Setul Inca 2 (187)

Conform constituției peruane, Cuzco este capitala istorică a statului Peru. Dezvoltarea acestui așezămant s-a făcut dupa anul 1200 când au venit incașii. Aceștia, văzând avantajele geostrategice avantajoase, îl dezvolta puternic transformandu-l în Capitala Imperiului. Inca. l-au numit Qosqo dar spaniolii dupa cucerirea imperiului incaș, l-au botezat Cuzco
Orice căpetenie care dorea să se multe cu familia în capitală, avea obligația (și nu se putea multa cu familia altfel), de a-și construi propia casă /gospodarie, dar nu oriunde, ci doar în zona alocată de autorități. Cuzco era împărțit în Sectoare ca Bucureștiul de azi iar sectoarele erau dedicate cetațenilor veniti din aceleași regiuni ale imperiului. De exemplu, gândiți-vă că Sectorul 1 din Bucuresti ar fi al bucureștenilor adevărați, Sectorul 2 al moldovenilor, Sectorul 3 al oltenilor, Sectorul 4 al dobrogenilor, Sectorul 5 al bănațenilor iar Sectorul 6 al ardelenilor...
Deci, fiecare cap de familie era obligat să își facă o gospodarie în sctorul arondat obârsiei lui. Mai mult, fiecare familie trebuia să își facă propriile haine, încălțări, obiecte gospodarești... Din această cauză femeile incașe aveau un rol mult mai important decât am crede. Ele făceau toate hainele, așternuturie, preșurile iar bărbații, făceau toate încălțările pentru famile.
Culmea! Aveau și un cod de bună purtare, neputând nimeni umbla neângrijit pe străzi! Fiecare gospodărie trebuia să producă o recoltă de cereale, legume și fructe în așa fel încât să hrănească toată familia iar o cotă aparte să o predea autorităților.
Nimeni nu păcălea pe nimeni.
Gândiți-vă ca incașii nu descoperiseră fierul. Acum când priviți toată fortăreața Cuzco din Peru, să vă gândiți că piretrarii nu aveau scule din fier. Nu aveau fierari și niciun produs din fier! Bijutierii nu aveau ciocane, dălți, pile... și, cu toate acestea azi încă admirăm marile capodopere peruane. Acesta este și motivul pentru care femeile de rând nu aveau bijuterii din Aur sau Argint (cu toate că aveau atâta aur încât spaniolii au cărat de acolo aur și argint secole întregi) toate accesoriile metalice ale bijuteriilor erau din Cupru, Alamă...
Neavând unelte din fier, femeile incașe nu cunoșteau acul și totuși surpind și azi îmbrăcămintile copillor, bărbaților și femeilor peruane care sunt făcute fără cusături. Găureau pielea și tesăturile cu ace de spini.
Cromatica caracteristică și splendidă a vestimentației, a podoabelor incașe (peruane) se datorează coloranților naturali. (inclusiv vopselele pentru mărgele care toate erau pictate manual)
Neavând scule așadar, nu puteau găuri piretrele, își făceau mărgelele și podoabele din lut pe care le modelau ca pe plastilină, le găureau cu spini le ardeau ca pe cărămidă, după care le vopseau manual și le emeilau natural. Aici stă ascuns secretul mărgelelor peruane atât de atractive. Totul a fost făcut natural, cu elemente naturale (cum îi placea să spună unei mai veche breslașe de-a nostre: bijuterii realizate manual 100% ;))))
Eu am încercat să refac podoabe incașe după tehnica lor dar mi-a fost atât de greu să găsesc lâna netoarsă li răsucită pentru a înșira mărgelele încat am abandonat ideea.
Setul prezentat acum, are un colier la două șiraguri în lungime de 65+75 cm și o pereche de cercei atârnători.

Tip produs: Lucrat manual

Materiale: Accesorii tehnice din Alama, Sparturi de Sidef natural, Teracota pictata manual 35 40

Dimensiuni: Colier:
Siragul 1: 66 cm
Siragul 2: 75 cm
Cerceii: 8 cm / 9 + 9 grame

Disponibilitate: imediat

Intrebari? Contacteaza magazinul