Da Gems, dar e greu sa nu incerci sa influentezi ca parinte. Intr-adevar ma consider ca sunt foarte norocoasa ca intr-o lune nebuna in care majoritatea copiilor si a adolescentilor vor numai chefuri, telefoane si bani, eu am totusi doi baieti care sunt la locul lor, care-si vad de scoala si care mai si citesc cate o carte si mai fac si cate o treaba prin casa sau gradina. Nu stiu cat este meritul meu, sau nativ sunt construiti sa fie mereu primii, sa fie exemplu. Cel mic are numai 8ani si este in clasa a doua si a fost foarte mandru de el cand la Micul Matematician a luat punctajul maxim. Dar si el este plin de contradictii: ii place matematica si sa mestereasca, dar ii place si sa cante la pian si sa se joace cu fimo pe langa mine. Primul trandafir facut de el era mult mai reusit decat primul facut de mine. Si are un stil foarte original de a imbina culorile.

In mod cert si tu Gems o sa ai o relatie frumoasa cu copii tai pentru ca asa esti obisnuita. Pentru tine sa tii cont de parerea copiilor tai va fii ceva de la sine inteles. Mai greu va fii daca tatal va provenii dintr-o familie in care parintii au dictat ce si cum.

Cum este si sotul meu , care vrea sa decida de multe ori si in locul meu .
E geu , dar nu este imposibil . Trebuie sa ai multa rabdare si
cu diplomatie sa-ti reeduci sotul , in sensul ca nu e corect sa decida in locul copilului .Decizia trebuie sa fie al lui si daca noi credem sa nu e corect .
Cateodata si din greseli invatam .

Ametist, credeam ca eu sunt singura care ma lupt cu morile de vant. Ma chinui sa reeduc de 20 de ani, dar cateodata am senzatia ca totul este in zadar.

Ei, nu e lumea nebuna. :) Sau poate e, dar asta e natura ei. E normal ca un adolescent sa vrea in primul rand distractie. Si ce poti sa le ceri cand cei mai multi ii vad pe parintii lor cum se chinuie, huh? Cand in fiecare zi vad ca ii asteapta o viata grea si numai munca, nu e natural sa gandeasca "acum ori niciodata"? :) E mai la indemana sa faci ceva ACUM decat sa te gandesti la efecte pe termen lung. :P

Din fericire, viitorul meu sot a crescut cam la fel ca mine. Am o soacra minunata, care are modul ei de a ti se baga pe sub piele si a te convinge de ce vrea ea sa te convinga, dar nu impune. :))

Esti o fericita, Gems!

Nicole, mi-au dat lacrimile cand ai vorbit de baiatul tau cel mic, bravoo, fata, si fii cu ochii pe el, ca deja are ceva din firea de artist - e capricios!!! Fetelor, zica cine ce-o zice si orice-ai ajunge sa faci in viata, eu cred cu tarie ca sa ai habar de matematica AJUTA, si carticica - poezia si povestea - la fel, sa le ai in suflet, iarasi - ele sunt acolo, ca sa-ti dea subiecte de visare, cand viata e gri!!!
Poate sunt ceva, ceva grey eu, incheiem situatia claselor a XII-a si ne pregatim de BAC - iata de ce sunt mohorata, ca ma supara cand mi se spune - Doamna, as merge si eu in Bac!! Daaa? Bine, draguta, cu Bacul se face de trei ori c-ai dat pe la scoala!!! Sa tratezi cu-atata indiferenta scoala, sa chiulesti facand NIMIC, lalaind-o prin oras, eu nu pot sa accept, si ma doare...

Baiatul meu , desi era bun la mete. a citit foarte mult .
A calatorit mult si a cunoscut si obiceiurile altor popoare .
A fost de 3 ori la Taizé unde se intilnesc tineri din toata lumea .
Am incercat de mic sa-i dau " libertate " .
Sotul meu nu prea a fost de acord , dar nu ma deranjat , nu vreau
sa-l schimb pe el , dar nu-i permit sa-i impuna propria decizie baiatului .
Fiecare dintre noi trebuie sa luam decizii pt. propria noastra viata .
Daca cand am fost copii si parintii au decis in locul nostru asta e , nu mai putem schimba trecutul , dar prezentul e in mainile noaste.

Din punctul de vedere al unei profesoare sunt sigura ca se vede altfel. :))

Mie una nu mi s-a dovedit inutila nici o invatatura. Si, sincer, in liceu nu am invatat bine la toate pentru ca metodele de predare ale profilor erau FOARTE proaste. La matematica ma duceam de drag. Si de frica, dar mai ales de drag. :))

A inceput noul concurs! :D

www.breslo.ro/Forum/CTFB---Ediia-a-10a_topic_8002

Blanita, este in mare parte vina parintilor care vnu-i supravegheaza deloc. La sedintele cu parintii din clasele a noua si a zecea ma enervam de fiecare data cand vedeam ce constiinciosi notau parintii absentele ca sa le faca rost de scutiri si cum de fiecare profesor aveau ceva de comentat, ca e prea exigent, ca le cere prea mult, etc. In momentul in care incercam sa spun ceva, imi sareau si mie in cap: 'Gageonea e un caz special. Dumneavoastra nu vorbiti". Ce era special: ca nu chiulea sau ca invata?

Multe si frumoase concursuri, iar tema este dementiala.

e special piticul tau pentru amandoua, nicole.. mor de drag cand vad copii cu personalitate. azi, ca intotdeauna, copiii chiulesc sau iau note mici doar pentru ca asa e 'cool' si numai asa ii accepta 'gashka'... apoi se apuca de fumat, de baut, de droguri, ca doar asta fac si ceilalti, nu?...
initial, ma panicasem cand am sesizat ca matei e contra curentului mereu.. in ritmul asta (ma gandeam eu) nu va avea niciodata prieteni... apoi m-am calmat. are in el un soi de gica-contra cand ceea ce i se impune de catre gashka nu trece de pragul logicii lui, si nu suporta sa mearga in turma.. daca vrea sa chiuleasca, o face cand si pentru ca asa vrea el, nu pentru ca pleaca toata clasa... mai ales ca restul colegilor isi gasesc momentul sa chiuleasca exact cand nu au note si li s-a promis o lucrare, iar incheierea mediilor este aproape.
intr-a IX-a si a X-a nu-l inghitea nici un coleg... dintr-a XI-a, insa, si-au schimbat atitudinea in privinta lui, iar acum, intr-a XII-a, il asculta toti ca pe un mosulica intelept :)) il cauta toti, vin la noi acasa sa se consulte cu el la proiecte... acum, daca le-ar spune sa stea in cap, cred ca toti ar executa prompt :))
cu toate ca ma bucur pentru faptul ca au ajuns la intelepciunea de a-l admira si de a-l aprecia pe fi-miu pentru ca e vertical si bun la invatatura, nu pot sa nu simt un regret cand il aud pe matei ce-mi povesteste despre 'performantele' colegilor... mie mi-ar fi jena sa intru in BAC cu asemenea lacune, sa ma fac de ras... sa nu fiu eu in stare sa leg doua fraze dezvoltate, sa pun cratima unde-mi vine inspiratia sau unde mi se pare feng-shui... ce aiurea..

De juma' de ora spun ca ma duc sa fac mancare. :)) Dar tot dau click ici si colo. :)) Al naibii netul asta. :P

Fetelor, voi aveti blender? Ca vreau si eu sa-mi iau unul, nu prea scump.

si ce faci bun de mancare, gems?:) inspira-ma! :))

Stiti cand vine un necaz vin toate odata?Azi sunt ca tiganii,rad cand ploua stiind ca urmeaza Soarele.Au venit toate odata pe capul meu,deci urmeaza sa-mi revin,pot doar in sus sa merg

Bioritmul ala m-a mintit. :)) Cica sunt la maxim cu fizicul si pe mine m-a luat asa o oboseala de vreo 2 zile! Ieri am lucrat numai in reluare. :))

Carla, lasa ca n-or veni necazurile singure, dar nici bucuriile nu vin singure! :D

Kalimera, ma tem ca nu prea am cu ce sa te inspir. Am un meniu devenit standard la noi in casa pentru sfarsiturile de luna: ciorba de legume si mancare de cartofi. :)) Dar ce ciorba! Si ce mancare de cartofi! :)) Am descoperit ca daca nu mai pun ceapa la mancarea de cartofi, dar pun un ardei rosu capia si cativa catei de usturoi, iese GENIALA! :D

Si pentru desert fac orez cu prune uscate, ca bun a fost data trecuta! :P Dar de data asta pun mai mult orez. :D

ppffffoaiii ce pofta mi-ai facut!! direct intr-o mancare de cartofi ma infig acasa... n-am mai facut de ceva vreme... mmm..si cu ardei rosu... gata! asta fac!:))
desert nu fac! nu azi... fac duminica... la cat suntem de pufosi cu totii (inclusiv pisica) facem dulce in casa numai duminica :))

Vreau sa ma apuc de impaslire(Felting)!Asta daca n-am luat-o pe aratura deja cu cate vreau sa fac,dar am lana si mi-e mila s-o vand.Sfaturi aveti de dat ca sunt pe dinafara?Nu incep chiar sa-mi fac un palton dar o esarfa mi-as face

Si eu, si eu am ceva lanitza de impaslit, da' habar n-am ce si cum, asadar va citesc diseara cu spor, de veniti cu vreun sfat!!!
Gema draga, tocmai pentru ca n-ai avut profesori pe pofta inimii, iata un veritabil motiv sa te faci tu unul!!! La mine a functionat beton o asemenea situatie, am devenit profesorul de romana pe care mi l-as fi dorit, dar nu l-am avut niciodata!! Va puuup....

http://www.youtube.com/watch?v=eA91kUgLViw&feature=related
E plin de tutoriale,sper sa invat,si crosetatul l-am invatat pe aici,ca bunica mea n-a avut timp

Buna ziua dragilor,

Am citit ce ati scris pana acum si va felicit pentru copilasii vostrii minunati!
Deruland putin banda amintirilor, va pot spune ca si eu cand eram la scoala, eram oleaca dferita de restul clasei; nu chiuleam niciodata, imi faceam mereu lectiile, eram cuminte, la locul meu doar ca...ii simteam pe colegi distanti...Intotdeauna m-am simtit in afara colectivului...erau momente cand mi-ar fi placut sa fiu si eu in centrul atentiei poate...n-a fost sa fie...mi-am dat seama ca, daca eram acolo sau nu, era totuna pentru ei. Pacat...

Mie mi-a placut muzica de mica. La scoala, eram cea mai buna la muzica; solfegii, masuri...eram innebunita dupa orele de muzica. Profa de muzica vroia sa urmez un liceu muzical insa cum la noi in oras nu e, trebuia sa plec in alt oras...ai mei nu m-au lasat insa...Asa ca am urmat liceul la mine in oras, profil Mate-Info. Am luat BAC_ul cu 9.50, am iesit a 6-a pe liceu...si?...Am incput Facultatea de Relatii si Afaceri economice Internationale insa mi-am dat seama ca nu era ceea ce vroiam, apoi am inceput Medicina Generala la Bucuresti. Pe care a trebuit sa o inghet din cauza bolii...Nu pot spune ca sunt un om implinit...nu am stiut exact ce vreau de la viata...sau, si daca am stiut, poate as fi avut nevoie de parinti sa imi fie alaturi mereu...n-a fost sa fie...acum e tarziu pentru regrete...

carla, si pe mine ma bate gandul sa ma apuc de imppaslire, eu insa vreau sa fac margelute din acelea impaslite pentru ca apoi sa le brodez si sa le transform in bijuterii. Trebuie insa sa caut lana, ac pentru impaslit...eh, vad eu ce va iesi pana la urma...

diana, draga mea draga... esti atat de tanara!! ai atata timp in fatza sa faci ceea ce-ti doresti!! pana la regrete, tu fa-te bine, ca de restul e timp destul!!...

stiti Kalimera...anumite lucruri se fac la timpul lor...daca ai scapat trenul, s-a dus...nu se mai intoarce...
Ma gandesc cu groaza ca se apropie intalnirea de 10 ani cu colegii de liceu...ce voi putea spune eu ca am realizat in toti acesti ani? Colegii mei au terminat o fcultate, au loc de munca, unii poate sunt deja la casa lor...eu in schimb...nu am realizat nimic...

Mie imi pare rau ca n-am facut Arte plastice,ceea ce am dorit sa fac din liceu,pai sa spun ca e timpul pierdut sau sa fac ce-mi place?

Blanitza, m-ai dat peste cap cu ce zisesi. Ai dreptate. :P Cine, stie, poate intr-o zi o sa ma fac si profesoara. :)) Vai de copiii aia care mi-or pica in maini. :)) Cand eram mica asta voiam sa ma fac si ce le mai stresam pe surioarele mele. Le faceam caiete mici si le puneam sa scrie pana se plictiseau si fugeau de mine. :)) Baiu e ca eu n-am rabdare. Am cu lucrurile, dar nu prea am cu oamenii. Inca. Daca m-oi face mai inteleapta si mai rabdatoare, nu m-as mira sa-ti urmez sfatul intr-o zi. :D

Carla, eu mi-am luat ace de impaslit de aici: www.breslo.ro/Shop/ebroderie . Sfaturi n-am sa-ti dau ca si eu sunt incepatoare. Va zic doar ca am experimentat nitel si mi-am vopsit niste lana: cu ceai negru, cu ceai de fructe si cu sfecla rosie. Am obtinut niste culori pastelate foarte frumoase. :D Nu stiu daca tin la spalat, dar pentru bijuuri cred ca sunt perfecte. Lana vopsita cu sfecla rosie a iesit galbena! :))

Dienutza, cum zice si Kalimera, tu sa te faci bine si ai tot timpul sa te implinesti pe toate planurile apoi. Nu e niciodata prea tarziu. :D

diana... sa nu compari merele cu perele... daca ati fi avut toti acelasi start, acelasi set de probleme de depasit, poate ca mai incapea vreo comparatie... dar asa?
si-apoi... nici nu trebuie sa te compari cu cineva si nici sa-ti pese de judecata altora... tu esti tu! unica si irepetabila si atat de minunata!!
... pierdem atat de mult timp si ne punem singuri atatea piedici, gandindu-ne si comparandu-ne cu ceilalti... e ok s-o facem, cata vreme ne oferim un motiv de inspiratie, nu de frustrare... :)

uite, eu am voie sa fiu frustrata!! :)) as fi vrut sa fiu un medic chirurg de exceptie, sau un psiholog adevarat, un consilier bun (life-coach, pe romaneste) care sa stie cum sa-i ajute pe ceilalti, sa-i ghideze sa gaseasca resursele de a face fata vietii si de a se impaca cu ei insisi...
..in schimb, m-am ingropat in bilanturi si legislatie arida, incalcita si stupida... :))

Si pe mine ma apuca atunci cand ma gandesc cate as fi putut sa fiu. :)) Rau o fi sa nu-ti descoperi nici un talent, dar si sa POTI sa faci prea multe e un blestem cand cauti un motiv de drama. :))

Eu una am incetat (nu de mult) sa ma compar cu altii. Ma compar numai cu mine insami. Tre` sa fiu mereu mai buna decat Alina de ieri! :P Si de cand fac asta, e mai bine. :D Atata vreme am vrut sa desenez... si m-a oprit faptul ca nu stiu tehnica, mi-am gasit scuze in cat de buni erau altii... mi se parea ca eu nu o sa pot niciodata sa invat toata teoria aia a desenului. Si pana la urma mi-am bagat picioarele in ea de teorie si in ce spun altii ca inseamna arta de calitate, si pur si simplu am desenat. :D Si ce bine fu!

Multumesc.Cum se spune pe la noi:"No amu am vazut si acu!Amu tre sa vad ce sa fac cu el!"

alina, partea frumoasa din toate framantarile tale de pana acum este ca acestea te-au condus spre un rezultat, ai reusit! ai gasit un echilibru tocmai in a fi tu insati, fara a te mai raporta atat de mult la ceilalti :)

Mama mea a fost educatoare ( acum e pensionara ) si tot timpul ma compara cu alti ( care erau mai harnici , ascultatori , buni ).Eu am fost totdeauna foarte incapatinata si de mica faceam ce torea , dar scusele mamai ma dureau mult .
Nu a fost multumita de mine , asa ca m-am omunizat , pe la 10 ani nu ma mai interesat , am facut cum am vrut eu si mnu cum ar fi vrut altii sa fac .
Dupa ce am implinit 25 de ani slgarul in familie a fost ca sunt fata batrina si cine ma mai ia de sotie . Dar nici acest lucru nu ma afectat .

Daca stam sa despicam firul in patru ca ce-ar fi fost daca, ne paleste disperare. Diana, nu trebuie sa te compari cu nimeni. Poate unii au terminat o facultate, dar nu fac neaparat ceea ce le place, altii poate au o familie dar nu-i neaparat si fericita. Am trecut prin doua astfel de intalniri si trei sferturi din ce se povestea acolo era exagerare. Probabil oamenii nu se simteau confortabil in pielea lor si aveau nevoie de "admiratia " celorlalti. Daca tu te simti implinita cu ccea ce faci, n-ai nevoie nici de facultati, nici de o super familie, fiecare lucru vine in viata la vremea lui daca tu crezi cu adevarat in el. Intr-o zi o sa fii si sanatoasa si toate vor venii de la sine

ametist!! esti super tare!!!! ai avut mult curaj sa-ti infrunti mama :)
eu nici acum nu am scapat de reprosurile mamei!! :))) nu le aud zilnic, doar din cand in cand, cand nu vreau sau nu am chef sa fac ce vrea ea sa fac, asa cum se obisnuise cu mine in copilarie :)))
ii reamintesc din cand in cand ca am 40 de ani si ca vremurile la care se refera sunt demult apuse :))
acum, mai nou, imi reproseaza modul in care-i educ pe cei mici... ca nu asa se face .. sunt prea permisiva, ii las sa ia decizii in privinta lor fara sa intervin (vezi studiile in anglia, ce sa caute acolo, ca nu-l mai pot controla), nu-i pedepsesc, nu-i bat, nu-i ucid cu curatenia si treaba in casa.. nu e bine!
nu am permis nimanui sa-mi loveasca nici unul din copii... cand am aflat ca in absenta mea s-a intamplat asta, am luat foc... si in acelasi timp si persoana care mi i-a lovit. sunt destul de voinica, si daca chiar vreau sa-mi bat copiii -pe bune- chiar nu am nevoie de ajutor!!:)) si-apoi, cand exista asa o comunicare buna intre noi, la ce e buna bataia?..
chiar e necesar sa iti stie copilul de frica?... nu e mai bine ca, din respect pentru tine ca parinte, sa nu faca tampenii?
gata, ma duc acasa... sa-mi fac mancarea de cartofi si sa-mi bat copiii!! am vorbit cu ei azi, au luat note bune si nu au facut prostii la scoala, dar tot o sa-i bat. preventiv!! :)))))

...cred ca vremea asta ne predispune la filosofie :) si la amintiri din copilarie :))

Da...fata batrana.Eu m-am casatorit la 34 iar baietii i-am facut la 36(l-am dorit mult) si 38( l-a dat Domnul),as mai face unul dar nu vrea nimeni sa auda de asta.
Cine-mi sp[une cum se face o bila din aia impaslita?

carla69 ,
Tu ai fost deja " baba " bartina .
Eu la 28 de ani am facut copilul si cei de la spital cand m-am internat sa nasc au spus la sotul meu ca sunt batrina si dureaza mult naserea .
Ti esti si foarte curajoasa .

Multumesc.Nu ma simt baba nici acum.ieri am fost la mini cu crapatura si daca am auzit cateva claxoane si fluieraturi si am vazut multi intorcand capul...

Sper ca nu te-ai suparat .
Eu am spus ca in comparatie cu mine .
Unii la varsta aceea sunt bunici .

Nu am de ce sa ma supar asta e!Mi-a spus ieri Cristian ca atunci cand va fi el mare eu voi fi bunica lui

Tare dragut comentariul lui Cristian. Fiu-meu cel mic vroia sa se insoare cu mine cand va fii mare ca fac tortelini bune.

E mult ami important ce simtim , nu ce scrie in buletin .
Invingatorii totdeauna fac ce simt , nu ce spun altii .

Am o prietena care a nascut saptamana aceasta si are 43 de ani Este primul si probabil singurul copil. Numai acum i s-a intamplat.
Pe de alta parte nici prea tanara nu-i prea bine ( din punctul de vedere al altora, nu al meu): cand eram in maternitate cu primul, aproape ca-mi plangeau asistentele de mila cand le-am spus ocupatia:studenti( mama +tata)

Buna seara lume :)

pai bine, mai, carla...si te plangi ca nu vrea nimeni sa mai faci un copil! vezi? doritori ar fi, numai tu sa vrei ! :)))))

buna seara, cattie! :)

A fost ceva activitate astazi :)

daaa.... ne-a inspirat vremea asta...

Acum m-ati facut si pe mine sa imi aduc aminte de copilarie...
Am avut clar in cap de la 5 ani ce vreau sa fac...Raspunsul meu la intrebarea "ce vrei sa te faci cand o sa fii mare?" era "primarita la tara"
Eram fascinata ,poate si din cauza faptului ca nu aveam contact cu viata de la tara(parinti bucuresteni,bunicii din partea tatalui-de pe langa Pitesti,dar veniti in Bucuresti de tineri,bunicul din partea mamei-oltean,la fel venit in Bucuresti de tanar...bunica-rusoaica,venita in Bucuresti in 1942,la 14 ani,fara sa stie o boaba romana)
Toti credeau ca o sa imi treaca...profesorii de la scoala sperau ca o sa imi treaca,pentru ca "ar fi o pierdere si nenorociti copilul",cum a spus proful de fizica...Nu mi-a trecut!
Am dat exam de admitere la liceul agricol si m-am batut cu alti 99 de candidati,pe 30 de locuri,cate fusesera repartizate pentru Bucuresti...am fost singura din 4 clase (100 elevi) fara unchi/matusi/veri/bunici/parinti/etc la tara :))))
Am terminat horticultura(doamna Kalimera,de acolo stiu cu ce se manaca mulcitul)....singurul meu regret este ca nu am apucat sa profesez niciodata cu adevarat,pentru ca am talent la asta.In proportie de 99%,tot ce plantez,sadesc,seman se prinde si rodeste :)
Asta am vrut sa fac,asta am facut...ca acum fac agricultura numai in concediu si atunci cand mai trag o fuga pe la tara,este alta poveste :)

m-am prins eu ca ai ceva experienta in horticultura :) 'mulcitul' l-am auzit numai de la profesionisti:))) restul, zicem cum ne vine :)))
ce interesant... bunica era rusoaica sau basarabeanca?