Să fie sănătoase toate bunicuţele din lume! Sănătoase, cu putere şi în trup, şi în suflet, şi în minte! A mea face 92 de ani pe 1 aprilie şi sper să fie cum e acum încă un pic de vreme de acum încolo!

Si babuta mea tot pe 1 aprilie :)
Soso,imi trebuie imboldul necesar sa ma apuc de treaba,sa le pun cap la cap(mai am nevoie de cateva zile de,sa-i spunem odihna)...+ mai am nevoie de ceva materiale si cum banii s-au dus pe pastile si spitalizare(a trebuit sa cumpar absolut toate pastilele...pana si banalul algocalmin fiola)
Si imi mai trebuie si 2 vase de sticla,patratoase,pe care nu le gasesc nicaieri...numai boluri /:
O sa ma prezint onorabil la Primavara,nici o problema :)

Pai, doamnelor, ce mai asteptati? Hai la mare!
Acum nu ma invidiati prea tare, eu am 127 km pana la ea - la Carmen e in fata portii (ma rog, nu chiar, dar foarte aproape!)
Eu nu mai am bunici demult (nici eu nu-s o tinerica insa), de fapt din toata familia nu-l mai am decat pe tata de 84 de ani. Spre norocul nostru este bine, lucid cat noi toti la un loc, conduce, studiaza, mai scrie ceva lucrari de specialitate - deci nu-i simtim varsta. Mi se rupe inima insa de o amica a carei mama n-o mai recunoaste, are Alzheimer si este in lumea ei... Trist!

Sorina - si eu am trantit azi o crema de broccoli.
Cu franjurii - multumesc, dar cred ca nu-mi rezolva cazu', ar trebui lungita gospodareste. Cred ca renunt pana la urma - nu-i de mine maestria asta.

Rona, 127 de km inseamna mai putin decat 300 de km (de la Ploiesti la Constanta). Si am auzit ca au inceput sa se intoarca pasarile in Delta :)

cattie, daca vad vase patratoase iti dau de veste.

Să ne trăiască bunicii!

Azi s-au împlinit 28 de ani de când a plecat bunicul care m-a crescut (da, al bunicii pe care încă o mai am!). Şi 14 ani de când a plecat o femeie la care am ţinut mult. Iar în aprilie se fac 14 ani de când s-a dus şi bunica din partea tatălui meu. O perioadă plină de veselie...:(

Daaa, se intorc... am vazut azi egrete pe cer.
E drept ca-s mai aproape (numai 300 pana la Ploiesti) - si daca-mi pun mintea, mai am o mare la vreo 40 de mile la vale.

Ieri dupa-masa n-am avut net asa ca m-am invartit ca un pui de gaina drogat pe aici.Mi-ati lipsit.Azi m-am trezit de dimineata in speranta c-a revenit si crosetez de zor la o vesta pe care am cam neglijat-o cu concursurile astea

blanitza,
am primit Premiul de la tine.
sant miste piese minunate.
Multumesc si pentru Turmalina.
Ma tot gandeam: daca vei continuua asa cu premiile astea,
vei da faliment cu magazinul...
Dumnezeu sa-ti dea inapoi inzecit
iar eu, voi ramane cu o prietenie si amintire frumoasa
de aici, de pe Breslo cu ocazia concursului IARNA.
Multumesc public si tie si lui soso inca odata
pentru generozitatea voastra.
iti multumesc public, inca odata

Ce ati mai mesterit talentatelor ?
Eu floricele ,palariute si caracatite !Va doresc zile frumaose si pline de inspiratie!

Gheorghita,sa stii ca nici eu nu am uitat de omul de zapada,vine si el in curand

M-am informat despre sevraj si se pare ca si dependentii de "internet" (sau telefon, sau TV, de tehnologie in general) pot intra in sevraj, cu aceleasi simptome de irascibilitate ca in cazul consumului de droguri, alcool...mi-e frica :) Se pare ca s-a facut un studiu in UK pe aceasta tema. Citat: "Rezultatele i-au ingrijorat pe neurologi si psihologi, care au pus din nou la indoiala utilizarea excesiva a internetului."

Yes!!!Am magazin!
Sevrajul daca vrei il depasesti,trebuie sa-l traiesti nu sa-l ocolesti,totul e sa vrei.Dar voi vreti cumva sa intrati in sevraj de net?Eu nu

Nu, dar tin minte ca s-a luat intr-o duminica curentul, si bateria de laptop mai mult de 2 ore nu tine...

:))

Lasand la o parte asa numita "Internet Addiction Disorder"... sa trecem la alta;
Ce ziceti:
in legatura cu pasiunea noastra comuna de a crea, unde e linia intre pasiune si dependenta/obsesie?

Pentru ca..se spune ca la oameni, suma viciilor este constanta , asa ca daca nu beau, nu fumez, etc...

camelia,
"pasiune" inseamna atasament excesiv fata de ceva anume.
Oamenii, cauta refugii, "compensatii" care sa completeze anumite neampliniri
sau lipsuri. Nu ne place sa recunoastem adevarul si le numim Hobby...
Tuturor creatorilor ne lipseste ceva si tot cautam, tot cautam...
forme, culori etc... Auto-nemultumirea ne imbie la noi cautari...
la noi lucrari...
Intrebarea este numai una: oare mie, mie, ce-mi lipseste???

Eu cred ca ne lipsim noi

Inseamna ca eu sunt total nemultumita sau imi lipsesc multe :)))
Carla, si daca ma caut, tot la margelit sau crosetat ma gasesc :)
Fug spre bucatarie sa fac un tortulet din clatite sa-mi serbez sotul. Azi e ziua lui si eu tot nedumerita sunt : e peste sau berbec ? Pentru ca zodiile nu se schimba la 12 noaptea ...

crosetuta - fermecata, intrebai ce am mai facut : eu am crosetat un 'pestisor auriu" sotului meu si un monstrulet - extraterestru baiatului :)

Nu te mai intreba ce e sotul tau,conteaza mai putin.Ia pune-te tu pe primul loc, si pe al doilea,...Deci daca gandurile fug spre margelit inseamna ca ti-e teama sa le indrepti spre tine

Si totusi, faptul de a avea hobbyuri/pasiuni inseamna doar ca ne lipseste ceva?

Sau luat pe partea cealalta, cei care nu au pasiuni/hobbyuri au totul, sunt multumiti de sine pe deplin? Si sunt foarte multi dintre acestia....

soso07 ,
La multi ani sotului tau !
Din cate am inteles oricum dupa 30 de ani e mai hotaritor e ascendentul.

Daca sunt multumit de viata mea , de familia mea , dar ma bucur cand ma joc cu pietrele , de ce trebuie sa-mi lipseasca ceva ?
Eu cred ca poti avea o viata cu impliniri , dar sa ai si hobbyuri .
Daca am probleme caut solutii , nu fug si nu ma ascund .

De cate ori mi-am pus intrebarea asta si parca n-as fi vrut sa fie asa.Dar aveti oare un exemplu de mare artist de orice fel:pictor,scriitor,sculptor perfect linistit si impacat sufleteste,sau doar imaginea de om macinat de furtuni interioare care numai asa,prin arta lui poate sa se exprime.Eu cred ca este calea de comunicare cu lumea externa.Daca o iau si stiintific,care este imagine lui Einstein sau a lui Edison care a murit lucrand/

Daca vorbim de artist , scriitori , situatia se schimba un pic .
Ei cand sufera , creaza mai bine .

de acord cu Emese... artistii, scriitorii etc nu cred ca sunt la stadiul de pasiune/hobby

Buna seara lume :)
Pasiunea mea pentru mesterit si desenat este veche...de cand eram copil.Nu pot sa spun ca atunci imi lipsea ceva,pentru ca mama si tata s-au straduit sa imi ofere tot (in limita posibilitatilor).
De baut,nu beau....de fumat,uh oh...NO COMMENT :D
De lipsit imi lipsesc multe,inclusiv cateva...tigle :))))
Nu ma consider un artist si o sa sune cam pompos ceea ce o sa spun,dar alte cuvinte mai potrivite nu am gasit.Pentru mine actul de creatie este un refugiu.Ma tine departe de a o lua pe aratura...
...sau cum plastic s-a exprimat un prieten "In viata asta de tot r****** tu mai gasesti puterea sa faci ceva frumos"
Asa ca,PAZEA LUME....lucrurile nu-s tocmai roz aici si concursul Primavara se apropie

Un artist adevarat este un vesnic cautator.
Or, cautatorul, n-ar cauta daca ar avea totul oferit...
Aceste cautari il perfectioneaza si il inalta pe artist.
Dar il face si neanteles si lipsit de multe neampliniri or, multumiri sufletesti.
A fi "indeplinit" nu inseamna a avea bani, a avea un sot iubitor, copii reusiti
sau alte "impliniri materiale" Artistul cauta sa se umple pe el insusi
cu ceva ce el considera ca duce lipsa. Altminteri, n-ar mai genera ARTA
Artistul cauta PERFECTIUNEA si negasind-o devine CRETOR, un cautator.
A te automultumi cu ceea ce ai, inseamna ca nu mai cauti nimic.
Cand nu mai cauti nimic, trairea devine stearpa si fara sens.
Asta cred eu ca separa pe Artisti de restul lumii.
Parerea mea, nu trebuie sa creeze dispute. Fiecare are convingerile proprii.

sorry: CREATOR

Astazi, este o zi de mare sarbatoare:
ASTE ANUL NOU
(Astronomic)
Cu adevarat o mare zi de sarbatoare care trebuie sa ne gaseasca
plini de bucurie, iubire si bunatate, ca toate acestea sa nu ne lipseasca
in Noul An.

Am intrat doar sa va salut si odata cu aceasta zi,
sa va spun ca doresc ca Noul An sa ne gaseasca
plini de bucurie, mai buni, mai intelegatori
mai iertatori si mai indelung rabdatori.
Fie ca acest inceput de RENASTERE sa se faca simtita in sufletele voastre
si implicit celor din jurul vostru.
Bine ai venit PRIMAVARA!
(conform unei vechi traditii, odata cu acest inceput de An Astronomic
este si inceputul PRIMAVERII)
si mai iubitori.

Da, si incepe zodia BERBEC :)

soso,
Unde este Blanitza?
Sti ceva despre ea?

Draga Gheorghitza, si fetelor, revin si eu la matca, dupa tot felul de lucruri, partial neplacute, care m-au tinut departe de acest locsor frumos - topicul nostru cel de toate zilele...
Sorinuta, "La Multi Ani" din tot sufletul ii urez lui Adi, te rog mult sa-i transmiti din partea mea, si tie "Felicitari" pentru impulsul creator care te face sa vezi frumosul acolo unde altii n-ar vedea nimic, asta-n cazul cel mai bun... Felicitari si pentru toate fetele care-au inscris la concursul SF, mor de nervi ca n-am putut fi "linistita" in sensul artistic, incat sa-mi pot si eu sonda amintirile legate de acest subiect seducator... mai sunt cateva zile, insa eu tot nu ma eliberez, plus ca nu poti face nimic la comanda sau ca sa faci, aici nu merge asa... Sunt profund nemultumita ca m-am scufundat in cotidian, si de ceva vreme nu mi s-au legat deloc nici ochiul, nici mana, de mai nimic din spatiul "artei bijuteriei", si sufar realmente... Vorba poetului - mai am un singur dor - sa vina vacantaaaaa, abia atunci voi putea sa ma intorc la masuta mea...
Tot din cauza de... cotidian, n-am pornit nici concursul Primavara, dar maine-seara sper sa va tratez cu un nou concurs!!!
Andra, felicitari din toata inima, concursul Zodiacul a fost O NEBUNIE, niste piese cum de multa vreme nu mi-au vazut ochisorii, si-o bogatie rarissima de premii, cu siguranta, a fost o munca sustinuta a ta de luni de zile, si te cred intrutotul ca esti moarta de obosita, eu vreo 2 saptamani m-am straduit sa-mi revin dupa Iarna, si nici acuma nu sunt complet restabilita.
Fetele, va pup, si la somn si eu, Noapte Buna, dragi breslasi!!!

Ce-mi place sa va citesc !

Uitati ce am primit pe mail in dimineata asta si m-am gandit la tine, Gabi draga, si la toti profesorii, invatatorii si educatorii supusi astazi experiementelor ministeriale. Sa facem putin haz de necaz:

”Școala altfel”...

De-abia am prididit să fac
Planificări - o droaie,
Că vin, din urmă, la atac,
Ședințe ca o ploaie!

Ieri am avut C.P., iar azi
Ședință cu părinții,
Alaltăieri C.A., C.E.A.C.,
Să mă ferească sfinții!

Peste trei zile voi ave,
C-așa-i acum poruncă,
Prea-minunatul C.C.E.,
Și-alte ședințe încă.

Și ca să-mi fie foarte clar
C-am misie-ntre misii,
Fac parte - ca misionar -
Din treizeci de comisii!

Număr absențe, raportez,
Săptămânal de-acuma.
Excursii - le organizez,
Serbări - una și una!

Sesiunea de comunicări
Și cea de referate,
Concursuri, baluri, adunări
Tot eu le fac pe toate...

Pornesc spre casă șchiopătând
De-atâta aiureală,
Se-aud ectenii de comând
Când plec de lângă școală.

Că rostul ni l-au resetat
Nebunii și cretinii.
Au smuls din holdă grâu curat
Și pun în loc... ciulinii.

E noapte, stelele lucesc
Și bate-un vânt iernatic.
Sunt încă trează şi muncesc,
La un proiect didactic.

Mai fac statistici şi printez,
Scriu zeci de protocoale.
Aşa se vede că lucrez -
În rest, sunt vorbe goale.

Afară-i frig, în casă frig -
Că n-am bani de căldură,
Și-mi vine, uite-așa, să strig,
Să-mi dau drumul la gură!

C-am înțeles: de ani întregi
Reforma-i ca sminteala,
Așa e când promulgă legi
Cine urăște școala.

Mai am de corectat lucrări,
Și zeci de portofolii,
Îmi pun pe umeri, să nu-ngheț,
Un șal mâncat de molii.

Adorm, într-un târziu, frumos,
Cu capul pe o mapă.
Visez cât am ajuns de... jos,
Pentru trei lei drept plată.

Tresar în somn, că am uitat
Să pun în opt dosare
Dovezi de parteneriat
Și de colaborare.

Și mă trezesc în zori de zi,
Ca dintr-un joc de iele,
Înmormântată în hârtii,
Dosare, dosărele...

Și, vai de capul meu, uitai
Să fac o socoteală
Cu note mici și mai dihai
La cea mai cea scorneală:

Îi zice într-un fel măreț -
”Testare inițială” -
Un fel de măr, dar pădureț,
O nouă abureală.

Și plan remedial mai am
Să fac până-n amiază.
Că am și ore până-atunci -
Asta nu mai contează!

Aș vrea să plâng, dar nu e chip,
Nu-i timp de consolare,
Că vine, mâine, ARACIP
Comisia-teroare.

Și o să ia la scotocit
Toată maculatura
Ce tinde către infinit,
Sporind harababura...

Și vin, cu rostul lor ”sublim”,
Iar când or bate-n poartă,
Pe loc ne-or cere să vorbim
Limba română... moartă!

Că-i alta limba, la dosar,
Decât e limba vie.
Școlarul nu mai e școlar,
E... ”educabil”. Fie!

Și ca să fie pe deplin
Reforma - făcătură,
Poruncă nouă mai primim
Spre nouă-nvățătură:

”Când educabilul ți-o da,
Cu sete,-un pumn în gură,
Tu să-i explici, cu glas duios,
Că-i rea apucătură.

N-ai voie să-i vorbești răstit,
Necum să-i tragi o palmă,
Ai dreptul să-i zâmbești, smerit,
Cu fața cât mai calmă!”

Dementiala poezia :) M-ai facut sa zambesc (amar, ce-i drept), dar e o poezie tipic romaneasca (romanul face haz de necaz).

Vin si eu "la tema" cu o poezie draga mie, a lui Mircea Dinescu, scrisa inainte de '89, care cu siguranta va reaminti celor ce au trait acele vremuri ca, din pacate, profesorul ramane intelectualul sacrificat al vremurilor:

Scurt reportaj
In sprijinul profesorului de limba romana care cere mai multe ore de predare pe saptamina

Vara însoţeşte elevii la atelierul mecanic,
toamna numără rîndurile de porumb,
iarna zvîrle zăpada din faţa şcolii,
primăvara cîntă la căminul cultural,
măreţul, timidul profesor de limba română,
muncitor calificat în uzinele Sadoveanu şi Tudor Arghezi,
printre rigle şi logaritmi,
printre fierăstraie şi strunguri
îşi face şi el loc într-o salopetă uşoară de cuvinte
şi abia apucă să înveţe copiii că H2O
se numea pe vremea străbunilor apă,
că-i firesc să spui bună ziua şi nu radical din 14,
apoi să-i explice elevului Bujie Ion
că H.P.B. nu-i o întreprindere oarecare,
ci chiar Hortensia Papadat-Bengescu,
că noi n-am avut timp să ridicăm piramide
şi ne-am îngropat faraonii în folclor,
că limba română e inoxidabilă... Stop!
...şi din nou H2O, radical din 14
H.P.B.,
fiindcă ora de limba română s-a şi terminat
şi abia peste o săptămînă ne vom mai vorbi...

Da, savoros, dar trist. Dinescu e genial la capitolul haz de necaz.

Am trait vremurile acelea, acum cu copiii pe acestea ... Oare ce va urma ? Mai merita agitatia ?

Eu cred ca doar "agitatia" ne mai tine, si atata vreme cat mai avem aceasta putere, nu e totul pierdut...

Ce credeti ca voi face eu cu fetele,la cererea lor ,in "Scoala altfel"?Da,ati ghicit:le invat sa croseteze!!!

Bine faci !!!

Bravo!!
Si la fiul meu la liceu exista o zi "handmade" in care copiii vor face obiecte vestimentare si bijuterii din materiale reciclabile si neconventionale, olarit, modelaj, croit/cusut, pictat tricouri etc. Abia astept, suntem si noi, mamele, invitate sa sprijinim activitatea - si sper sa reusesc sa fac si niste mici premii pentru fiecare participant.

Asa a spus si directoarea mea ,Sorina.Iar baietii ii va lua la campionat de bschet sai asa ceva ca trusa de traforaj nu am si in plus mi-e frica sa-i las la taiat

Foarte frumos, Carla! Daca ai elevi receptivi, bravo!
Rona, sa ai spor!

Noi am avut o zi de confectionat martisoare cand era fata mea clasa a III-a.

Si in saptamana de Scoala Altfel, ce faceti?
Eu m-am bucurat sa vad ca in locul clasicelor vizite la muzeu si sesiuni de comunicari cu lucrari copy/paste au aparut activitati interesante cu adevarat - printre altele, o zi de proiectie a marilor filme, nesubtitrate (m-am inscris si eu la Marele Gatsby), inca una de "Inapoi in banca" (pe rand, copiii sunt profesorii profesorilor, comunicand astfel, prin "rol", cum i-ar vrea pe acestia), mai au o seara-lectie de dans la care au invitat dansatori profesionisti sa-i invete vals si tango.

Chiar interesant ce spui tu, Rona. La noi au ramas clasicele vizite la muzee, o excursie la Brasov - Bran, si, cand nu pleaca din scoala, fac orele respective, dar cu alt continut :)

Totul depinde, in mod clar, de director.
"A noastra" este destupata la minte, iubeste copiii, este tot timpul printre ei (sa vezi in pauze cum este biroul plin, le da apa, bomboane, astora mari le stie iubirile, fetele vin sa povesteasca si sa-i ceara sfaturi) - si mi-este si cea mai buna prietena din tinerete, vorbim mult despre scoala, eu mai mobilizez parinti, sunt si in consiliul de administratie si merg acolo cu ce idei (pertinente) colectez de la copii si alti parinti. De altfel - este o persoana plina de reguli, in scoala sunt foarte multe reguli clare, dar macar am linistea ca tot ce se intampla este in favoarea copiilor in primul rand.
Noi am plantat si o cutie pe hol in care copiii pun biletele si scrisori cu ce le trece prin cap, idei, propuneri, dorinte, mai si toarna cate un profesor - este foarte eficient, multi poate sunt prea timizi sa-si formuleze problema cu voce tare, si asa are toata lumea posibilitatea de exprimare. La inceput se mai umplea cu ambalaje si bilete injurioase, ba chiar s-a si furat o data, dar cu perseverenta am reusit sa facem din ea "Cutia cu ideea", folositoare tuturor. Singura regula - sa fie mesaj decent si asumat, semnat.
(Am scris o groaza pe un subiect care nu este de asa mare interes - dar ai o multime de ani ca mamica de scolari inainte, poate iti este ceva util...)