https://www.youtube.com/watch?v=RX26QoR1Xw0

Poate din cauza mea...
Nici nu mai conteaza!
Noapte buna!

Sorina...Gheorghita...sunteți gazde bune! sunt sigura ca mulți sunt încântati de postările voastre cu informații extraordinar de pretioase. am citit cu multă plăcere tot ce s-a scris aici in ceainarie chiar dacă nu am intervenit cu nici un comentariu.

Buna dimineata :)

Un banc :

Un țăran negustor, cam bâlbâit de felul lui, vine în târg cu căruța:
- Me-me-me-mere de-de-de vânzare!
Se apropie un trecător, se uită în căruță, când colo, în căruță erau prune.
- Păi bine domnule, dacă ai prune de ce strigi "mere"?
- Apăi, dacă strig "Prrrrrr-prrrrr-prrrrr-prune!" mi se oprește calu'!

Gândul negândit

Un mare învăţat veni la bătrânul înţelept din creierii munţilor. Bătrânul cânta dintr-un fluier şi şapte vulturi îl ascultau cuminţi, aşezaţi în cerc, în jurul unui foc domol la care fierbea o oală de ceai ce răspândea în aer dulci miresme. Când îl văzu pe drumeţ, se opri din cântat şi turnă ceai în două căni de lut. Invăţatul rupse tăcerea:

- Sunt învăţatul ţinutului. Mi-am închinat viaţa învăţăturii şi, de ani de zile, îi învăt şi pe alţii ca să poată duce mai departe darul cunoaşterii întru ajutorul oamenilor. De o vreme însă, o întrebare nu-mi dă pace: Ce s-ar face oamenii fără învăţătura a tot şi toate ce există?

- Dragul meu învăţat, grăi bătrânul. Invăţătura e lucru mare şi mult bine ai făcut că ai învăţat şi i-ai învăţat şi pe alţii. Invăţătura e de folos, dar dânsa n-ar fi nimic fără gândul negândit până la cel care-l gândeşte prima oară.

Bătrânul sorbi apoi liniştit din ceai, duse fluierul la gură şi începu din nou să cânte. Vulturii se preschimbară într-un şarpe de lumină care se mistui în oala cu ceai. Invăţatul mai vru să spună ceva, dar, în faţa lui nu mai era bătrânul, ci o poieniţă în care îl aştepta căruţa pe care o lăsase la poalele muntelui. Se dezmetici, privi roţile căruţei şi înţelese vorbele bătrânului. ”Invăţatura foloseşte doar găndurile gândite deja!” Si pe tot drumul către casă, mulţumi, în gând, celui ce-a găndit întâi roata, ciocanul, cuiele, slovele, instrumentele muzicale, cântecele, acul, fierăstrăul, cerneala, avionul, becul, telefonul, calculatorul, papanaşii, naveta spaţială, roata olarului şi adormi în căruţa trasă domol de bunul său măgar, mirat că, deşi ştia atâtea, nu-i venise, niciodată, niciun gând negândit de alţii înaintea lui.

Povestea a fost scrisa de Ioan Gyuri Pascu.

http://www.youtube.com/watch?v=s1tcVDJR5pA

:)

Banc (sau nu) :)))

Un reprezentant al Mitsubishi Motors vine în România să testeze eventualitatea deschiderii unei fabrici de piese de schimb. Pe coclauri, prin Moldova, i se sparge un colier şi-i fierbe apa de la motor.
- E un service prin apropiere?
- Nea Costel tractoristu' se mai pricepe ....
Se uită nea Costel tractoristu', ia o sârmă din gard, înlocuieşte colierul ... Ia apa din garla cu galeata si completeaza antigelul pierdut.....Dă-i cheie ... Merge.
Ajuns la Bucureşti, japonezul raportează :
Piaţă saturată, piese de schimb Mitsubishi pe toate gardurile ....
Antigelul curge la rau.

Si un cantec frumos ...

http://www.youtube.com/watch?v=siFEwXBoZb4

Noapte buna, dragii mei :)

https://www.youtube.com/watch?v=xnU7hp3APzo

Buna dimineata :)

Astazi avem o sarbatorita - Emese - ametist !
La multi ani, cu sanatate si bucurii, Emese !!!

Pentru ca in aceasta seara este Luna plina, dedicatia mea pentru tine este aceasta :
http://www.youtube.com/watch?v=-LXl4y6D-QI

Sa aveti o duminica linistita si insorita !

http://www.youtube.com/watch?v=NCaH-qqTWpk

Un pian, un violoncel și patru minute magice. Acolo, pe Marele Zid Chinezesc.

Nu putem să-l ajungem niciodată pe Dumnezeu, însă curajul de a călători spre el rămâne important.
Constantin Brancusi

Enese, ne-a adus permanent Pace si Bucirie pe topicurile noastre!
sa-i uram din toata inima:
MULTA SANATATE, INCA MULTI ANI DE ACUM INCOLO si plini de Lumina, Dragostea si Bunatatea Lui !

EMESE...

O dedicatie din partea mea pentru EMESE:

https://www.youtube.com/embed/C_CDLBTJD4M

si pentru voi toti cei care urmariti acest topic.

:)

In aceasta seara, pe National Geographic Chanel va fi difuzat primul episod din serialul "Cosmos : Odisee in timp si spatiu".
http://www.youtube.com/watch?v=DUVvIYEJZ0A

COSMOS: ODISEE ÎN TIMP ȘI SPAȚIU inventează noi moduri de narare științifică pentru a dezvălui grandoarea universului și reinventează elemente populare din serialul original prezentat de Carl Sagan, între care Calendarul Cosmic și Nava Imaginației. Cele mai profunde concepte științifice sunt prezentate cu o claritate extraordinară, îmbinând scepticismul și uimirea și țesând rigurozitatea științifică laolaltă cu latura vizuală, emoțională și spirituală pentru a da naștere unei experiențe transcendentale de cunoaștere a cosmosului.

La ora 21.00.

soso07 , Gheorghitza ,

Multumesc frumos !

Va doresc si eu sanatate , echilibru si liniste sufleteasca !

O seara frumoasa!

La multi ani, sarbatoritei si buna seara voua, tuturor, din ceainarie !

Am gasit un material video despre Gijs Bakker, bijutier si designer olandez, care mi s-a parut foarte interesant cu atat mai mult cu cat acesta a studiat relatia dintre cele mestesuguri si design.
Poate o sa va placa si voua :

http://www.youtube.com/watch?v=pe_BvCG044A

Aici sunt prezentate si lucrarile lui:

http://www.gijsbakker.com/home

3cot ,

Multumesc frumos !

La Multi Ani Emese! Tot ce-ti doresti!!!

Multumim, Emese, asa sa fie !

Luna plina ...

De ce?
Scherzo
I. L. Caragiale

De ce, când o furtună,
S-bate pe pământ
Cu furie nebună...
Cânt?

De ce, când luna plină
Revarsă peste crâng
Divina ei lumină...
Plâng?

De ce, când treci semeaţă
Şi nu-mi zici un cuvânt,
Nici nu-mi priveşti în faţă...
Cânt?

De ce, când braţe goale
La piept cu dor mă strâng...
În de mătase poale
Plâng?

De ce? Că ştiu: părere
E tot pân' la mormânt!
Plăcere plâng... Durere...
Cânt.

Noapte buna !

Noapte buna!
Iar Emese sa doarma fericita ca ne-a avut azi, cu gandul, alaturi de ea!

Si nu doar de ziua ei ... Eu ma tot gandesc pe unde m-am plimbat cu Emese si cu sotul ei :) Si ce bine ne-am simtit impreuna !

Buna dimineata :) Sa aveti o saptamana frumoasa si spornica in ceea ce v-ati propus !

Buna ziua !

nagual ,

Multumesc frumos !

Ieri m-am plimbat cu baietii ( sot , baiat ) mei la Cluj .A fost o zi frumoasa .

soso07 ,

Vara e mai placut unde ne-am plimbat noi , dar iarna e o viata grea in zona respectiva .Am fost inainte de craciun la Rosia Montana , a fost un frig de nu o sa uit niciodata .

O saptamana frumoasa !

Da, Emese, cred ca este o viata grea iarna, iar oamenii de acolo sunt obisnuiti cu asta. Dar tot un tinut binecuvantat de Dumnezeu ramane ...
Ce m-as mai plimba si eu pe la Cluj ...

O saptamana frumoasa si tie !

Astazi - Nat King Cole

https://www.youtube.com/watch?v=H0SJ94uajBE

https://www.youtube.com/watch?v=FvsmGlUL5qs

http://distractify.com/culture/arts/beautify-street-art/

Foarte haioase :))

Gheorghitza m-am uitat la imaginile postate.
Foarte frumoase.
Dar nu cred ca si exista in realitate din urmatoarele motive:
1. sunt prea frumoase ca sa fie adevarate,
2. si daca totusi exista cum de oamenii nu le-au stricat inca.
Daca ar fi adevarate imaginile prezentate ar insemna ca mai exista oameni care muncesc sa obtina asemenea rezultate. Iar eu ma minunez pentru asta.
Este clar ca in Romania nu exista asa ceva nu de alta dar s-ar fura.

Acum nu doresc sa jignesc pe nimeni dar cred ca despre asta este vorba de ce sa te muncesti sa faci ceva cad poate ca este mai simplu sa furi de la altii care muncesc si fac ca pana la urma este bun orice ce poate fi furat.

Cum sa pui pe asfalt niste bucati tesute/lucrate si nimeni sa nu le fure. Inseamna ca chiar este ceva SUSPECT. Ceva nu-i bine. Chiar nu are nimeni nevoie sa ia sa duca acasa ca sa aiba asa ceva. Mi-e greu de crezut.
Doar sa le admire fara sa le fure?
AHa, trebuie pastrate daca cumva vre-o data le vor trebui la ceva. Si repede pana nu fura altii inaintea lor.
Asta cred eu ca s-ar intampla daca ar exista asa ceva in romania.
Scuze daca am suparat sau jignit pe cineva. Doar mi-a spus parerea.

Ai mare dreptate, Octavia ! Si cu piesele de LEGO la fel. Poate doar sa fie lipite acolo :) Cine stie ...
Cu desenele e mai usor, desi s-ar gasi si in aceasta situatie cineva sa le strice. Ca de ce sa fie frumos ?
Dar cred ca o parte din aceste "decoratiuni urbane" au fost facute pentru a fi fotografiate ... este si aceasta o forma de arta.

Eu va spun noapte buna !

http://www.youtube.com/watch?v=0yzLZgfJlF8

Mie mi-a placut doar imaginatia celor care le-a conceput.
Inj rest... nu prea mai conteaza!
Traim intr-o tara in care -sincer va scriu, nu credeam ca o sa ajung sa traiesc.

Ehe...n-ați fost voi in Napoli...dacă nu tineai strâns de geamantan, se evapora intr-o secunda...haideti sa nu ne consideram o tara de hoti. Eu consider ca noi, ca popor am fost mai degrabă Furați...știți voi...de pe vremea romanilor pana acusi...nu zic de cine...ca sunt pe aproape...la o aruncătură de bat...

Buna dimineata :)

Buna seara :)

Horia-Roman Patapievici (născut 18 martie 1957 în București) este un scriitor, fizician, filosof și eseist român contemporan.

Citate :
Bucuria e minunea minunilor. E coroana iubirii.
Nu mai puţin, după cum este o bună igienă sufletească să îţi pui viaţa în primejdie din când în când, este o bună igienă mentală să nu iei lucrurile prea în serios.
A realiza forma poeziei înseamnă a te transforma în zeu.
Viaţa este periculoasă: noi ne jucăm sufletul în fiecare clipă.
Valoroase sunt doar lucrurile care îţi intensifică fiinţa.

https://www.youtube.com/watch?v=lgBh0WRwqVI

In seara aceasta va voi spune o poveste :

Legenda pârâului Rază-de-Soare – poveste indiană

Legenda spune că demult, în vremurile binecuvântate de dinainte de venirea feţelor-palide, trăia într-un trib apaş o femeie pe nume Rază-de-Soare. I se dăduse acest nume pentru că întotdeauna, chiar şi în cele mai grele timpuri, ea avea un zambet şi o încurajare pentru fiecare.
Când a venit timpul, s-a căsătorit cu un războinic din tribul său, întemeind un cort de bizon aproape la fel de bogat şi încăpător ca şi al şefului de trib. Se părea că existau toate motivele pentru a fi fericită, şi totuşi…ceva lipsea, un lucru esenţial! Oricât îşi doreau, nu puteau avea şi ei un urmaş, aşa cum aveau până şi cei din corturile cele mai umile!
Odată, pe când mergea prin pădure, culegând fructe, şi verificând capcanele puse de soţul său pentru rozătoare cu blana preţioasă, auzi un zgomot ciudat, ca un plâns de copil. Ce putea fi, în mijlocul pădurii, pe unde doar fiarele sălbatice mai treceau? Curioasă, se apropie de locul respectiv, încercând să nu facă zgomot.
Ceea ce văzu, îi tăie răsuflarea, şi o umplu de milă! În mijlocul unei poieni, zăcea moartă o femeie cu o rană urâtă la gât. Lângă ea, plângea un copilaş de câteva luni, probabil de foame. Puţin mai încolo, se vedeau trupurile unui războinic cu ţeasta spartă, şi al unui grizzly uriaş, cu un topor înfipt în piept. Indienii purtau straiele tribului sioux, duşman de moarte al apaşilor.
Înţelegând ce se petrecuse, ea hotărâ să păstreze copilul pentru sine, deşi înţelegea cât de greu îi va fi. Prezenţa unui copil sioux în trib nu putea fi privită cu ochi buni. Şi, chiar aşa se şi petrecură lucrurile! Marele Şef încercă să o convingă să lase copilaşul în pădure, unde îl găsise. “Siouxii ştiu doar să prade şi să ucidă. Prezenţa unui copil al lor în tribul nostru ar fi ca o pânză fluturată în faţa unui bizon furios.” Nici chiar soţul ei nu fu de acord.
Văzând că nu o puteau convinge, îi dădură un cort mic şi umil, tocmai la marginea aşezării. Aceasta întrucât, în cazul în care siouxii auzeau de copil, să îl găsească cu uşurinţă, şi să nu mai distrugă restul aşezării. Rază-de-soare nu fu cu totul surghiunită doar pentru că Marele Şef avea o slăbiciune pentru firea ei blânda, încă de pe când era copilă.
Trecu astfel aproape un an. Copilaşul creştea frumos şi deştept. Rază-de-soare găsea în asta o bucurie, deşi, din când în când, îi mai era dor de cortul ei cel mare, şi îi mai sângera inima când foştii prieteni şi vecini o priveau ca pe o străină.
Într-o seară, după ce hrăni şi culcă copilul, apoi stinse opaiţul din grăsime de urs, auzi la intrare un foşnet ciudat. Nu semăna cu zgomotele făcute de animale, şi nici cu cele făcute de apaşi când se furişau. Cu inima strânsă, apucă un cuţit mare, cu care curăţa de obicei pieile de bizon, şi îl ascunse la spate. Apoi, scose uşor capul din cort.
În lumina lunii, văzu două siluete de indieni necunoscuţi . Unul dintre ei avea părul împodobit cu multe pene, semn al unui mare şef. Când se apropiară, recunoscu straiele siouxilor. Aşadar, veniseră! Marele şef apaş avusese dreptate! Totuşi, nu erau pictaţi în culorile războiului, ceea ce îi mai dădu o speranţă.
- Aţi venit să luaţi copilul şi să nimiciţi tribul? întrebă ea.
- Am venit doar să îţi spunem o poveste, răspunse în graiul apaş cel împodobit cu pene. Dacă vei avea bunăvoinţa de a mă pofti în cort!
Ea înţelese că nu avea de ales, şi făcu un semn de încuviinţare. Cel ce se arăta a fi şef intră, iar celălalt rămase de pază. În cort, se ghemuiră amândoi pe podeaua săracă.
Ea aşteptă să înceapă el vorba, întrucât aşa cereau regulile bunei-cuviinţe, el fiind bărbat, şi în plus, mare şef.
- În urmă nu cu mult timp, începu el, şeful unui mare şi important trib sioux a căzut ucis la o vânătoare de bizoni. Lucrul a fost neaşteptat şi tulburător pentru trib, întrucât el nu avea fii, şi nu apucase să numească un urmaş. Avea, în schimb, mai mulţi fraţi. Unul dintre aceştia: Săgeată-Iute, părea a fi cel mai potrivit să îi urmeze, întrucât era cel mai bun războinic, şi în plus, avea şi o înţelepciune deosebită pentru vârsta lui. Totuşi, fraţii mai mari nu fură de acord. Şi ei erau buni războinici, şi în plus, un mare şef trebuia să fie mai vârstnic. După un lung sfat, care fu cât pe ce să se termine cu o încăierare, îl aleseră pe un alt frate: Cuţit-Lung. Şi, pentru a nu risca să se dezbine tribul în vremuri de nevoie, îl poftiră pe Săgeată-Iute să meargă, împreună cu familia şi susţinătorii săi, să îşi întemeieze o aşezare separată. Nu era chiar un surghiun impus, ci o poftire politicoasa, dar el oricum nu mai era binevenit in trib.
Totuşi, după plecarea sa, văzură că făcusera o proastă alegere. Cuţit-Lung era un bun războinic, dar crud şi încăpăţânat. Îi conduse în tot felul de atacuri asupra triburilor vecine, împuţinând astfel războinicii tribului. Prada nu era foarte multă, şi se termina repede. În plus, veni şi o secetă, şi toţi bizonii părăsiră regiunea, plecând în căutare de păşuni. Una peste alta, vraciul tribului înţelese că Marele Spirit se supărase pe ei, pentru alegerea lor. Făcură un alt sfat, în care aleseră un alt frate la conducerea tribului, dar numai pentru un timp. Şi anume, până ce va fi căutat, şi găsit, Săgeată-Iute. Acest şef, pe numele său Inimă-de-Urs, se află acum în faţa ta.
El l-a căutat pe fratele Săgeată-Iute, dar a aflat veşti proaste despre el, şi anume că fusese ucis de un urs, împreuna cu soţia, iar copilaşul lor dispăruse. Însă, el nu şi-a pierdut speranţa de a-şi găsi nepotul, mai ales că inima ii spunea ca acesta trăia, şi era bine îngrijit. Pe de altă parte, înţelesese că favoarea Marelui Spirit se va întoarce la ei numai după ce copilaşul va fi repus în drepturi.
Rază-de-Soare simţi că ea nu mai avea nici un cuvânt de spus, deşi inima i se strânsese.
- Venind încoace, continuă Inimă-de-Urs, am văzut gheţarii uriaşi din vârful muntelui, şi i-am auzit spunând: “Vai, oare de ce ne topeşte soarele? De ce oare atâta suferinţă?” Încet, se prefăcură în pârâuri, care curseră la vale, printre păduri şi păşuni, văzând lucruri minunate, şi nebănuite de ei pe când stăteau în regiunea stâncoasă din vârf. Apoi, ajunseră mai înspre câmpie, unde era secetă. Soarele începu să soarbă şi din pârâuri, devenite acum râuri. “De ce oare trebuie să părăsim acest râu minunat, care ne-a legănat, şi ne-a dăruit privelişti atât de minunate?” se căinau picăturile care se prefăceau în aburi. Apoi, ele se uniră într-un nor minunat şi pufos, purtat de vânt în multe locuri, văzând şi învăţând atâtea lucruri, câte nici nu bănuiseră ca existau pe vremea când călătoreau cu râul.
Ca gheţarii şi râurile sunt şi oamenii, soră apaşă! Ei nu trebuie sa plângă schimbarea unei forme, la ei, sau la ceilalţi, pentru că nu există pierdere, ci doar transformare spre mai bine. Iubirea niciodată nu se pierde, soră! Iar dacă ai vrea să îl păstrezi pe copilaş în formă de gheţar, crezi că i-ar fi mai bine decât nor fiind?
- Eşti nu numai un mare şef, ci şi un mare înţelept, Inimă-de-Urs! răspunse ea. Desigur că îi doresc copilului numai ceea ce i-ar aduce cel mai mare bine. Pentru el, se pare ca a deveni nor este ceea ce i se cuvine. Eu, însă, simt că trebuie să hrănesc în continuare pământul natal, ca acel pârâu de care ai vorbit.
- Şi tu eşti înţeleaptă, soră apaşă! Voi avea grijă ca acest copil, pe care îl vom numi chiar Marele-Nor, să îşi aminteasca întotdeauna de tine.
Legenda spune că, în timpul cât Inimă-de-Urs, apoi Marele-Nor, au fost şefi ai tribului sioux, acesta nu i-a mai atacat niciodată pe apaşi. Cât despre Rază-de-Soare, despre ea se spune un lucru şi mai minunat! Se pare că Marele-Spirit a prefăcut-o chiar într-un pârâu, care izvora din ţinutul apaşilor, şi curgea până în cel al siouxilor. Astfel, ea şi-a putut îndeplini dorinţa de a hrăni pământul natal, fără a-l părăsi nici pe copil.

Tulburatoare poveste...
I-o voi spune si nepoatei mele.
Multumim Soso!

Cu drag, pentru cei mici, dar si pentru cei mari :)

Noapte buna !

Noapte buna!