Doama vicepresinta nu se ocupa cu maruntisuri :)))

Revin mai tarziu... O seara frumoasa va doresc, fetelor!

Cred ca n-am mancat suficient ... am servit si cateva litere ... din graba :)))

kalimera citeste tot, gheorghitza:) am citit povestea.. mi-au zburdat toata ziua prin minte indienii si zeii lor :)

Dedicatia ai vazut-o ?

soso.. cata vreme zice ceva de m'agapas, e de bine :)) multumesc pentru dedicatia speciala! s-a facut pentru mineeeeee, se stieeeeeeee!!!! :)))

Si ce inseamna m'agapas ca mi-e lene sa ma duc la traducere ...

Yo!

Da, tu !

Era Yo,ma men!!!!
...adica seara buuuuuuuuuuuuuuna,lume in limbaj de ghetou :))))

Eu am venit de la scoala, nu ma pot decupla asa repede de sistemul educational :)))

Gata !

Eu stau in Ferentari...sunt in permanenta decuplata :)))))

Eu fac acum drumuri intre computer si bucatarie unde fi-miu scrie la romana. Ii mai dictez un cuvant, mai dau si pe aici. Mai are trei cuvinte :)))

OOOfff,mititelul de el
Si Tudor a avut de scris cateva pagini bune la romana...(sfert din ele,pedeapsa ca pe celelalte le-a scris in dorul lelii) :D

Acum face la cunoasterea mediului - o salata de varza (scris si desenat). I-am zis sa puna si morcovi, el nu ... greu l-am convins :) La marar n-a zis nu.

Azi am cumparat o carte : "Enciclopedie de mitologie" - Editura Teora.

Pana se intoarce George cu povestea de seara, am sa va spun din carte mitul Selenei - mitologia greaca.

Selene era o titanida (femininul de la Titan), zeita a Lunii, fiica a lui Hyperion si Theea. Impreuna cu fratii sai Helios si Eos, Selene completeaza trioul marilor divinitati siderale.

Cu coroana sa de argint, Selene ilumineaza atmosfera in intuneric. La lasarea serii, cand Helios isi incheie drumul prin lume, ea isi incepe propria munca : imbracata cu haine stralucitoare, pleaca intr-un car de argint, tras de frumosi cai albi si isi raspandeste lumina pe intreaga suprafata a pamantului.

Atat in Grecia, cat si in Imperiul Roman, cea mai populara legenda a lunii este cea care descrie dragostea ei pentru Endymion. Mitul povesteste ca tanarul pastor i-a cerut lui Zeus sa ii ofere darul tineretii vesnice. Puternicul zeu din Olimp a fost de acord, insa ii ceru in schimb sa accepte sa se cufunde intr-un vis infinit.

Intr-o buna zi, Endymion se culca, dorind sa se odihneasca dupa ce ostenise ingrijindu-si turmele, iar Zeus se hotari sa se tina de cuvant. Cand luna Selene iesi la iveala pentru a-si face plimbarea nocturna, il observa pe tanar dormind si se indragosti de el fara scapare. In fiecare noapte, dupa plimbarea pe care o efectua prin lume pentru a-si raspandi lumina alba, Selene se intorcea la Endymion si se culca langa el, intr-o asteptare continua, sperand ca iubitul ei sa se trezeasca.

Buna dimineata ! Sper ca nu v-a adormit si pe voi Zeus, ca n-as vrea sa-mi fac plimbarea de una singura pe aici :)))

Buna ziua !

Cred ca asteptam sa revina Gheorghitza .
A uitat de noi ?

Eu cred ca nu, poate a avut treaba.

Sa stiti ca azi dimineata m-am intalnit cu Gabitza. Mi-a promis ca vine diseara pe aici :)

soso, traducere pentru m'agapas : ma iubesti. :)) acu', ce-o fi in restul textului... optimista incurabila cum sunt, cred ca numai de bine zice :)))

Neatza luuuuume!

neatza, vijelicaaaaa!! ti-a revenit graiu'?:)))

Partial :)))

seara buna,fetelor si G!azi am lucrat soutache toata ziua...si tot mai am...asteptam povestile...pana nu ma ia somnul...:)

In seara aceasta am sa va spun povestea unei cutii.
Dae nu este vorba despre o cutie, banala cutie ci o ctie mai speciala (din lemn de esenta nobila si foarte scumpa), o cutie care tinea niste bijuterii. Si nu orice bijuterii, ci unele foarte pretioase, scumpe cat o avere insemnata care apartineau unui personaj ce a intrat de mult in istorie:
Cutia de bijuterii a Caterinei di Medici.

Odilia, n-am inteles ... tu ma iubesti pe mine sau eu pe tine ? :)))
Vijelica vine si pleaca la fel cum ii e numele :)
Carmen, am incercat si eu genul asta, dar n-am avut rabdare.

George, suna bine !!!

Nu am plecat bre.Sunt aici,ma uit la un serial :)

soso..asta e ca dilema cainelui.. :))))) nu stiu ce sa zic.. ca sa nu ne prindem urechile in consideratii logice, eu zic ca ne iubim reciproc:)))

citesc, gheorghitza! nu te opri:))

Si eu va iubesc!

si noi pe tine, vijelica!! :*

asteptam povestea...interesanta...si cred misterioasa...e migaleala la soutache asta...m-am impuns in degete si am stricat si snur...dar mi-a iesit ceva ...o sa-l postez sapt viitoare...mai am de bibilit...:)

In 1533, Regele Henric al II-lea de Valois, aducea la curtea frantei, ca sotie, o tipa care excela in rafinament, eleganta opulenta si un comportament pe masura. Odata cu instalarea ei la curte, a adus cu ea o moda rafinata de un lux exorbitant, completata de niste bijuterii nemaivazute pana atunci. noua regina avea multe pasiuni iar istoricii ne-au lasat sa se inteleaga ca era preocupata nu numai de moda si vestimentatie, dar si de decorarile interioase, tapiserii, draperii etc, etc. Ca si cum acestea nu ar fi ajuns, Caterina di Medici era pasionata de astrologie si nu de putine ori consulta astrologii de curte in mai toate actiunile (de multe ori necurate) Dar cand apelezi la astrologi, n-ai cum sa nu consulti si lapidariile (tratate despre pietrele pretioase) iar de aici, pana la ghicitoarii si vrajitorii, nu-i decat un pas.

Odata stapanind aceste lucruri, n-avea cum sa-i lipseasca reginei, o serie pietre dedicate spiritismului. Lumea buna de la curte, vorbea cum ca regina ar detine niste cristale deosebite, printre care o mare sfera de Cristal de stanca, pe care le tine ascunse in cutia sa plina de bijuterii. Trebuie sa stiti ca acea cutie, nu era o cutiuta in care se pun pur si simplu bijuteriile. Era aproape un ladoi... poate mai bine cufar... Avea compartimente unde isi pastra bijuteriile pe sortimente: ametistele la ametiste, rubimele la rubine, perlele la perle...
Si nu nuami atat, cutia asta miraculoasa avea si despartituri secrete, sertarase false dar si ascunse, unde tinea cristalele magice...

Povestea cutiei Caterinei di Medicii este lunga, plina de aventuri care au facut deliciul povestitorilor si scriitorilor de-alungul timpului. Eu voi ajunge cu povestirea direct la final, cand Regina moare. Moarta fiind, multa vreme, de la valet la Rege, nu s-au ocupat de trupul neansufletit al celebrei regine, care statea lata si rece ci, toata suflarea palatului au inceput sa caute cutia....

Se loveau unii de altii, se spionau reciproc intr-o efervescenta ajunsa pana la disperare. Se spionau unii pe altii, ca nu cumva cineva sa gaseasca cutia si ei sa nu fie acolo. Acele bijuterii din celebra cutie, continea atatea bijuterii, incat ar fi ajuns fiecaruia cateceva!!!!

Au rasturnat mobilierul, au rupt tablori dupa pereti si au desprins tapete de matase de pe pereti, ciocaneau in pereti, doar doar dadeau de vreo nisa ascunsa. Unii, au scos chiar pietre din pavaj, sperand sa gaseasca sub pamant pretioasa cutie.
La un moment dat, cutia a fost descoperita. Era in dormitorul Reginei, prea mare si prea la vedere incat sa se poata crede ca este chiar cutia impricinata. S-au calcat in picioare, s-au imbrincit, si-au smuls haimele de pe ei, sa ajunga toti la cutia plina cu tezaure

Era goala.

Sufletul ei, care poate inca nici n-o parasise, radea satisfacut.

Nu are rost sa va spun ce murmur a paralizat intreg palatul si ce s-a intamplat dupa acest episod. Lumea parca innebunise, neacceptand acest lucru. Cineva le-a luat. Dar cine? Si de aici incep multe aventuri la palat, care au facut deliciul scriitorilor si scenaristilor de film dar si marilor istoriografi care voiau sa restabileasca adevarul. Marele adevar, a disparut o data cu nastrusnica regina.
Ce a ramas? Au ramas totusi cateva lucruri, despre care am sa va scriu pe scurt.

auzi... si pana la urma unde erau misterioasele pietre...:)

ce shmekera:)))

In primul rand, standardul de eleganta de la curte, impus de Caterina di Medici, n-a putut fi coborat si dimpotriva, va fi tot mai ridicat din generatie in generatie. Deasemenea, s-a impus si un standard pentru bijuterii. Tot mai scumpe si mai rafinate si tot ... mai multe, Cat mai multe!
Cand Caterina de Medici si-a casatorit fiica, de 19 ani (cu Henric de Navarra care va deveni Regele Henric al IV-lea al Frantei) a avut grija sa se ocupe de rochia sa de mireasa. Rochia sa ( de moda florentina) era incarcata cu atat de multe de Perle
incat abea a putut sta in picioare la Altar. Viata fetei Caterinei di Medici, a devenit la randul ei o alta poveste, o alta istorie tumultoasa, deoarece ea este cea care mai tarziu, va purta celebrul nume de Regina Margot.

carmenn, unii, le cauta si azi