Si eu la fel,ma impiedic,ma lovesc,ma ard,ma lipesc,am luat-o mai incet dupa-masa,ca altfel...

De unde va descarcati voi bioritmul?

Mama, ce sinusoidale. :)) La mine vad ca atunci cand scade intelectualul cresc emotionalul si fizicul si invers. E bine ca e mereu ceva sus. :P

Imi plac sinudoidele astea: daca emotional esti bine, esti la pamant fizic si intelectual, daca intelectual esti bine, esti la pamant emotional. In traducere libera: cand iubesti ori esti bolnav, ori esti prost? Cand am vazut sinusoidele acelea asta a fost prima chestie care mi-a venit in cap.

Odilia, eu mai am un an cu bacul, din fericire. Anul asta cum se da pana la urma admiterea la facultate?

Traducerea este perfecta Nicole :))))

Multumesc, Cattie. Dilema asta o am de 20 de ani si inca nu i-am gasit raspunsul, dar am timp. O sa apofundez profund urmatorii 30 de ani si sigur atunci o sa-l stiu.

Sau n-o sa ma mai intereseza:)

http://bioritm.ro/
aici am intrat eu.Clar,fizic la zero,intelectual maxim si emotional in crestere.Acum imi explic de ce azi imi era frica ca am sa innebunesc,erau prea multe in capul meu si ma miram unde incap atatea,si eram perfect lucida,calculata pentru fiecare din miile de lucruri pe care le aveam de facut,in rest,ma impiedicam pe drum,moale ca o placinta,

nicole, nici nu stiu cum se mai da admiterea anul asta la noi... m-am interesat direct pentru admitere 'afara', ca la noi nu prea exista ce vrea matei sa faca 'cand se face el mare' :)

Kali, prima facultate e importanta asa si-asa, ca de regula omul nu stie ce vrea si ce poate la 18 ani, cea de-a doua-i cu noroc!!!
Nu m-am uitat pe bioritm, dar cred ca-n plan fizic stau prost, am reusit sa prind iar un junghi enervant in spate...

Maaaama, ce-am ghicit-o, m-am dus pe bioritm, iar eu azi pe 22 mai am punctul de minim fizic, ce nasol...

Eu zic sa profitam de fiecare parte buna a zilelor noastre,asa ca acum trebuie sa gandesc,ca apoi intelectul o ia in jos si pana urca iar pe cine intreb?

La mine nici a doua n-a fost cu noroc. :)) Pentru ca pe amandoua le-am inceput din motivul gresit. :P

La cat de schimbatoare sunt starile mele in mod natural, nici un bioritm nu poate sa ma ghiceasca. :))

blanitza, matei al meu stie de cand era mic ce profesie vrea sa faca... de mic mi-a chinuit toate verile cu scolile de vara pe teme de biologie, zoologie etc, du-te du-l, adu-l, iar du-l, iar adu-l.... mi-a umplut casa de carti, de insecte aliniate pe polistiren... a adunat un teanc de diplome de participare la astfel de cursuri.. care, culmea, i-au si folosit cand a 'aplicat' (urasc termenul asta romanizat) la facultatile de afara. au demonstrat pasiunea lui pentru biologie si se pune mare accent pe pasiune... vrea biologie marina, iar la noi, segmentul asta ni s-a spus ca nu e dezvoltat.. nici piatza nu prea mai avem pentru biologii marini..
ielts-ul l-a luat cu brio, e expert in engleza.. tremur acum pentru bac, pentru ca ofertele de studii pe care le-a primit sunt conditionate de notele din bac.. iar tanarul domn e senin si relaxat... :))
cand si-a facut scrisoarea de intentie pentru cererea depusa la facultatile de profil din anglia, pe langa ca si-a facut-o singur, iar cabinetul de traducatori nu a avut ce corecta, a scris o chestie care chiar il defineste: fascinatia pentru groapa marianelor.. "God knows what's in there and i'll intend to ask Him!" :))
stie ce vrea, si-a proiectat deja traseul... stie ca nu va fi bogat, dar va face ce-i place...

Kalimera,
Te felicit , ca ati lasat sa decida el .
La noi ( acum 2 ani ) a fost mai dificil .
Baiatul meu era foarte bun la matematica ,
informatica , si a decis sa mearga la drept .
Sotul nu era de acord si am convins destul de greu
ca baiatul ce decide e cel mai important .

Pana acum o luna, nici Alex nu vroia facultate in tara. Dorea Anglia sau Olanda sau Spania. Acum ma inebuneste cu Cluj sau Timisoara. Ma consolez cu gandul ca mai are un an sa se razgandeasca. Ma enerveaza ca dupa ce si-a luat Combridge-ul, acum nu mai vrea sa dea si Del-ul la spaniola, " ca daca tot nu mai pleaca, de ce".

ametist, am decis de cand ne-am hotarat ca vrem copii, ca nu vom interveni in alegerile pe care le vor face ei in privinta meseriei...
la mine, fiind inca in comunism in '89, ai mei au decis pentru mine sa intru la politehnica. as fi vrut medicina, as fi putut sa intru fara probleme.. dar nah... oricum, m-am lasat de poli dupa 2 ani si am facut ase-ul.
le-am lasat cale libera sa-si implineasca pasiunile.. chiar cred in 'pasiunea de azi - profesia de maine".
@ametist, cat despre baiatul tau, felicitari!! e minunat ca l-ai lasat sa faca ce-si doreste! poate fi un avocat foarte bun, mai ales datorita matematicii, care-i ordoneaza si-i structureaza altfel mintea...
@nicole, convinge-l sa dea examenul de spaniola oricum. matei a dat si delf-ul la franceza, nu se stie cand ii foloseste.. cat despre loc, mai are timp sa se hotarasca :) probabil acum ia deciziile si functie de prieteni si de optiunile lor..

Felicitari pentru copiii pe care-i aveti :)
Eu am doi baieti,copii fratelui meu....frumosi si destepti ca matusa :D
Alexandru,cel mare,12 ani si jumatate, oscileaze intre medic veterinar,inginer con structor,scriitor(are aptitudini) sau chef-"ca tati"...cel mic,Tudor,7 ani si jumatate s-a hotarat inca de acum 2 ani."Eu cand o sa fiu mare,vrea sa fiu direct la pensie!"

hahahahaha, cattie!! :))) sa-ti traiasca nepoteii!! ce haios e ghidusul cel mic! auzi, direct la pensie!! hahaha:))) mai, pana la urma tot e ceva: stie ce vrea!! :)))

Nimeni la o cafeluta?Eu crosetez de zor de dimineata

Buna dimineata,
vin si eu la cafea daca ma primiti

Neatza! :D

Din fericire, la cafeneaua noastra nu sunt locuri limitate. :)) Asa ca bine ai venit! :P

neatza! si eu ,,crosetez" azi, dar printre flori...cu ploile astea ma sufoca buruienile ...bem cafeluta poate dupa amiaza...

Buna dimineta la cafeluta !
La noi e vreme buna .
O zi frumoasa !

CXred ca Sighetul nu face parte din Romania,de dimineata spune la TV ca ploua in toata tara,la noi e un soareeee

carla69,
Felicitari pt bratara "Mona Lisa" . E foarte reusit .

Cat despre meserii ,in anii '80 , fetele frumoase se maritau ,
cele urite mergeau la politehnica .
Eu nu am vrut sa ma marit , asa ca ...

Baiatul meu cand era mic , am stat la soacra , si el vroia sa devina constructor ,
sa avem si noi casa .Acum e mare si a avut alte idei . Chiar sambata povestea cu sotul despre a 2-a facultate .Cred ca e o moda asta .

Eu cred ca e mai de graba o necesitate. Sau poti spune ca e o moda impusa de necesitate. In ziua de azi o facultate nu mai inseamna mare lucru pentru ca oricine poate sa ia o diploma. :P Si atunci nu mai e de ajuns o diploma ca sa arati ca stii sa faci ceva sau ca esti bun intr-un anumit domeniu. E nevoie de ceva in plus ca sa ajungi deasupra majoritatii.

In unele cazuri nici nu e relevant ce facultate ai, dar in altele trebuie sa stii o gramada de lucruri, pe langa ce ai invatat la facultate, ca sa obtii un job si de aceea multi tineri simt nevoia de a-si completa studiile cu unele noi.

Si mai sunt si oamenii care pur si simplu vor sa invete chestii cat mai diverse, cum e si cazul meu. As face toate cursurile posibile si imposibile daca mi-as permite. :))

Eu cred ca cel mai importat lucru e sa iubesti ceea ce faci .
Cateodata facem ce nu am invatat , dar facand cu pasiune , vin si rezultate .
Sotul meu a terminat electro si dupa ce si-a dat demisia din postul de sef de oficiu calcul , a devenit agent de vanzari .A fost foarte bun si a si castigat bine .

Asta e clar! Si eu cred la fel. :D

Eu am inceput prima facultate (ASE) pentru ca eram buna la mate si pentru ca toata lumea zicea ca e de viitor si pentru ca stiam ca tati o sa fie mandru. Am luat examenul, am intrat, dar NIMIC din facultatea aia nu era pe sufletul meu. Si eu n-am fost niciodata genul care a facut ceva doar pentru ca a trebuit sa o faca. :)) Asa ca am renuntat.

DAR daca nu eram la facultate trebuia sa ma intorc acasa la ai mei sau sa ma angajez. La ce stiam eu sa fac (nimic) nu aveam nici o sansa sa gasesc un job care sa-mi plateasca traiul in Bucuresti, asa ca singura solutie era sa dau la alta facultate. Si m-am indreptat spre altceva la care eram buna (geografia), care mi se parea interesant (meteo) si la care se intra usor (cu dosar). Visam ca o sa ma inteleg bine cu profii si ca o sa mergem des pe teren si ca o sa invat o gramada de chestii practice. Pentru ca eu sunt si genul care invata doar fanad, nu cititnd. Bineinteles ca m-am inselat. La laboratoarele practice ne holbam la harti sau desenam harti si grafice. :) Am fost dezamagita, asa ca in sufletul meu am renuntat la acea facultate de la inceput. Am ajuns pana in anul 3 cu ea, dar nu am terminat-o.

Unii oameni chiar cred ca au nevoie de un timp sa isi dea seama ce vor inainte sa dea la o facultate. Poate sa castiga putina experienta cu un job, sa vada cu ce se mananca viata reala din afara scolii, sa vada ce ii asteapta. :) Sa isi dea seama ca meseria pe care si-o aleg inseamna mai mult de jumatate din tot timpul lor si sa decida ce e mai important pentru ei cand e vb de job: banii sau satisfactia profesionala sau pacea sufleteasca. :)

facand, nu citind* :))

subscriu si eu: din pasiune vine si performanta..
pacat, insa, ca ne confruntam cu o inflatie de diplome de studii superioare, luate la gramada, iar absolventii sunt aproape zero in privinta cunostintelor asimilate. daca mai adaugi si calitatea invatamantului, invechit si anchilozat, avem tabloul complet.
baiatul unei prietene, acum cativa ani, imi povestea cat e de invechit ceea ce invata... profesorul de curs a recunoscut ca instalatia aia e veche de 50 de ani si nu se mai foloseste, dar el are pretentia sa o viseze fiecare student. pentru ce invata tehnica de acum jumatate de secol, nu pricep... de aceea cei care ies din scoala nu-si pot sufleca manecile sa se apuce de treaba, pentru ca sunt depasiti din start. accepta joburi poate chiar sub calificare...
la fel si in ase... iti umple mintea de teorie arida, uneori fara aplicatii concrete, moderne...
se pune prea putin accent pe practica...

circula o vorba mai demult: din facultate nu iesi invatat, dar inveti unde sa cauti ce te intereseaza. :)) pana la urma, tot autodidact te numesti :))

Da,am invatat sa invat,am intalnit oameni ca si mine,acum fac ce vreau,imi pare bine ca am facut o facultate,mai ales ca a fost in Cluj!

Eu prima data am dat la geologie , unde nu am intrat .
Acum 4 ani cand am aflat de cristale (pietre ) , am simtit un pic ca poate geologia ar fi fost mai pe placul meu, decat macanica .
Asta nu inseamna ca nu imi place ce fac acum , sau nu ma bucur de pietre ( bijuterii ) .
Despre CLUJ numai vorbe bune si amintiri placute am si eu .
Acolo am facut si liceul si facultatea .

Eu am facut o facultate care la momentul respectiv chiar imi placea ( Proiectarea mobilei), dar in momentul cand am terminat-o singurul post intr-o fabrica de mobila pe care mi l-am gasit a fost de secretara, ceea ce nu mi-a placut. Am intrat in vanzari si am descoperit ca-mi place mai mult contacul cu oamenii. De la lemne si mobila, am ajuns sa vand acum produse pentru alimentatia sugarului, dar a fac pentru mine si asta ma incanta cel mai tare. Partea creativa mi-o manifest cu bijuterii sau haine si astfel ma simt implinita. De aceea nici lui Alex nu vreau sa-i impun nici ce facultate sa faca, nici unde. Intotdeauna a zis ca vrea sa faca informatica, ca nu se vede facand chestii mecanice sau tehnice, nu se vede intr-o sectie de fabrica. Este alegerea lui si nu pot sa ma impun, doar sa-i sugerez si alte variante.

Am o tastatura groaznica, pe care trebuie sa apas cu toporul, asa incat imi cer scuze pentru eventualele litere sarite.

Ai mei au vrut sa fac o scoala postliceala de bijuterie, eu mi-am ales altceva. Ma intreb si azi cum ar fi fost ... pentru ca se pare ca a iesit la iveala aceasta ocupatie pana la urma :) De cand ma stiu mi-a placut mai mult sa bricolez decat sa invat si sa fac teme la materii care nici nu mi-au trebuit.

Daca am fi nascut in china , poate de mic stiam ce ce atrage
si care e calea de urmat .
Invatam din greseli sau cateodata cand e prea tarziu ne dam seama ca am trait viata altora , facand ce au vrut altii .

nicole, ia un ciocan mai mare! :))) nu-ti mai face griji, si nu mai corecta, pricepem repede! :)
...sunt atatia de "ce-ar fi fost daca..." in viata noastra... atatea variabile..
de aceea, cel mai bine m-am orientat instinctiv in directiile care au fost pe placul meu, dar n-am neglijat nici directiile care mi-au iesit din calcule... uneori mi-a dat cu virgula, dar nici nu e ok sa iasa toate din prima... m-as plictisi :))))

asa este, ametist... exact asta vreau sa evit sa fac copiilor mei... sa nu-i imping pe un drum care nu le apartine, doar pentru ca vreau eu sa-i vad presedinti de galaxie...
...avem datoria sa le aratam oportunitatile in directiile lor de interes sau aptitudinale, sa le aratam jaloanele, sa le raspundem la intrebari.. restul - de ei depinde.

Avem liberul arbitru , dar "educatia" ne impinge spre dumuri care nu ne apartin .
Fac ceva ca asa e frumos , asa am invatat , dar nu ca asa imi spune sufletul sau inima.Vreu sa fac pe plac altora , pana uit sa decid eu .
Spre norocul meu in adolescenta nu am fost langa parinti , eu am decis si am suportat consecintele deciziilor mele .

Buna seara :)

da.......asa este ...fiica mea de cand era mica spunea ca vrea sa se faca ,,Darclee"...era atunci prin anii 1995 si acum, Festivalul de la Braila si uite ca s-a indreptat spre muzica de mica...a cochetat si cu desenul si pictura mergand la zeci de concursuri si acum este la Conservator...oricum va sfatuiesc sa-i indreptati spre ce le place,testandu-i si ducandu-i la diferite cercuri si concursuri...si la scoala daca observati ca are un talent spre ceva anume lasati-l sa exerseze si incurajati-l.daca te ocupi de el rezultatele se vad in timp.toti copiii sunt talentati dar trebuie sa avem multa rabdare si sa-i ajutam,noi patintii in primul rand.

Eu i-am ascultat pe parintii mei, la 18 ani, prin '82-'83 era numai mate-fizica oriunde te uitai, asadar nici vorba s-o apuc eu pe calea muzicii sau a limbii si literaturii romane, care ma atrageau dintotdeauna. Am facut o scoala grea cam pentru tata, da' nu-mi pare rau - o inginerie niciodata nu strica la casa omului. Am facut mai tarziu si o scoala pentru mine - romana si franceza, am descoperit si lumea handmade in ultimii 2 ani, ba si de muzica - pian, m-am apucat de cateva luni, asadar credeti-ma - e timp pentru toate in viata. Niciodata nu-mi analizez viata incepand cu "ce-ar fi fost daca...?", sa ma bag de buna-voie in tot felul de dileme existentiale si inutile, probabil ca aici, cu toate-s ca-s umanista, educatia mea tehnica isi spune cuvantul clar. Sunt complet impotriva faptului ca in momentul de fata s-a cerut sus si tare invatamantului sa mearga copiii la scoala doar pe ce le place sau au talent, iar celelalte nici sa nu conteze, si-asa ne trezim cu generatii intregi de mutanti care sunt buni intr-o singura directie, sau poate nici intr-aia, si nu stiu sa lege 2 vorbe, sau n-au nici macar notiuni elementare de matematica, fizica, biologie, chimie, geografie, pentru ca vezi doamne, nu le sunt necesare, domnule!!!! Eeee, credeti-ma cand va spun, aceasta linie stupida este foarte nociva, pentru ca DACA nu va merge in viata singura treaba pentru care tu te-ai pregatit, si-ai neglijat absolut orice alt aspect al culturii generale, ce vei face, ca nu ai resurse s-o carmesti la stanga, sau la dreapta, sa gasesti solutii, sa fii speculativ, sa fii un supravietuitor, toata aceasta educatie a gandirii o fac materiile logice - matematica, fizica, romana, or la toate aceste materii, generatiile de-acum sunt in ofsaid...
Evident, exista si exceptii la ceea ce am scris anterior, insa putine, pentru ca nu-ti faci cultura cu televizorul sau calculatorul.

blnitza, sunt de acord si cu ce zici tu. Fiecare on ar trebui sa stie din toate cate putin, in afara specializarii sale. Dar chiar o fi fost vreo vreme in care era tara plina de oameni buni la mate si la fizica? Ma indoiesc. :) Mai conteaza si in ce cercuri te invarti. Daca e sa ma iau dupa experienta mea, pot spune ca generatia mea e geniala, plina de oameni talentati si destepti, pentru ca printre astfel de oameni am incercat sa stau. :)) Dar nu ar fi adevarat. La fel cum nu e adevarat nici ca "sunt ofsaid". :P Eu cred ca, indiferent de sistemul de invatamant, a fost si va fi mereu la fel: cei care vor sa invete invata, cei care nu vor sa invete nu invata. Si primii sunt mereu mai putini. :) Iar cei din urma nu sunt neaparat inferiori. Doar pentru ca un copil nu are note bune la scoala nu inseamna ca nu o sa aiba succes in viata. Sau doar pentru ca are numai note mari nu inseamna ca o sa aiba succes.

Sunt oameni care, oricat ar vrea ei sau altii, nu pot fi nici macar mediocri intr-un anumit domeniu, intr-un anumit punct din viata.

In liceu, eu eram buna doar la 2 materii: mate si engleza. Chiuleam de la alte ore si ma duceam acasa si scriam la mate. :)) Imi placea. La limba romana luam mereu cate un 2 pentru ca nu citeam cartile. :))

La cativa ani dupa liceu m-a prins febra cititului si acum m-am apucat sa scriu o carte. Si fac bijuterii. Nici o treaba whatsoever cu felul in care eram in liceu. :P

Eu cred ca este o greseala sa generalizam orice. Adevarul e ca fiecare copil e unic. Poate pentru unii e mai bine sa fie tinuti din scurt o vreme. Pentru unii e mai bine sa fie lasati liberi de la inceput. Unora o sa le prinda bine sa li bage cunostinte in cap cu forta. Altora le va face rau. :) Ca si parinte, sper ca o sa imi cunosc copiii destul de bine cat sa imi dau seama cum e mai bine pt fiecare. :P

Ai dreptate GemsGems. Fiecare copil este unic. Si ficare copil, la un moment dat are preferintele lui. Problema este ca in timp, preferintele se modifica radical cateodata si atunci tu ca parinte nu stii cum sa-l mai indrumi pentru ca nu stii de fapt ce se ascunde in spatele deciziei lui. La un moment dat ( acum vreo 3 luni), Alex spunea ca vrea sa faca Farmacia la Tg. Mures, dupa ce de ani de zile era croit pe Informatica. Schimbarea era radicala si nu o intelegeam. Dupa lupte seculare am reusit sa aflu ca povestea cu farmacia era strict financiara, auzise nenumarate discutii despre salariile farmacistilor si faptul ca sunt cautati. Intrebat daca se vede toata viata vanzand medicamente, mi-a spus ca oricum va face a doua facultate informatica. Si atunci merita sa-l las sa-si piarda sase ani cu o facultate pe care nu si-o doreste? Este la varsta la care ar face orice sa-si castige independenta financiara. In fiecare vacanta de vara din liceu a lucrat cel putin o luna, acum doi ani ca si chelner, anul trecut ajuta pe cineva cu sonorizarile si luminile la nunti. Pentru un milion, muncea vreo doua dupa amieze si o noapte intreaga, dar era foarte mandru de castigul lui. Nu conta ca apoi dormea doua zile aproape incontinuu

Chestia e ca e greu sa spui ca ceva a fost un esec. Si daca da la o facultate intr-un domeniu in care nu o sa ramana, nu o sa fie degeaba. Tu tre` sa fii o mama minunata si norocoasa sa ai asa un copil. :D Eu am profitat de banii parintilor mei cat am putut. :)) Cat am stat in facultaturi, pe banii lor am stat. Si multi s-ar putea grabi sa spuna ca am pierdut timp si mi-am batut joc de banii lor pentru ca nu am terminat niciuna. Dar nu e deloc asa. Facultatea nu e numai despre invatat si diplome. Facultatea e o experienta care te ajuta in primul rand dpdv social. Relatiile (personale si profesionale) pe care poti sa ti le faci intr-un astfel de mediu sunt nepretuite. Si cercurile la care poti avea acces. Eu una nu regret nimic. Si nici parintii mei. :) Nu stiu cum ar fi fost daca dadeam la o facultate de arte sau daca terminam ASE-ul sau daca imi luam diploma in meteorologie. Si nici nu imi pasa cum ar fi fost. :P E bine cum e acum. :D

SI pot sa spun ca e bine si ca nu regret dintr-un simplu motiv: decizia a fost a mea. Intotdeauna. Nu pot sa dau vina pe nimeni pentru nimic. Bune sau proaste, alegerile au fost ale mele si acum pot fi mandra ca am viata pe care mi-am dorit-o datorita mie insami in primul rand. :)

gemsgems,
Vezi , despre asta am vorbit si eu .
Un parinte te indruma , iti da sfaturi , dar nu- ti impune propriile alegeri .
Daca face poate sa-ti distruga viata , desi are "intentii bune ".
Trebuie sa-i sustinem pe copii nostrii si sa-i lasam sa decida ei .
Daca simt ca nu-i sustinem ,riscam sa-i indepartam de noi , si
dupa un timp sa ne dam seama ca nici nu-i cunoastem .
Copii nu mai comunica , se inchid in ei , deci i-am indepartat de noi .

Asa e, Emese. :) Eu sper sa am cu ai mei copii o relatie la fel de frumoasa cum am cu parintii mei.