Amintiri...amintiri...e bine sa ne aducem aminte din cand in cand de ele...si mie mi-e dor de cozile de la lapte cand ma trezeam la ora 5 dimineata si fugeam sa tin locul cu o sticla de lapte sau borcan de iaurt...chiar mi-e dor de borcanele alea de sticla ...acum ar fi fost ceva ,,antichitati"...dar mai scotocesc eu prin magazie..poate dau de ele...am dat zilele trecute de borcane prntru ventze de acum 60 de ani...

Da, si sifoane de sticla :)

Ma alatur si eu clubului "babelor":)))
Cozile....daaaa.....proverbiale si deloc pierite din peisaj!(chiar daca acum nu mai e cazul,multora le-a intrat in sange statul la cozi...)
Gabi,si eu aveam un fix cu eleganta (nu cu moda,ca nu ma impacam mai deloc cu ce era la moda:)) si cumparam din Cluj mai tot!
La nunta am avut o pereche de pantofi cu doua numere mai mari,doar asa gasisem si-mi pusese un cizmar o curelusa ca sa nu-i pierd...Pe naiba,ca in loc sa dansez,imi cautam in permanenta pantofii...In cele din urma,la o bucata de noapte,i-am aruncat din picioare si mi-am luat o pereche potrivita,chiar daca nu erau albi...Soacra mea,fie iertata,mi-a reprosat ani de zile faptul ca mi-am schimbat pantofii,tinand-o una si buna ca o sa-mi schimb barbatul...Uite ca nu l-am schimbat,anul asta avem 24 de ani de casnicie si,daca ne-a invrednici Dumnezeu si ajungem anul viitor ,avem nunta de argint!Aoleu,cum suna,chiar babeste:)))

Jewelswithlove,
La nunta mea nu am avut probleme cu pantofii , am avut de guban , foart comozi , dar ma chinuia coronita cu voalul , care nu a stat cum ar fi trebuit .

dar fuste din tifon ati avut? Mie mi-a facut o prietena(cred ca erau vreo 10m in fusta aia), mi-a vopsit-o degrade si am avut o fusta beton! La pantofi aveam flecuri de metal

sora-mea(este mai mare cu un an) impletea pulovere pe bani. venea clienta cu materialul si in 3 zile termina puloverul. 300 lei. Cand il luau, unele dintre ele, il cantareau ca nu cumva sa-si fi tras ceva din el. Trebuia sa le dai pana la ultimul fir. Mohairul era la moda

Pantofii de Guban erau foarte buni, ii purtai pana se facea gaura in talpa. 450 lei

ametist.shop,
nu ne pui si noua o poza de-a ta de cand erai mireasa?
Si bine este atunci cand vorbim despre lucruri frumoase,
chiar daca sant amintiri...

Aaa! lume noua!

Apropo de poze! Haideti sa stabilim o seara cand ne vom pune toate pozele pe avatar.

Daca vreti sa va distrati o sa caut pozele si voi incerca sa il scanez .

Betty, ce idee grozava ai, si eu vreau ca intr-o seara sa ne punem pozele, si sa vorbim face to face...
Acuma, ca stau sa-mi aduc aminte, tare-mi placeau culorile inchise, cat mai mult negru, ma dadeam in vant dupa combinatia gri cu negru, sau kaki-negru, si bijuterii, mai ales cercei, cat mai mari, imensi - vorbim de extravagantza anilor '83-'86... Frumoase timpuri, si sincera sa fiu, bijuteriile pe care le aveam atunci, nici acum n-ar fi chiar asa demodate...
Carmen draga, buna ideea cu borcanasele de iaurt de pe vremuri, ce dreptate ai, chiar ca ar fi grozave acuma la decorat cu servetele, multam fain!!!

Eu si pe vremea aceea erem cu albastru , turcoaz .
Am avut o bratara si coler din chipsuri de turcoaz .
Pe vremea aceea am crosetat foarte multe (bluze, fuste , rochii ) .

Combinatia de baza era turcoaz/mov

Carmen, borcanele pentru ventuze pune-le la vanzare. Sa vezi cati clienti ai!

Cred ca s-ar vinde si sticlele mai ciudate...

Eu, am un set de 24 ventuze de sticla ramase ca amintire de la bunica...
Si acum, le pastrez in cutia lor. N-o sa va vina sa credeti dar pe multi i-am ajutat cu ele. Chiar asa: cum de a uitat lumea de celebrele ventuze si miraculoasa
frectia DIANA (nu forHOPE bineinteles...)

Gheorghitza,
Daca ai 24 de buc de ventuze poti sa deschizi un cabinet de "vindecator ".
Am citit un articol si spre mirarea mea la multe boli se pot folosi ventuzele .

http://www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&a=citeste&p=S%E3n%E3tate&s_id=78536

George, despre ce frectie miraculoasa e vorba? Eu nu am auzit de ea...nu e cu ciocolata nu ? :D

:))))Nu,Diana,nu e cu ciocolata e cu carmol!!!Erau celebre frectiile "Galenica"si "Diana"...ca tot vorbim de vremuri trecute...Erau bune pt durerile reumatismale,raceli si...betivi...:))))Se imbatau cu cele doua solutii intr-o fericire!La fel cum au facut mai apoi si cu celebra apa de colonie de la rusi...

Vaaaaaaaaaaaiiiiiiiii...nu sunt baba....................poate babutza.....dar nici asa....sunt amintirile noastre....m-am suparat.................si Gheorghitza si-a adus aminte de ele.........ce aveti voi cu noi.....carcotasilor.....veniti voi la noi sa va doftoricim asa cu leacurile noastre babesti....nu-i asa Gheorghitza....

Carmen,babutza sunt si eu,asa ca nu-ti fa probleme:)))De fapt,suntem persoane cu experienta de viata...
Si bunica mea,fie iertata,facea minuni cu ventuzele!Chiar sunt leacuri din batrani care sunt eficiente,chiar mai eficiente decat medicamentele moderne!

Neatza! Stiu...glumim si noi....eu chiar sunt mare amatoare de vechituri...nu as putea vinde ceva pe care a pus mana bunica mea poate si strabunica...putin din spiritul lor a ramas acolo...iar comunicarea peste ani este...chiar daca noi nu o simtim uneori..daca castig la loto imi amenajez mansarda numai cu vechituri...un atelier rustic...ador rusticul...lemnul..piatra...blanurile..fiarele...toate ,,ruginiturile"...

Am tras chiulu' ieri, motivat.
Deci, ce ziceati, poze de la nunta?
Ei bine, eu nu am din alea - fotograful a plecat cu poze cu tot. Am filmulet, si cred ca niste instantanee facute de cineva care avea un aparat.
N-am avut nici coronita, ci o... gluga. Chiar voi cauta poza!

Oau Rona!! Ai avut o nunta pe cinste inseamna!!! Chiar sunt curioasa sa vad vreun instantaneu...:D
Eu am spus asa: cand o fi sa ma marit, ma voi incalta cu adidasi (spre rusinea mea, nu stiu sa merg pe tocuri...nu inteleg fetele din ziua de azi cum pot purta tocuri...), voi fi trasa de o caleasca alba cu 6 cai albi, voi avea porumbei, covor alb cu petale rosii de trandafiri si muuuuuuuuulta ciocolata :D. Tortul mi-l va face mama (ca e experta), neaparat voi avea o fantana arteziana cu ciocolata iar pozele de nunta le voi face in Gradina Suspendata de la Bahai (Israel) :D

Iti doresc din inima sa-ti implinesti visul!
Eu nu m-am gandit niciodata cum va fi nunta mea - de altfel, nici nu voiam sa ma marit, si totul s-a intamplat in doua-trei saptamani, nici n-am avut timp sa-mi fac un plan, am luat lucrurile simplu, asa cum au venit.

Apropo de nunta...La noi este inca obiceiul ca mirii,in momentul in care le pune preotul cununiile pe cap,sa incerce sa se calce pe picior,care reuseste primul sa-l calce pe celelalt fiind "cocosul"in casa:)))"Bineinteles ca si noi am facut acest lucru,problema aparand in momentul in care sotul meu m-a calcat ,eu am incercat sa-mi trag piciorul,pantoful (mai mare cu doua numere,cum am mai zis) a ramas sub talpa sotului,eu m-am dezechilibrat si era sa ma intind cat sunt de lunga in fata preotului si a asistentei:))) Toata lumea a bufnit in ras,bineinteles,iar preotul m-a intrebat ani in sir:""Si?Cum e?Care conduce pana la urma?"iar eu raspundeam,invariabil:"Amandoi!

Diana,iti doresc din tot sufletul sa ti se implineasca visul!

Rona, JWL, va multumesc frumos insa vorba cuiva: "Vise de popa beat..";))

Si la noi e obiceiul cu calcatul pe picior in biserica. Legat tot de biserica si de preot, acum vreo 4 ani parca, la nunta unui prieten de familie, in cadrul ceremoniei religioase, s-a intamplat ceva tare hazliu. Pe mire il cheama Cosmin insa preotul a spus:

"-Se cununa robul lui Dumnezeu, Sebastian..."
La care mirele:

"- Cosmin, parinte!"

Toata lumea din biserica a inceput sa rada! :))))) a fost tare comic...

Nu zi vorba, Diana, sa vezi ce jucam la nunta ta, care va fi asa cum ti-o doresti!
Daaa, si pe mine a incercat sa ma calce cocosu' - n-a nimerit piciorul, dar a reusit sa-mi traga juponul cativa centimetri!

:)))))
daca va fi sa ma marit vreodata, va chem pe toti cei dragi de pe Breslo la nunta:D
Va spun de pe acum, sa va adunati bani :))))))

Gaseste tu victima, ca ne descurcam noi cu banii!

Ne facem si pasaport daca trebuie :) Pentru Israel!

Pozele pe care sa le punem "intr-o seara" trebuie sa fie de la nunta? Ca nici eu nu prea am poze. Poate una, alb-negru. In schimb, pe caseta video, cameramanul a surprins o faza foarte tare. Biserica este la o intersectie de drumuri si are in fata un indicator : IN TOATE DIRECTIILE :)))

Rona, e mai greu cu victima...sunt TARE pretentioasa...in plus trebuie sa fim atenti la acest pas...o relatie e un lucru tare serios, daramite o nunta...

Sorina, indicatorul spunea asa: "In toate directiile, numai la Biserica nu"
:))))))

Gata, eu va las ca am o groaza de treaba :-*
va pup si ne auzim mai pe seara ;)

Nici eu nu am vrut sa ma marit , dar pana la urma a vemit cineva (adica SOTUL ) si m-a convins . Intimplarea mai iesita din comun a fost ca la biserica , in timpul cumuniei am plins incontinu .Poate am avuit o resimtire .
Referitor la poze , deja am scanat cateva , dar nu le gasesc .Poate inca nu e momentul sa va arat . Eu am poze color , la logodna am avut alb negru , dar film nu . In anul '90 la Turda inca nu era asa ceva .

Diana, o relatie este ceva serios, cu adevarat. Nunta insa este doar o petrecere, mai reusita sau nu.

Ametist - cred ca este presiunea emotionala, eu n-am plans - in schimb m-a umflat un ras isteric la un moment-dat, si am tinut-o tot asa pana m-a dus mama la baie si m-a pus sa ma uit in oglinda - rimelul meu o luase la vale.

Indicatorul l-am vazut dupa nunta, in film. Era cam tarziu :)))

daca cineva imi cere mie parerea despre vreo casatorie,
nu l-as lasa sa termine de intrebat si i-ar raspunde:
ORICUM, ORICE, ORICAND, ORICINE, ..... NUMAI CASATORIE NUUUU!

Hai, draga Gheorghita! N-ai dat de una ca noi, ca sa vezi ce uitai de sperietura imediat.
Si sotul meu se jurase ca nu se mai insoara nici mort (dupa o experienta traumatizanta rau), dar uite ca traieste bine-mersi. Cica "prima data-i niciodata, nu se pune".

Gheorghitza.
Cum vezi treaba cu copii , fara casatorie ?
Penrtu ei si un divort e traumatizant , dar sa zica ca nu au tata .

ametist,
orice copil are o mama si un tata, indiferent daca parintii
sant sau nu, casatoriti. Ne-am obisnuit sa credem
ca nu se pot face copii decat cu parinti casatoriti.
Natura, nu functioneaza asa. Si ceea ce este in afara naturii,
este inventia omului. Or, numai ceea ce face Dumnezeu
este corect. Cand OMUL face reguli, le face PENTRU EL si nu
pentru Dumnezeu, deoarece EL are legile LUI.
In biblie se spune: "femeeia lui" sau "barbatul ei" nu scrie nicaieri de SOT
sau SOTIE iar daca scrie pe undeva, este scris de traducatorul
respectivei Bibli.
(sub atenta supraveghere sau ingerinta a vreunei BISERICI)
ametist.shop draga, fratele meu, s-a casatorit cu "femeia lui". la 45 de ani
cand copii aveau 21 respectiv 18 ani si niciodata nu s-a pus problema
ca acei copii, nu avreau mama sau tata.

Copii se fac, se cresc. se educa din dragoste si nu din CASNICIE.
Pot sa-ti spun ca din cate cazuri cunosc eu,
majoritatea copiilor crescuti fara un parinte (cu exceptia deceselor)
provin din familii DIVORTATE deci,
MAI INTAI CASATORITE.
Acesta este rezultatul acestrei institutii numita CASATORIE.
Urmareste rata divorturilor.
Dar noi, consideram sa credem mai departe ca NUMAI ASA SE POATE

Cea mai frumoasa dovada de dragoste se intalneste intre cuplurile
NECASATORITE.
Niciodata o SOTIE sau SOT nu va avea parte de dragostea, iubirea
si respectul pe care si-o dovedesc AMANTII.
Imi pare tare rau ca aici nu putem avea pareri comune.
Timpul va dovedi acest lucru.
Iar printre noi, chiar daca n-au curajul sa o spuna, sant persoane
care cunosc acest aspect. Si poate l-au si trait.

Eeeee, Gheorghitza, Gheorghitza, romanticule dark, casatoria si dragostea merg mana-n mana, daca nu-i asa, atunci e o greseala undeva... mai exact, a gresit omul, pentru ca n-a avut rabdare sa-si astepte jumatatea, sa-i iasa-n cale...
Rona draga, cred c-ar trebui sa facem un club, si anume "Clubul 3 Saptamani", pt ca merge unsa toata treaba, atunci cand e pe potriva, si la ochi, si la sprancene, ca doi porumbei la pene, Gheorghitza, ca tot ziceai tu de natura. Iata, folclorul romanesc a gasit o imagine atat de poetica pentru iubire si casatorie, numai omul greseste, si-o-nnegreste.... Si eu am gresit-o o data, si 18 anisori batuti pe muchie am avut rabdare, si cand a fost sorocul implinit, 3 saptamani au fost de ajuns ca sa stim.

Si-acuma altceva, tot romantic, dar din alta zona - as vrea sa te intreb, draga George, despre culorile pe care le poate avea opalul, eu stiu de roz, mai e si verde, si-am mai vazut si albastru, dar tu stii mai multe, spune-ne si noua, te rog frumos...

Facem Clubu'!

Gheorghita, n-ai vrea sa stii cati copii cu un singur parinte nu l-au vazut niciodata pe celalalt tocmai pentru ca cei doi n-au fost casatoriti.
Putem avea puncte de vedere diferite, influentate, cu siguranta, de experientele personale. Un lucru este cert insa: poate casatoria nu-ti aduce in mod obligatoriu dragostea, ea poate veni si pleca in orice tip de relatie, dar sunt situatii in care este preferabila uniunii consensuale.
O poveste scurta: un cuplu a trait in liniste si armonie 20 de ani. Fiecare fusese casatorit anterior, si n-au mai simtit nevoia s-o faca inca o data, considerand ca nu-i conditie.
Totul a mers minunat pana in dimineata in care domnul a murit. Durere, jale, cele lumesti... si pentru ca nu era destul, la pomana de 40 de zile fiica domnului i-a comunicat femeii ca are la dispozitie 3 zile sa paraseasca locuinta (casa era a domnului).
Cu o pensie de boala mica si cu o sanatate subreda, doamna si-a luat lucrurile personale si alte cateva (pe care le-a vandut, neavand unde le duce) si a inceput o bejanie pe la prieteni, pe la rude. A incercat sa-si rotunjeasca venitul pentru a-si plati o chirie, facea menaj usor pe la diferite case, a ingrijit o batrana contra o camaruta in care sa stea... Nu mai insist, a avut situatii fara iesire, disperate - care nu s-ar fi intamplat daca erau casatoriti si ramanea cu un sfert din averea sotului, macar avea ceva de care se se agate.
Am auzit ca se afla la azil acum, si m-as bucura sa fie asa - altfel...

Fiecare isi construieste viata asa cum simte si cum crede ca ii este bine, dar lucrurile sunt mult mai nuantate si mai complicate decat ne place noua sa credem.

In seara aceasta, as vrea sa va spun cateva cuvinte despre DOR.

Cuvantul DOR este un cuvant foarte vechi in limba romana.
Dolores (durere in latina clasica), a devenit "dolus" in latina vulgara,
se pastreaza in italiana "duolo".
In dacoromana, aromana si megelenoromana
cuvantul DOR apare cu acelas inteles si exprima
aceeasi stare sufleteasca.
Sensul primar al cuvantului DOR este de "suferinta" ,"boala"
iar forma veche "duroare" se va transforma mai tarziu in "durere"

-DOR insa, in limba romana, vine si de la DORINTZA, a DORI
-DOR, mai poate fi asociat si cu "durerea" sufletului cauzata de
"departarea" "indepartarea" celui iubit si DORintza sufletului
de a se reintalni cu cel drag sau imposibilitatea de a se mai intalni...

ASADAR, " DOR "

Si mie imi este acum DOR de EMINESCU
a carui ziua este azi 15 Ianuarie.

In memoriam EMINESCU:

" Ca mi-i dor ca nu mi-i dor,
Nu pot spune tuturor,
Doar la luna si la stele
Care stiu ce-i dor si jele,
Ca si mine ard in ele"

"Cate doruri le-am dorit
Pe toate le-am mantuit
Dar DORUL care-l doresc
Nu pot sa mi-l mantuiesc"

"Foaie verde-a bobului,
N-am o scara sa ma sui
Sus in slava cerului,
Sa iau cheia sa descui,
SA DAU DRUMUL DORULUI
Pe fatza pamantului,
Pe deasupra codrului"

Daca iti place Eminescu, uite aici:
http://www.edituracasaradio.ro/evt.shtml?id=281

Te asigur ca face fiecare banut din aia 22 de lei - este o editie limitata pe care chiar merita (ca sa nu spun ca-i obligatoriu) s-o avem. Eu am primit-o "de la sursa" si-s foarte incantata.

Inchei aceste comentarii, cu un citat vizionar al poetului
nepereche ramas celebru :

"Dumnezeul geniului, m-a sorbit din popor
cum soarbe soarele un nor de aur din marea de amar"