preturi de mijloc exista si sunt aplicate si acum...
problema esta ca, intr-adevar, majoritatea preturilor sunt sub limita minima de subapreciere...

cum am mai spus: inteleg necesitatea inlaturarii concurentei neloiale, dar nu trebuie inchis ochii la metoda de punere in practica....

probabil ca aici nu vom reusi sa ne punem de acord.... :(

noapte buna, eu ma retrag cu o durere de cap!

Am gandit prea mult in ultimele zile :))))


Oricum, voi dormi linistita!!

blanitza,
am spus ca pentru acest lucru, trebuie mulata munca:
schimbarea mentalitatii, acumularea de cunstinte,
imbunatatirea relatiilor interumane si
redobandirea increderii atat intre noi
cat mai ales increderea in noi insine.
Este un proces anevoios si lung
Poate foarte lung si greu (dur pe alocuri)
Dar daca nimeni nu-l incepe ce sanse am avea?
Macar si pentru acest aspect cred ca din cand in cand
ar trebui abordat acest subiect, nu cu patima si incrancernare
ci sincer, amical si deschis.

Gheorghita, incerc si eu:
Poate tanara a avut ghinionul de a da peste materii prime re-vandute o data, de doua ori, ajungand astfel la un pret triplu?
Altfel, lasand la o parte valorizarea creatiei si a muncii, eu nu-mi dau seama cum ai putea cumpara pietre de 45 de lei si le-ai vinde cu 17. Asta inseamna sa aduci tot timpul bani de acasa...
Eu insami am vazut (ba chiar am cumparat, pana sa invat sa caut) aceleasi produse cu preturi duble, luate dintr-o parte si vandute dincolo. Deci atunci cand fixezi un pret, cred ca trebuie sa iei tot in considerare, incepand de la respectul fata de tine in a-ti pretui talentul si efortul, dar fara sa neglijezi si restul aspectelor, pragmatic.
Si mai cred ca da, este o arta, dar in momentul in care te afli pe o astfel de platforma si pui un pret langa opera ta, inseamna ca ai un orizont de asteptare si din acest punct de vedere. Daca nu asta-i scopul - atunci ramai sa lucrezi si sa le daruiesti prietenilor, si nu-ti mai "faci" magazin, real sau virtual.

bijouxdemonage,
ai dreptate dar daca nici nu indraznim
sa vorbim despre acest lucru macar ?

rona:

poate ca intr-adevar este o exagerare diferenta dintr 45 si 17... cred ca ar trebui vazut principiul mai mult decat exactitatea cifrelor.

insa eu am vazut deseori diferente pret, intre magazine care se respecta si magazine care nu, la produse asemanatoare. Pretul mai mic era nejustificat de mic. Abia acoperindu-si costurile materiale, fara alte costuri adiacente, logistice, munca, profit, timp, etc....

si da, am vazut si altceva:

chiar de curand am descoperit un set din 3 piese: colier, bratara si cercei (pe care il am si eu, cumparat din Dragon la doar 25 lei) intr-un magazin pe Breslo, revandut la pretul de 80 lei, ca fiind creatie proprie.
setul este foarte frumos de altfel, n-am ce spune in privinta asta....

RonaBijoux,
da, tanara a cumparat materiale la preturi incorecte, multiplicate,
iar cea care vindea la 17 lei era si vanzatoare de furnituri.
Daca eu am margele achizitionate la 5 bani bucata
si tie ti le vand la 30 bani bucata, imi permit sa fac si handmade,
(un produsul asemanator cu al tau) si sa il vand la 17 lei
deoarece tot raman cu un castig bunicel...

bijouxdemonage,
am promis ca nu dau exemple concrete deoarece nu este nici corect
nici moral...
tot ce am scris, este real si constatat. In exemplul tipei Y
trebuia sa precizez si costurile reale...
(accesoriile sant calculate la Argint 925)

blanita,
stiu ca tu m-ai putea intelege:
sa sti ca si printre artistii plastici sant care o duc rau cu banii.
Ai vazut undeva vreun pictor care sa-si vanda tabloul
cu un pret care sa acopere materialele si vopselele?
Pentru un tablou, iti trebuie un sasiu, o panza de in,
vopsele, pensule, sicative spacluri, cutite etc etc...
Cine crezi ca va vinde tabloul, punand in discutie
costurile materiale???
Un bijutier de ce ar proceda altfel?????

Andra - asta este (scuza-ma) o mizerie - sa cumperi ceva si sa vinzi ca fiind al tau.
Principiul pe care il enunti este corect. Dar cred ca preturile ridicol de mici vin nu sunt doar dumping, ci poate un soi de neincredere in talentul tau, in capacitatea ta de a produce un obiect scump, la care se adauga dorinta de a intra pe piata, de a vinde mai repede. Orice inceput este greu, efortul initial este destul de mare cand trebuie sa-ti cumperi cele obligatoriu necesare (unelte, elemente tehnice etc), si atunci sigur ca-ti doresti intai o amortizare rapida a primei cheltuieli, dupa care te gandesti sa te si pretuiesti.
Ar fi interesant de vazut daca cei cu preturi nejustificat de mici au si vanzari pe termen lung.

Un instalator, iti vine acasa si ti se inmoaie picioarele
cand iti spune cat caosta refacerea baii.
Scurt: cat au costat obiectele sanitare? 400 lei?
Atat costa si manopera mea zice instalatorul...

Cheama un electrician acasa.
Cauta un meserias sa iti puna gresia.

Nimeni nu discuta cu tine cand spune cat este manopera...
Un bijutier este mai prost?
De ce ii este frica sa-si recunoasca valoarea.
Asta se intampla numai in Romania.
Parca ne-am indobitociti toti...
A fi producator de bijuterii Handmade,
a fi pielar, artizan fierar, tamplar, olar
sau ori si ce mestegar,
TREBUIE SA FIE O MANDRIE.

Eu zic ca vine o vreme in care trebuie sa-mi spun:
SANT PREA BUN SA MA VAND PE NIMIC.
Cu aceasta fraza in gand trebuie sa se culce ori ce breslas.

RonaBijoux,
castiga suficient din vanzari furnituri incat nu mai conteaza ce pret pune la Handmade... (nu de acolo ii vin castigurile)
Aceasta politica te tine pe loc...
E un cerc vicios, deoarece te vei reintoarce tot acolo sa cumperi.

Noapte buna dragi prieteni.

Eu extind acest principiu la orice profesiune. Este o mandrie sa faci orice bine, sa-ti fie recunoscute si rasplatite, dupa caz, talentul, imaginatia, priceperea, inteligenta, informatiile etc.
Cand trebuie insa sa si traiesti din asta, cand poate te-ai imprumutat ca sa poti incepe ceva, atunci presiunea este atat de mare incat te gandesti mai tarziu la principii. Nu mai spun ca (mai ales) in arta - bijuterie, plastica etc - vinzi nu numai cercei sau grafica, ci si numele, notorietatea. Or pana ajungi sa le ai, esti (si te simti) un ilustru necunoscut bucuros macar sa admire sau sa poarte cineva cu drag ce ai facut.

Si tie noapte buna!

eu inca de acum 3 ani (chiar exact in urma cu 3 ani, inainte de prima comanda studiam tot ce se putea studia si am gasit la acea vreme, intr-un timp scurt, despre tot ce implica realizarea de bijuterii. bineinteles ca am luat in calcul si faptul ca vreau sa le vand si am studiat cum se calculeaza pretul, un pret cat de cat corect, in realizarea de bijuterii (si in general de obiecte de orice fel) handmade.
Inca de la prima piesa vanduta am cautat sa-mi stabilesc un pret acceptabil, astfel incat sa-mi reflecte valoarea (chiar daca spre limita minima) dar si sa fie rezonabil.
Intr-adevar primele piese erau din cele mai simple. Am pornit timid si cu lipsa de incredere foarte mare. Cu toata lipsa de incredere, mi-am acordat totusi valoare, reflectata in pretul creatiilor, luand drept etalon formulele altora de calcul. Mi-am zis ca daca ei pot asa, eu de ce nu as putea?

Aceste formule de calcul a preturilor in handmade, bineinteles ca sunt ale unor artizani internationali, iar nu romani...

Vazand preturile din jurul meu, nu mi-a crescut increderea in mine, dar am mrs totusi mai departe, cu gandul ca pe termen lung, preturile extrem de mici nu aduc profit si nu pot fi practicate pana la un anumit nivel.

exemplu concret gasit intr-un articol pe tema preturilor nejustificat de mici si a subaprecierii:

o femeie relizeaza bijuterii simple din pietre, margele si sarma. Ii face placere, lucreaza cu drag pentru a si prieteni , este multumita.

isi ia peste tot micile proiecte, face pandantive din pietre "imbracate" in sarma si alte elemente in timpul drumului de jumatate de ora cu tramvaiul, in timp ce asteapta sa-i vina randul la cabinetul doctorului, in timp ce asteapta sa se termine programul masinii de spalat, etc.
Lucreaza cu drag, ii ies lucururi frumoase si la un moment dat acestea se inmultesc. Le da prietenilor, dar cat sa le dea?

se gandeste sa le si vanda, macar sa-si scoata investitiile.
Se duce la un magazin local, cu specific de cadouri sau ceva de egn, si le propune sa-si lase in consignatie micile comori in numar de , sa zicem 10. Bineinteles ca magazinul e incantat, mai ales ca pretul cerut este unul mic .
Principiul pe care a mers in stabilirea pretuluia fost ca ea oricum nu investeste timp (fiindca le face foarte repede si printre alte activitati) si nici nu are alte cheltuieli decat cele cu materialele iar munca o face de drag. profit nu e cazul, putand fi oricat de mic.
trece o vreme si produsele din magazin se vand, avand un succes foarte mare. Drept urmare proprietarul magazinului ii propune o colaborare permanenta in care aceasta sa ii furnizeze lunar 50 astfel de piese, la acel pret.
Ea accepta Bucuroasa zicandu-si ca astfel poate face si o mica afacere.
Se pune pe treaba, face cateva piese...dar masina de spalat se strica si trebuie sa cheme pe cineva sa o faca, se lasa cu apa prin casa, trebuia sa stranga si astfel amana realizarea celorlalte piese pe ziua respectiva.
A doua zi iarasi bucuroasa relizeaza jumate dintr-o piesa si copilul sa accicdenteaza, trebuie sa-l duca la spital si iarasi acea zi este pierduta.
Trec zilele si abia abia reuseste sa faca atrgetul propus. La sfarsitul lunii, desi poate si-a realizat targetul, ea este obosita, frustrata, dezorientata...si mai ales platita insuficient spre deloc pentru tot efortul depus.
Astfel ca, pe termen lung nu ar avea nici o posibilitate sa faca fata in ritmul asta si pe banii astia.
De aceea, mult mai potrivita i-ar fi fost o evaluare corecta a pretului produsului. Ar fi vandut cantitate mai mica dar ar fi castigat ceva din munca si nu ar mai fi fost suprasolicitata, ci fericita si bucuroasa.


Sper ca am fost destul de coerenta cu mica povestioara (care este o interpretare a articolului gasit in engleza. nU am in fata originalul, dar ideea este pastrata in totalitate)!

deci da, nua re nimeni dreptul sa-mi conteste pretul pe care eu il consider de cuviinta pentru ceea ce stiu si pot sa fac!
Bineinteles ca, cu cat inveti mai mult si priceperea creste, creste si valoarea.
daca adaugi si diplome si recunoasteri de orice fel, iarasi creste valoarea.
daca mai esti si unic pe piata - prin materiale, tehnica, stil sau viziune- iarasi creste valoarea.
si daca maia daugi si experienta generata de ani de lucur iarasi creste valoarea.



iin putinele cazuri cand am fost intrebata de ce un produs este atat de scump am replicat: in comparatie cu ce?


in comparatie cu un produs de fabrica?
in comparatie cu un produs asemanator ca scop dar nu si ca mod de realizare?
in comparatie cu vecinul care foloseste materiale de proasta calitate?

nu exista comparatie. exista un nivel al valorii dar nu poti compara intru totul valoarea a doi artisti diferiti.


dar da, poti remarca cu foarte mare usurinta atunci cand un om se subapreciaza!!!

Buna seara, tuturor!
Am ramas putin in urma asa ca:
Multumesc Andra pt. sfaturi si multi ani frumosi, inainte!

In ceea ce priveste discutia voastra, sa va povestesc ce-am patit eu.
La primul si ultimul meu targ, aveam expus printre altele un set extrem de simplu pt. copii, cu cercei si un pandant pe lantisor, la pretul de 10 RON.
Ei bine, m-a intrebat cineva daca este din argint..............................
Apoi, tot targul, am avut parte de o gramada de targuieli, de genul "Dar nu-l lasi mai ieftin? Macar cu x lei" Si eu care pusesem manopera tocmi acei x lei? Eu care curatasem preturile la maxim, si le-am tot scazut ca sa le fac, vezi tu Doamne, accesibile? Eu care nu negociez nici cand cumpar cartofi?
E drept ca am avut si clienti care stiau exact ce vor. A vazut, i-a placut si a cumparat iar la sfarsit a intrebat cat face tot. Dar au fost putini de acest gen, carora le-am facut si reducere, tocmai pt. ca nu au cerut-o si mi-au apreciat munca.
Per total, gustul a fost atat de amar, incat nu mai merg la targuri.

Te compara, draga Andra, ca sa-ti raspund. Te compara, cu produsele de serie din magazine, apoi cu cele "made in China" si chiar cu cele de la second-hand.
Iar tu in acest timp, nu poti decat sa te ......sufoci.

Si am mai intalnit o situatie de genul:
Dupa ce le admira pe toate, te intreaba daca nu ai ceva simplu. "Cat de simplu?" intrebi. "Asa, cu o margica ici, colo, sau chiar puse pe elastic".......
Iar eu o trimit politicos, la un magazin tip "orice produs la 3 lei" si pleaca de colo f. multumita.
Eu nu am nici un regret. De ce as avea? Oricum, nu ar fi apreciat ceea ce-i puteam face.

In concluzie, cui ii place cea ce fac, la pretul stabilit de mine, e perfect, chiar va primi si un cadouas surpriza. Cui nu-i place pretul, sa-l cumpere pe cel de 17 RON, revenind la tipa Y.

Noapte buna, tuturor!

si eu merg pe acelasi principiu: daca nu ma apreciezi, insseamna ca eu nu tie ma adresez! E simplu!

Eu stiu ca te compara!

La ultimul targ la care am fost nu ai vrea sa stii ce am patit vis-a-vis de reactii si comparatii!

Iar faza cu argintul o patesc mereu: pai ei cred ca argintul nu are nici o valoare!

Intr-adevar, la faza cu argintul, nu ne ajuta nici practicile unor colegi mestesugari, ce au tarabe pe toate drumurile si prin toate pietele, cu produse in majoritate (daca nu chiar toate- eu nu cumpar nu pot sti procentul, dar am cunostinta care s-au ars in naivitatea lor) din cupru placat cu argint vandute pe post de argint 925 (stante se gasesc si sunt si foarte ioeftine) la preturi foarte mici, mai mici decat nivelul real al pretului la argint 925.

Si pt ca omul de rand atata stie...atata zice :)


Sa-ti mai povestesc o faza?:))

eram la ultimul targ, din cadrul Femei pe Matasari, si aveam bineinteles expus colierul meu crosetat din sarma de cupru argintata. Se opreste la taraba una dintre colegele noastre mestesugareasa din breasla mai sus mentionata - fiind si aceasta breasla o piesa importanta in cadrul evenimentului cu pricina- .
Vede colierul cu pricina si urmeaza dialogul:

Colega: " E foarte frumos! E din argint, nu?!"
Eu: "Multumesc, este din cupru placat cu argint!"
Colega: "da, da, e din argint! Frumos, frumos!"
Eu: "Nu e argint (stiind totusi cu cine am de-a face, fac o incercare de fortare), e cupru placat, imbracat in argint!"
Colega: "Da, da, e argint! Foarte multa munca! felicitari!"
Eu(lamurindu-ma ca n-am nici o sanse de reeducare, ii zambesc in continuare si): "Multumesc frumos!"

:)))

George, am citit si eu de unde ramasesem (raman in urma pentru ca nu am acces mereu la calculator). As vrea sa-ti spun ca am citit de doua ori ce as scris Dana si te-a deranjat pe tine, dar, pentru ca in mintea mea cred ca toata lumea e bine intentionata, eu am interpretat astfel :
Ignorand pe ceilalti, CA TINE, cu diplomatie ............. adica asa cum faci tu (cu diplomatie). Observa ca lipsea o virgula pe care am pus-o eu si cred ca asa era si intentia.

Si referitor la preturi ... este foarte adevarat ce s-a spus. In cazul meu, atunci cand muncesc mult la un lucru (cum era vesta crosetata cu care am castigat concursul), nici nu se merita sa pun un pret. Cine ar fi apreciat la adevarata valoare "creatia", unicitatea, munca enorma. Asa ca am preferat sa o pastrez. La fel fac si cu altele si ma gandesc eu ca, la un moment dat, nu va fi in zadar toata aceasta munca.
Mi-ar placea sa pot face o expozitie (cand voi avea mai multe).
In alta ordine de idei, ceea ce i se intampla domnisoarei Y ni se intampla si noua, in meseria noastra de arhitecti. Oamenii ne intreaba cat costa un proiect de casa, dar nu se poate raspunde pe loc. Sunt atatia factori care conduc la un pret. Si, daca ajungem pana la urma sa-i oferim pretul corect, din care oricum am scazut considerabil, se duc la altii care nici nu stiu cum lucreaza, ce rezultat le poate oferi, fac proiectul si dupa aceea se intorc la noi ca nu pot contrui dupa asa ceva, iar noi ne chinuim sa reparam prostiile altora. Am f. multe exemple.
Sau mai spun ca sunt firme pe internet care vand proiecte de autorizatie de contruire cu 3 lei (proiecte standard), dar fraierii nu citesc si mai departe (adaptarea la teren costa, orice modificare in solutie costa, etc). Dar, pentru faptul ca firma respectiva ii si construiesc casa, se bucura, dar nu-si dau seama ca pretul proiectarii este recuperat din executie.

Foarte interesanta si utila discutia!
Experienta mea este minima, dar intuitiv cred ca in stabilirea pretului intra mai multe variabile.
Eu am inceput (timid, dupa cum se vede) sa fac obiecte pentru mine, mor dupa pietre si sticlute (detest plasticul, in toate formele lui). Apoi - clasic - am mai facut cate ceva pentru doamnele din jurul meu, si abia dupa aia m-am gandit ca as putea sa le arat lumii si, poate, sa le si vand. Nu traiesc din asta (ceea ce imi scade drastic premisele de a ajunge la rafinamentul unui artist mestesugar adevarat), dar lucrez cu mare drag, ceea cred ca sporeste intr-un fel valoarea obiectului.
Dar:
N-as putea merge niciodata la un targ (in orasul meu nu sunt, deci ar trebui sa plec), n-am nici timpul planificat pe termen lung, nici rabdarea de a sta pe loc doua zile, nici sanatatea de a sta in frig sau in canicula (am toata admiratia pentru cei ce fac asta, cred ca este un mare efort), si chiar daca as face-o, costurile de deplasare/cazare/etc ar inzeci pretul cerceilor, deci ar deveni imposibil de vandut. Nu exista aici nicun magazin ca sa le primeasca (vreau eu sa deschid unul - dar voi face un subiect separat, voi avea nevoie de parerile/sfaturile voastre), asa ca posibilitatile de vanzare se reduc.
In aceste conditii, si algoritmul de stabilire a pretului este diferit de al celor care lucreaza in alte conditii.

Eu cel mai tare ma intristez cand merg in strainatate si vad ce preturi se practica acolo la produsele handmade. De ex. mi-am cumparat o pereche de cercei (superba achizitie , ce-i drept :) )din Venetia si am dat pe ei enorm(cateva milioane) pt. o pereche de cercei din sticla...bine, e Venetia dar sunt convinsa ca la noi nu aveau nicio sansa sa se vanda.
Nu pot sa spun ca am preturi mici, dar nici exagerate, dar iarasi ma intristez cand vad bloguri care vand produse aduse din China, superbe trebuie sa recunosc , la 10-14lei....ce sanse sa am eu cu 30-60lei chiar daca sunt unicat si create cu multa dragoste.
Acum am un sondaj pe blog referitor la bratarile norocoase realizate din argint si gold filled....se pare ca nimeni nu-i dispus sa ofere un pret mai mare pe un produs de calitate.
La targuri nu am participat, dar nici nu imi doresc!

Dupa parerea mea ar trebui sa ne ghidam dupa principiul ,
"Respecta-i pe ceilalti ca sa fii respectat !"
De obicei in viata nimic nu e intimlator .
Daca esti bun ,atragi oameni cu aceeasi rezonanta .
Nu stiu cati ati vizionat filmuletul , dar multe dintre intrebarile voastre au raspuns acolo .
http://www.youtube.com/watch?v=MDo8dO6hnjo
O zi frumoasa si mult succes !

Poate nu ne adresam cui trebuie cu "produsele noastre". Exista unele persoane care, daca vad ca o pereche de cercei e sub un anume pret, nici nu se uita, desi tu ai fost bine intentionat sa pui un pret mai mic, sa se vanda. Cum sa ajungem la astfel de "cliente". Poate cu ceva publicitate din partea cuiva ...

Util subiect, George, iti multumesc pentru ca l-ai abordat, fiecare dintre voi vine aici cu exemple adecvate si ne luminam. Eu am lansat anterior ideea unui pret "de mijloc", acest "mijloc" eu intelegandu-l undeva intre limitele stabilite pe care le stim cu totii - produse la sac, respectiv "chinezarii", mai pe romaneste - si pret extern la handmade, respectiv inaccesibil pentru piata romaneasca. Acestea fiind spuse, as vrea sa mai luam in calcul un aspect - BRANDUL - la stabilirea "pretului corect", acesta fiind cel pe care-l afisezi la vanzarea unui produs handmade, astfel incat sa nu fie nici exorbitant, dar nici de toata jena...

Blanitza, ai dreptate! In cazul nostru pretul de mijloc este cel mai potrivit, la noi putine persoane iubitoare de handmade isi permit sa dea milioane pe un produs. Sunt si multe persoane care isi permit, dar prefera brand-uri:(

blanitza,
ideea "pretului de mijloc" poate fi o idee pentru
politicile de pret pe care sa si le abordeze fiecare individeual.
Eu vreau sa spun un lucru: Breslo ar trebui vazut intr-o alta
dimensiune. N-ar trebui incurajat nimeni sa intre pe Breslo
deoarece atunci, si-ar putea vinde produsele in asa fel incat
sa-si poata asigura un trai decent.
Nu vreau sa gresesc dar eu vad altul rolul acestei platforme:
-Sa formeze artizani, mestesugari, artisti
-Sa ii promoveze si sa-i ajute sa "apara in public" sa zic asa.
-Sa-l pregateasca pentru adevaratele confruntari exterioare lui:
Targuri, expozitii, prezentari etc,etc
-Sa ii furmizeze (prin insasi viata comunitatii) informatii profesionale
(ca o adevarata scoala de arta)
-Sa-l puna in contact o serie de alti mestesugari, artisti etc...

Sigur ca da, prin magazinele deschise aici, poate sa-si vanda creatiile.
Dar pana ce un artist, va ajunge sa si traiasca
din ce vinde in aceste magazine e un drum prea lung si anevoios.
Aici poate sa inceapa. Poate sa invete sa-si vanda marfa (creatia)
Cunoaste furnizori si distribuitori.
Participa la concursuri si se intalneste cu concurenta.
Invata. Acumuleaza cunostinte...
Il invata viata dura a pietei.

Eu cred ca fetele de pe Breslo,
n-ar trebui sa isi puna prea mari sperante
in ce priveste CASTIGURILE materiale imediate.
Ci mai degraba sa vada, sa inteleaga din experientele altora
cam ce trebuie sa faca.
Banii obtinuti din vanzarea creatiilor trebuie sa vina
din mai multe parti si nu asteptand o vanzare pe Breslo.
Diversitatea clientilor "tinta",
diversitatea locatiei de vanzare:
piete, targuri, oboare, o serie de institutii, expozitii
Pentru a obtine bani din munca ta, trebuie sa fi dinamic si intreprinzator

Carla69 de exemplu, intr-o postare mai veche,
spunea foarte hotarata ca nu prea are timp.
Alearga pe la 3-4 scoli unde preda.
A invatata sa tricoteze, sa croseteze.
apoi, a invatat si tehnica bijuteriilor Handmade.
A avut ambitia sa invete nodurile celtice...
Si-a luat acrtea, a gasit materialele si a injceput sa lucreze.
Este exemplul cel mai corect si bun de luat in seama.
Ea nu sta si asteapta... intampina clientul
cu o aferta manufacturiera incredibila.
daca nu ii vine bani destui de la scoala,
ii vine de la tricotat, dacu nu de aici, din alta parte...
O tipa care NU STA SI ASTEAPTA SA VINA CINEVA SA CUMPERE

ametist.shop este un alt exemplu de urmat.
Si as putea da inca foarte multe alte exemple care
ar putea fi adevarate MODELE pentru cei nou veniti pe Breslo

Vreau sa spun doar ca arunca vina pe
marirea taxei Breslo,
este cea mai lejera explicatie pentru nereusitele noastre.
Nicio taxa nu trebuie sa ne ingenunchieze.
Rapid, facem calcule si ne orientam asupra solutiilor
care implementate, ne compenseaza costurile suplimentare.
Reducem proportional volumul de achizitii
Cautam sa facem produse la acelas pret dar cu materiale un pic mai ieftine
NE ADAPTAM cum se spune.

George: desi orice scumpire te deranjeaza, e normal, nu asta este problema noastra in acest moment pe Breslo :) Ca daca mi-am permis sa dau 120 lei pe an pe breslo pana acum fii sigur ca imi voi permite si 200.
Iar in cazul magazinelor de furnituri, probabil ca au suficiente vanzari incats a-si acopere costurile taxei.

Problema a fost si este modul de abordare, atat moral cat si legal :)

Eu nu am de ce sa ma adaptez in functie de noua taxa, ca materiale/furnituri nu se gasesc numai pe Breslo. Repet, nu asta este problema.

Iar pe forum, pentru a creste, ne putem desfasura si fara magazine, putem posta la fel ca tine, cu cont de cumparator!

sa nu mai spun ca sunt si alte platforme si alte forumuri care abia asteapta o revigorare :)

bijouxdemonage,
eu inca vreau sa cred ca locul producatorilor de Handmade,
este aici, pe Breslo si ju in alta parte.
Puteam si eu sa dau solutii pentru achizitii de furnituri
la preturi acceptabile si mai de calitate.
Daca avem insa printre noi magazine de furnituri,
eu zic ca pe acestea ar trebui sa le sustinem
deoarece s-au obisnuit cu noi, ne cunosc, stiu cam ce vrem...
Ma refer insa la anumite magazine
care si-au castigat profesionalismul
nu la magazine care practica o concurenta neloiala.
Cat timp nu depinde de mine politica manageriala
a acestei platforme, orice comentariu as face,
n-ar influenta cu nimic decizia lor.
Daca ai facut o aluzie indirecta la faptul ca
eu am doar cont de cumparator,
n-as avea nimic impotriva
sa mi se restrictioneze accesul la comunitate
si sa raman doar cu accesul la cumparaturi.
Sau, sa introduca Breslo, o taxa si pentru cei ca mine.
Adica, un fel de Taxa de Membru Breslo.
Cine nu doreste sa fie Membru Breslo,
ramane doar la statulul de cumparator,
fara nicio taxa.
Fiecare dintre noi, putem alege INSTANT sa nu mai avem
nicio treaba pe Breslo. Nu ne tine nimeni legati aici.
Plecarea oricaruia dintre noi, n-ar fi nicio tragedie.
Sa nu ne dam mai importanti decat santem.
Nici un loc din lumea asta, nu depinde de numele cuiva.
Si eu am crezut asta. Pur su simplu credeam
ca fara mine nu se poate... Timpul a dovedit
ca se poate foarte bine. Am trait experianta asta trista
si n-o mai sustin nicio data.

"Daca ai facut o aluzie indirecta la faptul ca
eu am doar cont de cumparator,
n-as avea nimic impotriva
sa mi se restrictioneze accesul la comunitate
si sa raman doar cu accesul la cumparaturi.
Sau, sa introduca Breslo, o taxa si pentru cei ca mine."
N-a făcut nimeni nicio aluzie! Andra a vrut să spună exact ceea ce a şi spus, anume că putem să nu mai avem magazinele, dar putem păstra legătura cu comunitatea Breslo, scriind pe forum aşa cum faci tu, dar cum fac şi alţii. Tonycat, de exemplu.

Live,
Am inteles acum...
Uneori si eu pot fi mai greu de cap...
(mai ales ca is ardelean)

Eşti foarte sensibil şi destul de des interpretezi anumite vorbe ca fiind îndreptate contra ta. Primul care are de suferit din asta eşti chiar tu. Şi...privesc lucrurile şi prin prisma mea personală, căci şi eu am o doză de mania persecuţiei. Nu foarte mare doza aia, dar...există.

Multumesc Cristina, chiar nu am facut nici o aluzie! Am spus exact ceea ce e am spus. Ca nu am de ce sa-mi tin magazinul pe Breslo pentru a continua legatura cu comunitatea. oricare ar fi ea. Desi pana acum am facut-o, in ultimele luni mi-am dats eama ca de fapt nu este necesar.

E o chestie de principii pe care eu aleg sa le sustin si sa le-aplic. Si mai e o chestie sid e prioritati. atata tot.

bineinteles ca se poate si fara mine personal. Nici n-am pretentii ca as fi vreo valoare.

si la fel de bine cum breslo poate trai fara mine, la fel de bine pot trai si eu fara breslo. E simplu.

recitind:

"Sau, sa introduca Breslo, o taxa si pentru cei ca mine.
Adica, un fel de Taxa de Membru Breslo.
Cine nu doreste sa fie Membru Breslo,
ramane doar la statulul de cumparator,
fara nicio taxa."


Nu da idei! ;)

Sper sa nu ma intelegeti gresit.
Ca tot omu' am cautat explicatii la ce s-antamplat.
Explicatia gasita de mine, era ca aceasta conducere Breslo
nu a fost aleasa democratic prin vot, pentru a ne conduce.
Ca atare, ei se poarta ca niste patroni.
Un patron, are libertatea sa ia decizii fara sa ceara socoteala nimanui.
Angajatului daca nu-i convine, pleaca.
Cat timp, ei nu sant alesi de noi,
nu le putem reprosa modul in care ne reprezinta interesele.
Toata viata m-am supus ordinii firesti si fiecare "razvratire "
m-a costat mult, fara sa fi rezolvat problema
care a cauzat vreun conflict.
Incerc sa doar sa explic cum am inteles eu problema acestui conflict, fara sa aduc acuzatii sau invinuiri.
Dar cum toate lucrurile isi au vremea lor, si o prelungire nefireasca
a acestui conflict, nu favorizeaza partilor ci din contra, le invenineaza.
Chiar n-am fost in nicio tabara si am cautat sa stau departe de galceava.
Pe astia de la Breslo, nu-i cunosc pe nici unul.
Nici macar, prin drumurile mele pe Forum, n-am dat de vreun moderator.
Nu-i cunosc, nu-i stiu, pentru a fi suspectat ca le tin partea.

ca sa nu se inteleaga iarasi gresit: cand am spus

"si la fel de bine cum breslo poate trai fara mine, la fel de bine pot trai si eu fara breslo. E simplu."


m-am referit in primul rand la platforma Breslo.
Comunitatea, cum spuneam, EXISTA si nu creste doar pe Breslo, legaturi intre noi existand si in alte medii, chiar si in viata reala :)

bijouxdemonage,
nu dau idei dar eu intelesesem ca ai facut aluzie la statutul meu pe Breslo
Cristina a lamurit situatia si cred ca totul esye ok

ma bucur in cazul asta!

era o gluma cu ideile :)))

Nu ar fi mai placut sa vorbim de cadouri , sarbatori , snooker ?

:)) Votez pentru Snooker, căci...nu ştiu deloc cu ce se mănâncă, decât că e frate cu biliardul!:D :))

Buna seara dragii mei,

Ai dreptate Amestist...mai ales ca se apropie Craciunul :D abia astept :D
Insa am nevoie de un sfat caci...am cam dat-o-n bara...mi-am scapat aparatul foto pe jos si i s-a blocat obiectivul...adica nu i se mai retrage in aparat...dar nu e blocat in sensul de intepenit, ci e blocat intr-o parte ( o parte din obiectiv e mai inauntru iar cealalta mai in exterior)...cum l-as putea repara? Sa pun mana pe surubelnita?

Să nu pui mâna pe nimic!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Duci aparatul la un nene doctor de aparate foto! Am făcut aceeaşi poznă ca tine şi...am apăsat cu forţă obiectivul. A intrat şi...n-a mai putut ieşi. Cel de la centrul de reparaţii i-a spus mamei că, dacă rămânea cu ocbiectivul afară, l-ar fi putut repara. Urmarea? I-am cumpărat mamei aparat foto.:D

forHOPE,
Bine ca n-ai luat ciocanul...
Vezi, du si tu o ciocolata celui ce o sa ti-l repare

Diana,incearca sa scoti bateriile si sa le pui inapoi.Am patit-o si eu o data.L-am scapat,a ramas blocat...m-am pus pe jelit ca l-am stricat.Era din cauza bateriilor :)))