nu stiu cine intreba la un moment dat ca cine ar fi in stare sa decida gradul de handmade al unui produs.
pai e foarte simplu, zic eu - cineva cu un bagaj suficient - ca sa nu spun mega dezvoltat - de cunostinte. exact ca si criticii aia de nu stiu tine pensula in mana, dar isi dau cu parerea despre picasso.

s-ar putea aduce probe textuale ca noi cu divagatul de la discutie, intr-un dulce stil faulknerian as zice, ne ocupam destul de des :)).

cat despre critiCII CEia, mai bine sa nu-i boscorodesc eu. un prieten grafician avea o vorba: voi imbatati-va cu interpretatu', ca eu desenez
cam prin zona asta sta pitit si adevarul estetic, care dupa umila mea parere nu prea cred ca exista, cel putin nu atunCI CAnd (2-1, sunt competitiva :))) incepe sa se recomande ca obiectiv.

Vis-a-vis de educatu' clientilor, sincera sa fiu, mi se pare o treaba la fel de grea ca cea de-a educa parintii, par example, lucru de care se plangeau mai ieri colege prin cancelarie...plus cronofaga...iar rezultatul e incert, asadar mai bine "Creati, creati, orice si oricum, numai sa creati!!!", ca sa-l parafrazez pe Heliade, cu-al lui "Scrieţi, băieţi, scrieţi, orice şi oricum, numai să scrieţi"...

Apropo de educatie, vanzatorii de pietre naturale ar trebui sa precizeze daca pietrele sunt netratate, tratate chimic sau termic sau mai stiu eu prin ce alte tratamente au trecut. Veti spune ca furnizorii nu va dau aceasta informatie, in cele mai multe cazuri asa se intampla. Atunci nu le mai vindeti sau invatati sa le deosebiti. Un cuart vandut ca si cuart roz nu are cum sa aiba o culoarea intensa daca nu a fost tratat, un magnezit colorat vandut ca si piatra de turcoaz... hm... cine are cel putin un turcoaz reconstituit se poate considera noroc, piatra asta e asa de rara ca nu se merita vanduta. Si muuuuulte pietre, sunt reconstituite, mi s-a intamplat sa mi se rupa in mana pietre mari pentru ca erau lipite cu rasina.

Cuprul, oxideaza, e natural, doar ca oxidul ala e toxic, nu cuprul ci oxidul e toxic, din pacate, nimeni nu spune si asta, foarte putini precizeaza ca bijuteriile de cupru trebuie sterse dupa purtare, trebuie ferite de ....
Cat despre filmele de pe YT.... sursele gratuite de informatii vin cu niste costuri... in primul rand sunt limitate ca si nivel, pot arata gresit, chiar foarte gresit cum se fac niste lucruri, in meseria asta e nevoie de disciplina, de reguli, acum ma refer la lucrul cu metalele , nu poti lucra cu metalul la intamplare, nu poti lucra oricum doar asa ca sa fie ceva... De fiecare data cand am procedat asa nu am facut decat sa ma pacalesc singura si tot eu am iesit in paguba. Filmele astea iti arata... doar cat e distractiv si de usor sa faci niste lucruri, ceea ce nu e rau, dar cand vrei sa si vinzi trebuie sa mai pui ceva pe langa, adica organizare, onestitate si sa vrei sa te perfectionezi in continuu. Sa vrei sa faci azi lucrurile mai bine decat ieri...

Oxidul de cupru este toxic in masura in care este ingerat (cu toate acestea o mare parte a tevilor de apa potabila sunt din cupru!), simplul contact al pielii cu cuprul netratat nu provoaca intoxicatii, totusi sunt persoane care manifesta alegrii la diferitele metale pretioase sau semipretioase. Intr-adevar bijuteriile de cupru trebui ferite de diferitele intemperii, curatate, pastrate cu grija.

Acum imi dau seama ca eu ma numar printre cei care au omis sa faca precizarile legate de intretinerea articolelor lucrate in cupru, multumesc pentru sesizare (fie ea si impersonala :D).

Cat despre filmuletele de pe YT, nici eu nu sunt de parere ca in ele sta ascuns adevarul ultim al creatiei, vad in ele doar niste puncte bune de plecare. Si da, e adevarat, multe dintre ele in loc sa fie explicite, se cer mai mult intuite.
Apropo de aceasta incompletitudine a tutorialelor, imi vine in minte un profesor de logica din facultate, care in fiecare an lasa sa se strecoare o greseala in materia pe care o preda (o formula eronata), ca apoi in fiecare an, la examen sa dea exercitii ce se cereau a fi rezolvate tocmai in baza acelei formule. Am observat acest lucru dupa ce am fost rugata de colegi din diferiti ani sa le "explic la logica" (infioratoarea materie a studentilor inscrisi la facultatea noastra), dupa ce, zbatuandu-ma cateva zile ca pestele pe uscat (era TIFF-ul si eu stateam acasa sa aprofundez probleme de logica!) in incercarea de a rezolva exercitii folosindu-ma de respectiva formula nu am ajuns la o alta concluzie decat aceea ca insasi formula se cerea contestata. Eroarea recurenta, recurenta erorii. Care o fi fost, din punct de vedere didactic, rolul ei? Ma indoiesc de faptul ca un profesor tipicar, un profesor de logica, sa fi trecut inconstient, an de an, pe langa acest mic viciu de transmitere a pretioasei informatii.
Inchid o paranteza, deschid alta: intr-adevar, ma uit la un tutorial pe YT si cu gandul am depasit-o deja pe Mary Lee Hu (in lucrarile ei imi pierd eu privirile zilele astea!). Cand ma trezesc din reverii, ma simt ca testoasa care s-a pus sa-l intreaca pe Ahile. La inceput a fost de tot rasul (testoasa, I mean! nici un Brad Pitt nu ar fi jucat rolul ei, daca ma gandesc bine nici nu o interpreteaza nimeni in film, daca ma gandesc si mai bine nici Paris nu moare la sfarsit, asa ca pot discredita filmul). La final ... ei bine, nu stiu daca a castigat, paradoxul e inca (dupa doar 2000 de ani) nerezolvat, ce-i sigur e sigur: testoasa s-a tinut, in ciuda oboselii, in ciuda incetinelii, pe pista. Poate ca pur si simplu i-o fi placut sa alerge, de dragul alergarii :))
Da, e nevoie de organizare, disciplina, onestitate. Dar mai trebuie sa-ti si placa, sa-ti placa nu atat organizarea, disciplina, perseverenta, cat materialul pe care ai ales sa-l incalcesti, descalcesti, ai ales sa-i dai forma.
Un ultim apropo, ca deja am inceput al n-lea roman pe forum, cu cativa ani in urma am simtit asa dintr-o data ca as putea sa ma apuc de facut dantele frivolite. Hop pe YT sa cau tutorial-ul, am gasit un filmulet cu dna Floarea Roman, dantelareasa, un filmulet nu atat tutorial, cat lectie de viata :)). Bineinteles, nu am retinut cu se tine suveica, cum se fac stelutele diafane. Am retinut doar afirmatia ca, daca inceputurile intr-ale dantelariei au fost pentru artista o lunga perioada de incalicit km de ata, de-a lungul vietii firivolite-ul a devenit dintr-un mestesung o veritabila tehnica de sine.
https://www.youtube.com/watch?v=Bh-sGU1aINA
https://www.youtube.com/watch?v=Bh-sGU1aINA
Nu tutorialele punct cu punct le gasesc eu pretioase, cat acele invataturi care te fac sa ramai pe linia de plutire, te indeamna la autoeducare. Astea-s informatiile gratuite/nepretuite pe care le ridic in slavi si pe care nici o scoala fie contra cost, fie contra patlama, nu ti le asigura.

Oare lumii ii pasa de tratamentele pe care le au pietrele? majoritatea pietrelor sunt absolut banale fara tratamente... apoi ce sa spun de citrin, ce e tratat?? eh, apoi nu il cumpar :D, ba da :) ... fapt divers, cititi un pic:
http://www.galleries.com/citrine
Tratemente :
http://www.gia.edu/gem-treatment
http://www.overstock.com/guides/gemstone-treatment-guide

Multe date tehnice sunt neinteresante pentru client... mai mult il intereseaza culoarea, stralucirea, transparenta, etc... adica efectul ... apoi semnificatii, tratamente si astre si fantome... nici nu intru in subiectul acela :D

Oh ca sa sar inapoi cred lumea trebuie sa faca diferenta dintre craft si arta, nu orice e arta, majoritatea handmade-ului e craft... nici aici nu lungesc deoarece cunoscatorii trebuie sa faca diferenta.