Am citit pe nerasuflate ce ati scris... minunate povesti si pisicute....

Issa cred ca nu e musai sa fie Turkish Van ca sa inoate pisicuta ta... Pisu, zis si Danila, una dintre numeroasele vietati pe care le-am avut... a colindat cu noi aproape toata tara... de la mare... pana in Bucegi... si Apuseni... Pe plaja de la 2 Mai era vedeta... dincolo de ale lui 10 kg pe care le avea (semana destul de bine cu un turkish van, dar cred ca doar din intamplare), dormea in ieslea magarilor ( in curtea prietenilor la care stateam) si inota ca un adevarat "lup de mare" printre valurile imense (pentru el)... Dar si Tomita ( un tigrat cenusiu) era primul in cada cand o umpleam sa facem baie... asta daca cumva uitam sa inchidem cu CHEIA usa de la sala de baie...Normal, ambii au fost luati de pe strada si nu au nici o legatura cu realitatea vreunei rase :)))

Ar fi prea multe de spus si despre Bruha (birmaneza) crescuta de Ote (cateaua mea metisa de 40 kg) si de Dominic (alta birmaneza)... intre care era concurenta cine sa o alalpteze si spele mai cu sarg pe micuta Bruha (pe atunci)... Chestia era ca Ote, cateaua, era castrata si nu stia ce inseamna pui, iar Dominic era doar o pisicuta cu circa 10 luni mai mare ca Bruha... Dar nu stiu cum piticania aia uratica (cand era cat un pumn) le-a declansata asa un simt matern celor doua incat si-o furau una alteia :)) A mai fost si Tomy motanul care alinia si punea la respect toti cainii din cartier si Gogu' ucigashu'... care a trimis la spital multi prieteni si prietene ce "indrazneau" sa ne treaca pragul... Lea, puiul de leu sau Kashmir tigrisorul... ca si ei tot "pisici" sunt...

Cel mai mult am fost impresionata de un motan de pe strada. La circa 2 luni dupa ce Pisu( lupul de mare) a murit datorita unui blocaj renal in urma malpraxisului medicului veterinar ... m-am trezit pe covorasul din fata usii cu un motan de pe strada care nu s-a dat la o parte cand am deschis usa, ci a intrat in casa ca si cand era a lui de nu se stie ... Am fost mirata la inceput... dar cum aveam mereu grija de animale nu mi-am facut probleme... i-am dat sa manance si el s-a instalat pe un fotoliu. Dupa ce si-a facut somnul, normal ca l-am toaletat. Era plin de purici, murdar si urduros...si din gri cum era a iesit un motan alb cu pete negre si gri tigrate... Pana aici nimic deosebit... decat ca era extrem de cuminte si relaxat in noua lui casa... Deodata s-a dus singur la baie (aveam inca in baie tavita de la Pisu)... dar am auzit un fel de horcaituri si m-am dus repede dupa el... varsa groaznic... era plin de viermi intestinali.... M-am oripilat, gandindu-ma la suferinta saracului motan si i-am administrat imediat tratamentul antiparazitar ( aveam in casa o adevarata farmacie veterinara pentru ca mereu era de ingrijit vreun animal bolnav, ranit, abandonat...) Toxinele eliberate in urma mortii parazitilor aproape ca il paralizasera pe motanel... medicul veterinar cu care colaboram si eram prieteni mi-a spus ca este posibil chiar sa si moara avand in vedere ghemele mari cat un pumn de paraziti pe care ii tot elimina... Eram devastata de suferinta lui si de asteptare... chiar daca ii faceam in continuu tratamente de sustinere si de eliminare cat mai rapida a toxinelor din organism... Amaratul motan suporta cu stoicism toate interventiile mele ... fara sa se impotriveasca sa incerce sa ma muste sau zgarie... vedeam in ochii lui incredere si speranta ca il voi vindeca... nici o sticlire de resentiment... La un moment dat l-am vazut tarandu-se din patutul lui spre baie... era aproape paralizat, nu se mai putea sustine pe labute... L-am pus inapoi in patul lui gandindu-ma ca poate sa verse sau sa isi faca nevoile acolo ... cu incapatanare a plecat iar... asa ca l-am lasat... s-a dus la baie si acolo a mai eliminat paraziti... Asa a procedat pana cand s-a vindecat. A stat 2 luni cu mine, timp in care s-a facut un motanel voinic si vioi, dar la fel de cuminte si curat precum il cunoscusem in acele momente teribile pentru el... Intr-zi, cand sa plec la servici a venit langa usa si a iesit pe ea cu mine odata... cand m-am intors ma asteptam sa il gasesc pe covorasul din fata usii (speram asta)... dar nu era acolo... m-am uitat in jurul blocului, l-am strigat... in seara aceea l-am asteptat cu mancarea si laptele pregatit si timp de o saptamana tot asa... Nu a mai venit de atunci... Am inteles ca venise la mine sa il ajut si ma bucur si acum ca a facut-o... nu stiu cum de a gasit drumul catre mine si mi-a acordat increderea lui totala... (poate alte animale pe care le vindecasem iau spus adresa mea :)... )

Cate povesti frumoase! Sau nu neaparat frumoase dar, foarte emotionante. Toata copilaria mea mi-am dorit un animalut, foarte mult am vrut un catel, iar acum 12 ani nu ma gandeam ca o sa indragesc asa de mult pisicile.

Si @magiccraft, cand eram la scoala, eram convinsa ca voi studia biologia, pana am dat cu nasul de chimie.... Dar dragostea pentru animalele de orice fel, pentru plante, mai ales pentru copaci, asta a ramas.

JWL, astept poze cu zaraza, hai, fa-i poze, e soare afara :P (cel putin la noi este, cu dinti, dar straluceste frumos)
Issa, Matheo e adorabil ! si sa stii ca ciudatenii din astea cu mincatul mai are si Lelu, el este foarte lacom la mincarea din conserva, dar de fapt linge sosul (ii plac numai pliculetele cu mincare in sos) si cind linge, nu's cum face, da toate bugatelele pe linga castron, si nu le-ar lua de acolo nici batut. asa ca, dupa operatia lins sos, urmeaza adunatul cu scobitoarea a bucatelelor de carne din jurul blidului si repunerea in castron, de unde sint mincate ulterior fara probleme :P
apoi, mai are damblaua de a plimba castronul de mincare umeda prin casa, golit, in speranta ca se mai capata, dar este gras asa ca primeste cu portia. hrana uscata, dietetica, este la discretie, o "savureaza" doar cind il loveste foamea :D sau din plictiseala, in trecere, mai roade cite o bomboana :P este foarte interesant faptul ca se comporta cu hrana precum un ciine, adica ce nu poate minca, ascunde, iar dupa ce maninca din castron, da cu ghearele in jur, parca ar vrea sa acopere, imaginar, totul :))
Eleonora, abia asteptam povestile tale!! esti adorabila, adevarul este ca si eu am suferit de cite ori motanul a fost bolnav. de Lelu nu ma ingrijesc eu, dar pe Smokey l-am avut tare bolnav. am plins si m-am rugat la Dumnezeu sa nu mi-l ia si sa-l faca bine si El m-a ascultat. si pot spune ca animalul stia ca-i vreau binele, cind il duceam la vaccinat urla si facea panarama, dar cind il duceam la tratament, era ca o jucarie de plus. statea unde il puneam. doar pe medic la "capsat" o data, iar medicul l-a pocnit scurt, de-mi venea sa-l pocnesc si eu pe el :(
vreau sa spun ca intre cei 2 motani ai mei, Lelu este un nesimtit si un razbunator, altfel, cu strainii, un fricos. vomita unde-i vine (are parul foarte lung si cind schimba blana, vomita mai des gheme de par), nu sta deloc la periat, gheruieste tot, fura mincare pe care o tavaleste prin casa (nu maninca ce nu-i pui in castron) si o ascunde in locuri pe care nu le descoperi decit cind mincarea incepe sa puta :D, daca se deranjeaza la burta, face pe unde apuca, nu ii place sa bea apa din troaca pentru ca, de regula, acolo i se administreaza smecta cind are diaree, prin urmare, tot ce contine lichide (inclusiv vasul de toaleta) trebuie acoperit, inchis bine, dosit. e o belea, dar este atit de jucaus si de ammuzant, incit nu te poti supara mai mult de 1 secunda pe el :P aaaaaaa, si am uitat sa spun, dupa ce maninca "bun", adica hrana din plic, capata atita energie si este atit de bucuros, incit alearga si pe pereti. vreo ora, este neostenit :)
Smokey, siamezul, este un aristocrat, descendent din familie de pisici cu arbore genealogic si din familie de oameni plasticieni, artisti boemi. dormea cu mine in pat, uneori uitam sa-i las usa deschisa spre litiera si ma lingea pina ma trezeam si o deschideam. niciodata nu si-a facut aiurea nevoile. intr-o noapte eram racita, l-am auzit tirziu, mieuna disperat, desi era un mut, si cind i-am deschis, s-a repezit la nisip, unde a facut "cu zgomot" de nu mai termina :)))) nu si-a dat drumul pe covor, niciodata. cind a fost bolnav, cu ficatul, voma des, facea ca o pompa de desfundat chiuvete, imi rupea inima, plingeam linga el. dar nu a vomat decit in litiera sau linga. nu vroia sa se departeze de nisip, stia ca ii este rau si va voma. era de o curatenie de nedescris, se lingea cu orele. ii schim, era gelos, musca pe oricine venea in casa, necunoscut. la o petrecere, a zgiriat un musafir, pe ceafa, de ne-am dus la UPU :( asta dupa ce i-a sarit in cap, de pe sifonier :))))

tonycat, esti chimist? eu predau biochimie :), deci sint prietena buna si cu tine, si cu Eleonora :))))))

Nuuuuuu, am studiat fizica si apoi informatica. Poate daca luam niste meditatii alta era situatia(adica alegeam medicina veterinara), acum e prea tarziu. Oricum sunt pe aproape, nu?

daaaa, tonycat! de mine esti aproape caci din biochimie m-am specializat pe enzimologie, deci mai multa termodinamica si matematica :)

Incep sa ma simt chiar ciudat!
1.Sora mea imi spune LELU.
2.Toata viata am lucrat inconjurata de pahare,baloane,pipete,biurete,cilindrii,nacele,etc....dar toata lumea din jurul meu era pasionata de „lucru de mana„.
3.Sunt indragostita de pisici!

draga Otilia, esti fantastica! am ris sa ma prapadesc, nu alta!
pai, ce sa mai spun eu? mi se spunea intr-o vreme LALU, de la "La Lu" (Lelu e baiat, este un LE LU" :)))))))))))))))), ca sa ne frantuzim bine ), nu am mincat peste decit dupa ce am inceput sa-i cumpar lui Smokey peste, caci era innebunit dupa peste (de asta am si reusit sa-l imbolnavesc, i-am dat prea mult peste), nu credeam ca am sa iubesc pisicile caci imi placeau rozatoarele, pina am adus acasa pe Smokey, cadou pentru fostul meu prieten, si nu il mai lasam dus. la un moment dat, se facuse motanul baiat mare si a trebuit sa-l dau. noroc ca prietenul era foarte ocupat, pleca in delegatii, iar eu redeveneam mamica lui absoluta.

si nu in ultimul rind, Otilia, nimic nu-i intimplator in viata. ne-am intilnit aici, unii ne intelegem foarte bine, poate vom deveni chiar prieteni/prietene, cine stie ? :) sanatate sa dea Bunul Dumnezeu, ca restul...ne descurcam :)

Luminita.tu ai ras?????????????????/
Sa ma fi vazut pe mine cand am vazut numele-LELU
Am ramas fara replica!

Apropo!Eu am mancat peste dupa ce m-am casatorit.

:P :)) freud a murit, traiasca freud ! :D

Ma credeti sau nu, discutiile acestea "pisicesti" m-au inspirat... Pentru ca nu am pisici despre care sa povestesc am pictat unele pe margele. N-o sa le postez aici, sa nu ma certe lumea ca-mi fac reclama. Eu va multumesc ca mi-ati dat ideea :)

ne bucuram, ne bucuram...miaaaauuu!! :P:))

Eu as vrea sa vad margelele acelea, te rog!

Le-am vazut! Dragalase!

Elena, da tony the cat nu mestereste si el niste sirma, niste margele, sa participe la concurs? :P:)

Uite cum m-ai prins la inghesuiala! Sa vad ce se mai intampla in zilele urmatoare.....

pune-l pe tony la treaba, macar in rol de muza :D

Ce grasan e Lelu ! Ador pisicile dolofane ! Saracul Mateo are mai putin de 5kg iar Tommy are mai putin 3kg, la 6luni.
Ce ochi frumosi are Tony ! ;)

vai, issa, dar motanii tai sint superbi, asa supli cum sint! iar tony, ma hipnotizeaza cu privirea !! plus ca blana lui este superba!

m-a pufnit rasul la propriu vazand amestecul de panica, mirare, "asa-i ca ma iubesti?" si dragalasenie din privirea lui lelu :)))))))))))))


poti sa ii transmiti ca ma las sigur pe labuta lui.
am umblat o saptamana cu piciorul umflat de la o muscatura de pisica, am avut pleoape si buza rupte (cred ca mai am si acum semne) de gherute de pisica, zgarieturi cu urme adanci....deci ce se mai poate intampla? :))))

:)):)) Lelu zici ca are googly eyes...din aia lipiti :)) tare simpatic

va multumesc pentru aprecieri, Lelu ar fi foarte incintat sa va linga, ca sa va muste pe curat :)))))))))))) are damblaua asta, intii linge, apoi musca :P:D dar nu o face pina la singe, nu e vampir :)
in poza asta, Lelu are ochi de disperat, ceva nu ii convenea, nu eu i-am facut poza :D asa ca nu stiu ce il dispera in halul asta :)))))) dar este haios, mai ales ca pare ascuns intr-un costum "corp de motan gras" care ii este mare :P :)))))

Lanca,promit ca ii fac poze Zarazei maine,am fost intr-un "du-te,vino" de zile mari...Poate reusesc sa-i pozez si pe cei 3 mititei salbatici....degetul meu protesteaza deja:))...Unul din cei mici a intrat in casa si,de spaima,s-a ascuns sub o noptiera...fiul meu a ridicat noptiera,eu l-am prins,doar ca m-a muscat atat de tare de un deget,ca a trecut de unghie si a ramas agatat de degetul meu:))))))De aceea are porecla "Compostorul"....

offf, JWL, imi pare rau de deget :(
si ... abia astept s-o vad pe Zaraza :)

S-ar parea ca am le-am pus gand rau degetelor mele in ultimul timp:))...Pana ma marit,trece.....:))))

JWL, ti-am admirat pisicile pe blog ! Sunt superbe , toate...cu tot cu defectele lor fizice ! Si eu am caini sositi de pe strazi...si chiar daca sunt urati ( toata lumea ii ''complimenteaza '' asa) nu-i schimb pe toti cainii de rasa...din lume !
Am mai postat pe blog ''un motan'' mare si frumos !;)

Multumesc Issa,in numele lor:)...Majoritatea au cate un defect,majoritatea sunt de rasa comuna,dar,sunt frumosi,iubitori si cuminti!Ma uit imediat si la "motanul" tau:))

issa, ai o curte faina, as vrea sa fiu si eu un animal de pripas si sa stau in curtea ta :P visind sa fiu acceptata, uneori, in interiorul, atit de frumos, al casei :)

Multumesc , Lanca ! Ma faci sa rosesc ! Esti draguta...dar casa si gradina sunt destul de modeste, sunt mandra doar de pergola mea cu perdele albe si mobilier impletit dar si ea... nu este vopsita ...si nici gardul. Si iti mai spun un secret...nu am poarta la gradina..nu am gasit meseriasi care sa-mi realizeze o poarta cu un panou cu o pisica si o colivie. ..suna ciudat dar gradina mea este atipica, nu incadreaza casa. Este un moft de-al meu. Te astept la un ceai in gradina mea...la primavara ! Sa-l aduci si pe Lelu !;)

multumesc mult, Issa! esti tare modesta, casa si gradina, asa atipica cum este, sint superbe. eu, un om "de bloc", ma uit cu jind la ce vad pe blogul tau :) plus ca si ceea ce creezi tu este usor atipic, de aceea ma captiveaza :)

Si eu am fost om ''de bloc''...aproape 30 de ani, la parter inca...am urat parterul, prin urmare mi-am dorit apartament la etajul 10 dar m-am multumit cu etajul7. Cand ma satur sa sterg motanii pe labute , de noroi si holul de nu stiu cate ori(catelusa de cate ori se deschide usa merge in hol sa vada care-i treaba pe acolo...doar se uita dar mizeria-i gata)plec si imi propun sa stau mult si bine dar rezist fix o zi. Mi-am propus sa-l duc si pe Matheo cu mine dar nu am voie :( . Ce mirat ar fi el sa se uite de la etajul 7! Tu la ce etaj stai? Lelu merge afara?
Gata,am plecat si asa sunt off topic! Cand am de lucru si nu am chef, stau pe breslo.

Lanca,m-am tinut de cuvant si am postat poza cu Zaraza si poze cu Compostoru' si fratiorii lui....

Issa, Lelu sta la 4, e curios cum e pe holul blocului dar nu are voie afara. si toate geamurile au zabrele, ca la puscarie, pentru ca sare de nebun dupa pasarele si dupa frunze si dupa picaturile de ploaie. a evadat o data prin plasa de tzintari, dar a fost recuperat la timp. fereasca Dumnezeu sa cada de la etajul 4, asta nu e maidanez, moare pe loc :((((((
Issa, lasa animalele la curte, sint mai fericite acolo, doar sa nu iasa in strada, am si eu o grija (mai ales ca nu ai poarta). de fapt, eu cind merg prin oras, traversez toate mitzele si toti ciinii vagabonzi, de teama sa nu-i loveasca masinile. mi-e tare, tare mila :(

JWL, Zaraza chiar ca are mutritza de hotzoaica mica :P:))))) nici nu zici ca e chioara, zici ca face cu ochiul, are botul de babutza acrita si urechile "pliate". lelu le pliaza de cite ori il apuca dracii sau a facut ceva rau si e pregatit sa atace. ca la el, cea mai buna aparare e atacul :)))))
pisoii sint dementiali (trec cu vederea ca pozele nu-s pe masura actorilor :P), nici nu pot crede ca sint in stare sa composteze pina la os pe cineva :D
sa-ti traiasca menajeria si sa te bucuri de ea :)

:))))poze facute prin perdea,de departe,sa nu ma vada,sa nu ma simta,ca daca ma apropiam decolau:))))

aha, grea regia de film :P

Ce scumpi sunt cei trei muschetari ! Imi place poza de grup(familie), de sub scaun ! ;)

Da,noroc ca e doar poza si nu videoclip...sa fi auzit cum maraiau la mine!!!!....sper sa le pot face si niste poze mai bune,ma gandeam sa-i inchid in hol si sa-i pozez de aproape...hmmm...sper sa ramanem intregi si ei,si eu,si lucrurile de pe hol:))))

Sa-i inchizi in hol, hihihi, glumesti, mai bine incearca cu vechea metoda de dresat, recompensa.
Hraneste-i din palma si vei obtine ce vrei de la ei.

Da,la mancare vin,dar trebuie sa pleci de langa ei,altfel nu mananca...abia au 3 saptamani de cand au dat cu ochii de oameni si au vreo 3-4 luni,deci o sa dureze ceva pana ii imblanzesc!Eu nici nu stiu alta metoda de a imblanzi un animal decat vorba blanda si recompensa....Si,pt ideile si idealurile mele,am ajuns si la spital,pocnita in plex de un dobitoc care batea un animal si de care,in ciuda diferentei uriase de tonaj,m-am legat:(

http://www.youtube.com/watch?v=jm3dm5J5r0A

:)))

Craciun fericit si mustacios tuturor posesoarelor de "comori nepretuite" ale acestui topic si nu numai, pentru ca mi-am reamintit cu drag de cele patru comori personale :)

Am ras cu lacrimi! Multumesc !

TRB, multumesc pentru urari! tare de tot filmuletul, cum statea motanul ala, de neinchipuit :D , eram pe burta de ris :))))

Eu am ras mai tare citind un comentariu referitor la starea de spirit a pisicii: "And not a single f*ck was given that day"

Tocmai am gasit adresa asta: www.pufosi.org

tonycaaaaat, am ras de nu ma puteam opri la filmuletul cu mitza incoltita de catelusii aia albi :)) ce nervoasa era cind a scapat, invirtea coada ca un ventilator :P:D

vrea cineva din Bucuresti sa adopte un puiutz de pisica? e un baietel de aprox. 3 saptamani si are nevoie de un adapost definitiv...