m-am gandit mult daca sa deschid un asemenea subiect, dar e ceva ce ma roade rau si nu pot sa nu spun. cred ca a mai fost abordat in treacat. nu imi permit sa dau nimanui indicatii despre cum sa-si fixeze preturile, dar cred ca cei care practica efectiv preturi de dumping pentru produse lucrate manual si, mai ales, unicate, ar trebui sa se mai gandeasca si la ceilalti, care isi doresc sa-si poata castiga existenta de pe urma muncii lor. dau un singur exemplu, fara nume: produs textil cu aplicatii florale, UNICAT, circa 15 lei. asta e ultimul pe care mi-au picat ochii.
intamplator, stiu foarte bine cat efort si timp implica crearea si coaserea unui asemenea produs. probabil aceasta activitate este un hobby pentru persoana care il vinde, dar , totusi, nu imi explic cum it ipoti aprecia propria munca atat de putin. mai mult, ii afecteaza indirect si pe ceilalti cu produse asemenatoare. publicul iubitor de handmade se va astepta sa cumpere pe nimic cateva ore de munca si creatie. asa ca, nu pot sa spun decat : ganditi-va mai bine!
astept si alte pareri, poate sunt eu de pe alta planeta.

Sincer, cred ca exemplul dat de tine e aproape fericit. Eu ma gandesc la lucruri destul de migalite care costa sub 10 ron, si aici chiar nu inteleg.

Problema e ca la noi in tara sunt putini oameni care au prins drag de handmade, si printre ei cei mai multi nu au prea multe finante, ca sa zic asa, fie ca sunt studenti, fie din alte motive.
Majoritatea vanzatorilor (mai ales daca, cum zici tu, vor sa traiasca de pe urma activitatii asteia) cred ca vor sa si vanda, de asta si scad preturile. Deagaba faci un lucru foarte foarte frumos daca ajungi sa-l tii vreo jumatate de an fara sa ti-l fi cumparat cineva.

Si cred ca mai e vorba si de prezentare. Pe mine ma afecteaza mult prezentarea unui produs, si o recunosc. Eu insumi am tendita sa apreciez pretul dupa ce fac pozele si eventual le pun pe breslo, si daca unele ies putin blurate, atunci pretul va scadea pentru ca stiu ca nu pare foarte atractiv. Bine, niciodata n-o sa scada pretul atat de mult incat sa nu-mi pot acoperi cheltuielile, Cand o sa se intample asta o sa le fac doar pentru mine si n-o sa mai vand ocazional.

E spinoasa problema....


Ma indoiesc ca atunci cand cineva isi stabileste pretul produsului se gandeste la binele celorlalti.
In acelasi timp, o sa dureze destul de mult timp pana se formeaza "piata", ceea ce inseamna ca atat cumparatorii cat si vanzatorii de "handmade" trebuie sa invete ca nu vorbim/nu trebuie sa vorbim de "chilipiruri" in domeniul asta.

E clar ca vrei sa cumperi la un pret cat mai mic, cu atat mai mult cu cat traim o perioada mai putin fasta, din punct de vedere economic. E clar si ca vrei sa vinzi/traiesti din vanzarea lucrurilor pe care le faci si ti-ar conveni sa pui preturi cat mai mici, ca sa iti cresti vanzarile.
DAR, atunci cand materialele, timpul, energia, ideile, trairile tale mai mult sau mai putin artistice sunt canalizate exclusiv spre produsele pe care le faci, in asa fel incat rezultatul sa fi intr-adevar unul de care sa fii mandru, e greu de inteles cum ai putea sa practici preturi de dumping.

Probabil ca una din explicatii pentru preturile foarte foarte mici la produse complexe, care necesita mult/a timp/energie, e si faptul ca reprezinta venituri suplimentare.

Nu e singura. Multi artizani, nu reusesc sa isi evalueze corect efortul, timpul, materialele.

Altii prefera sa vanda ceva chiar si mult sub-evaluat decat sa stea cu ele in magazin, dupa cum bine zice miss B.

Cert e ca ne afecteaza pe toti.
Cel putin asta e parerea mea. Si a voastra. :))
Ramane de vazut ce alte pareri mai apar.

Poveste de la un targ: era un targ adresat studentilor si toti au fost incantati de produse, insa li s-au parut prea scumpe. (In opinia mea, preturile mele sunt chiar bune) O fata a vrut sa isi ia o brosa... costa 10 lei si ii placea foarte mult. Dupa ce a probat-o de "n" ori m-a rugat sa i-o las la 8 lei. I-am lasat-o... :-?? mai precis i-am dat 2 lei rest de la cei 10 pe care ii avea. Mi se pare o situatie ciudata, in mod normal nu as negocia propriul meu efort - eu singura stiu cat am lucrat si din ce materiale - chiar daca pt public poate toate produsele sunt la fel si ar trebui sa coste 5 lei. Voi ce ati fi facut in locul meu?

aaa, miss kittenhood, asta chiar ca faza ciudata.

nu stiu ce sa zic, Mad are dreptate, e o problema spinoasa.. probabil ca si eu as fi facut ca si tine, dar .. aiurea.. Oameni nu prea se prind care e faza cu handmade-ul asta si ce munca e ..

Din fericire, cu mine n-a vrut nimeni sa negocieze.. uneori mi se intampla sa dau peste oameni foarte entuziasmati de produsele mele si atunci imi pare rau ca cer bani pe ele.. dupa care imi aduc aminte cati bani dau eu pe materiale si ratiunea mi se trezeste.

Sincer, dupa 2 targuri semi-esuate din 4 la care am participat, incep sa cred ca lucrurile merg mult mai bine pe internet. La targuri, chiar si cele cu un target bine definit, clientii prefera daca se poate sa isi cumpere ceva, neaparat ieftin, de parca tocmai asta e chilipirul, nu-ti cumperi chestii de la meli melo sau accesorize, iti cumperi handmade ca sunt mai ieftine. ar trebui sa fie fix invers. :-

si eu am fost in situatia de a mai lasa din pret, mai ales cand vezi figura celui care se astepta la un pret de nimic pentru produsele facute cu migala sau cu materiale pe care am dat la randul meu bani...problema e ca la noi nu se apreciaza handmadeul sau sunt prea putini cei care au idee cata munca depui sau cat efort financiar inseamna toata afacerea...
am avut ocazia sa ofer cadou in alta tzara produse de-ale mele si nu spun ce admiratie si uimire se citea pe fetele celor care le-au primit...
la noi lumea vrea fie second hand, fie chinezisme la gramada sau, si mai bine, gratis totul, ca munca nu e apreciata.

si da, ai dreptate, domnisoarababacilu, asa e, fraza de la final rezuma totul...

interesante comentarii... intr-adevar, kittenhood, faza cu negocierea e cam penibila, dar, fiind vorba de o studenta care probabil economisea banii ca sa-i ajunga si pentru un bilet de autobuz, cred ca as fi procedat la fel ca tine.
in ce priveste munca depusa pentru a confectiona un produs si rasplata financiara, fac un simplu calcul, pornind de la acelasi exemplu cu care am inceput subiectul. sa zicem ca am cusut un produs unicat, brodat, bla-bla, care costa 15 lei. toate materialele, in cel mai optimist caz, ma costa 5 lei. muncesc 3 ore pe muchie la el - de la conceptie, croire si executie ( asta o spun din proprie experienta). dupa ce il vand, daca nu platesc cumva si ceva taxe la stat, imi raman 10 lei. adica aprox. 3 lei pe ora de munca.

o persoana care ar munci 8 ore pe zi,5 zile pe saptamana, la 3 lei pe ora,ar avea un salariu de vreo 500 lei. ce ziceti, daca i s-ar propune cuiva , chiar si student, sa lucreze o luna pentru 500 de lei, ar accepta? nu cred. in schimb, cei care pun preturi foarte mici isi subevalueaza cu multa usurinta munca, care mai presupune si un efort creator.
si, da , e adevarat ca toti clientii vor sa cumpere cat mai ieftin, dar cred ca depinde numai de noi sa-i facem sa constientizeze ca noi nu suntem chinezi si ca ne place sa mai mancam si carne pe langa orez.

mda, exemplu complicat. Cu care nu m-am intalnit. La mine cererilede negociere au venit in general de la persoane apropiate de varsta a III-a, obisnuite cu "targuiala", pe care le-am refuzat politicos.
NU e foarte usor sa o faci, dar dupa cum spunea si miss B, cand te gandesti la costul materialelor si munca investita, prinzi curaj.

Si da, aveti dreptate, exista perceptia ca handmade-ul ar trebui sa fie foarte ieftin, asta si poate pentru ca o parte din clienti au prins perioada comunista cand circulau pe sub mana tot felul de chilipiruri din categoria tricotaje, imbracaminte facuta manual, ba chiar si accesorii, facute si vandute ca sa se mai cumpere un pachet de cafea "la birou".

Multe dintre cele care se pricepeau la "lucru de mana", au plecat dupa Revolutie in tari precum Germania unde stupoare!, au reusit sa isi cumpere case din banii castigati de pe urma mainilor proprii.

Ca sa concluzionez, la povestea cu stabilirea pretului,n-ar trebui sa uitam ca, dincolo de detaliile tehnice, costul materialelor, timpul petrecut pentru a finaliza produsul, ceva este grav neglijat cand vine vorba de costul produsului: faptul ca el trebuie sa includa si valoarea materiala a ideeii. Pentru ca nu doar "executam" ci vindem si conceptul.

Si mie mi se intampla des sa mi se spuna ca bijuteriile mele sunt cam scumpe...si atunci explic,cu rabdare,ca: un pret corect contine costul materialelor(30%),manopera(in ore de lucru+complexitatea tehnicilor) cam 30%,ideea(partea creativa)inca 30% si promovarea 10%.Nu negociez niciodata,insa reduc preturile,renuntand la partea de promovare,atunci cand merg la targuri,pentru ca atunci nu imi mai promovez eu produsele,ci ma promoveaza ele pe mine:)
Si tare mult as vrea sa vad ca toate ne respectam munca si imaginatia!

off topic, Doina Day, sunt curioasa despre targul de la Constanta. e primul meu targ si as vrea sa vad ce asteptari are publicul constantean in ce priveste pretul unui produs handmade.

Pai ..vorbim la topicul cu targul!

Realitatea trista e ca lumea nu e educata in asa fel incat sa pretuiasca ceva lucrat manual, ceva original si mai ales unicat. Pentru mine de exemplu este o onoare sa stiu ca nimeni altcineva in lume nu poarta un accesoriu sau obiect vestimentar pe care il port eu.

Originalitatea se pierde, odata pentru ca lumea, in incercarea de a se integra, adopta anumite tendinte din moda (care devin uniforme pana la urma), si in al doilea rand pentru ca este greu pentru noi sa ne pastram originalitatea cand in secunda in care cineva vine cu ceva nou este copiat imediat.

Si atunci, daca toata lumea face aceleasi lucruri, originalitatea si unicitatea se pierd, iar clientul crede ca vrei sa il iei de fraier cand ii spui ca acel obiect e unicat, iar colega de stand are acelasi lucru, dar la un pret mai mic.

In stabilirea pretului intra multe criterii, dar cu siguranta nu trebuie sa intre asteptarile publicului. Pretul ti-l faci tu. Cat te costa materialele, cat anume vrei sa castigi pe luna/ora, taxele (inclusiv cea pe breslo), impozitele, asigurarea, astea hotarasc pretul unui produs. Daca hotarasti sa pui ceva in plus peste astea, si din acest plus poti sa faci o reducere, asta e perfect ok. Dar odata ce ai calculat un pret nu mi se pare corect sa renunti la el. Este pana la urma munca ta, si daca tu nu o pretuiesti, atunci cine?

Pe de alta parte, nu e corect nici sa ne amagim ca daca e ceva facut de mana, sau "handmade" (ca e mai la moda) merita mai multi bani decat ceva din magazin. Pana la urma si hainele si accesoriile, si tot ce vreti sunt facute macar in proportie de 50% tot de mana unui om. Unui chinez, care moare de foame poate, dar sunt tot muncite. Daca as avea de ales intre doua produse similare, unul facut in serie, impecabil, si unul handmade, dar nu prea grozav finisat n-as avea nici o remuscare sa aleg ceva facut in serie.

Si in final trebuie spus, ca dupa ce iti stabilesti singur cati bani ti se cuvin tie pentru produsul pe care l-ai realizat, dar observi, cu toate eforturile tale de promovare ca nu merg, si nu se vand, atunci nu renuntarea la pretul tau e solutia. Daca nu se cumpara munca ta la valoarea pe care o meriti, atunci renunti. Ori gasesti metode de a-ti reduce tu costurile, ori pur si simplu recunosti ca nu ai un loc pe piata si abandonezi. Asa mi se pare corect.

Fiti mandre de munca voastra.

Frumos spus Melania, sunt perfect de acord cu tine si consider ca daca te apuci sa creezii un obiect, oricare ar fii el si il scoti la vinzare, ar trebui sa te supui legiilor economiei....
Din pacate avem prea multi artisti si prea putini economisti. Adica avem de a face cu orgolii si incompetente care din pacate afecteaza sistemul.
Este foarte greu de spus mai ales in handMade daca un produs este frumos sau nu...totul depinde de client. Dar daca un produs nu se vinde, poate nu s-a gasit clientul potrivit sau nu s-au respectat anumite conditii.
Totusi cred, si revin la ideea initiala, ca persoana creatoare trebuie sa-si asume mai multe roluri: vinzator, promotor si asa mai departe...este un efort suplimentar dar traim intr-o lume competitiva si sa treci pe un plan secund sau sa ignori aceste roluri, aduce cu siguranta insuccesul pe termen lung si atunci se practica lucrul cel mai usor: se modifica pretul....
Acest lucru are un efect negativ din doua motive: afecteaza pe cine aplica reducerea masiva pentru ca obisnuieste clientul cu preturile mici si nu le mai poate schimba usor si modifica perceptia produsului la nivel de breasla, cum s-a spus mai sus.
Din pacate nu cred ca se poate gasi o solutie imediata la aceasta problema dar trebuie incurajat un comportament corect si uniunea face forta.

Adevarul e ca alegerea unui pret corect este si pentru mine una din cele mai mari probleme.

Nu prea mai stiu cum au evoluat lucrurile in tara, dar la ultimele targuri la care am fost (acum 1 an) exista ceva, o granita psihologica in jur de 30-40 lei; peste aceasta suma produsele, indiferent de natura lor, se vindeau mult mai greu.
Eu incerc sa creez un balans intre produsele mele...sunt cateva produse mai simplu de realizat, dar de efect, unde pot sa cer un mic extra in plus, si altele, cum ar fi colierele din fetru si bratarile, unde aproape nu mai am profit dupa ce scad materialele si munca mea.

Observ pe (de nu mai vorbesc) cum produse similare cu ale noastre se vand la preturi duble. Sunt de acord ca puterea de cumparare in vest este alta, dar problema noastra majora e ca lumea are impresia ca produsele handmade trebuie sa fie mai ieftine. Pe un forum am citit parerea cuiva care spunea ca bluzitele pictate manual (de la un targ) sunt foarte dragute, dar cu 70 lei poti sa-ti cumperi deja ceva de la Mango si bluzitele handmade ar trebui sa fie mai ieftine.

Probabil ca perceptia asta se datoreaza si handmaderiilor care creeaza produse similare cu MeliMelo, dar le vand apoi mult mai ieftin....Melania are dreptate, nu tot ce e handmade merita banii in plus fata de un produs de serie. Handmade-ul trebuie sa fie ceva deosebit, ce nu se poate cumpara in nicun magazin de serie.

Cred ca va trebui sa mai avem putina rabdare pana se imprima si la noi aceasta ideologie. Apropo, aceeasi confuzie o vad intre vintage si second hand. In Germania sunt o gramada de magazine care se intituleaza "second-hand", care au piese handpicked la preturi egale cu H&M si Zara, sa zicem. Deci nu exagerate, dar comparabile cu cele pentru haine noi. Si nu vine nimeni sa se planga ca pentru 20 euro poate sa-si ia o bluza de la H&M nou-nouta; toata lumea stie ca se vor intalni cu bluza de la H&M de zeci de ori pe strada pe cand ce cumpara ei second hand e foarte probabil un unicat sau serie micam chiar daca a fost purtat inainte. Si nici macar nu au nevoie de termenul magic "vintage" ca sa aprecieze asta.

Din pacate nu avem cum sa influentam preturile celorlati colegi de breasla, dar sper ca usor usor vor fi promovati (targuri, evenimente, reviste) mai mult handmaderii care au talent si care creaza ceva deosebit si asfel va creste perceptia calitativa despre handmade si eventual, willingness to pay-ul :)