Aveam si eu o fila de calendar cu umor. De vineri o pastrez :)

Ion se plimba pe strada. Maria il vede, deschide repede geamul si il striga:
- Ioane, vino sus la mine!
- Vin cand o sa fii singura!
- Dar nu-i nimeni acasa.
- Nu acasa, ci pe Pamant.

Maria catre Ion:
- Unde mergi, Ioane?
- La carciuma.
- Atunci, ia bate-ma acu', ca pe cand vii, io oi dormi.

Din varful unui deal Ion o striga pe Maria:
- Tu, Marie, tu!
De pe varful dealului vecin Maria il intreaba:
- Ce-i mai Ioane?
- Hai incoa'!
- Nu vin ca mi-e frica!
- Hai tu ca nu-ti fac nimica!
- Pai, atunci de ce sa vin?

Mai multe Marii si mai multi Ioni... din nord, de la rusi:

https://www.youtube.com/watch?v=2doW9HKi3a8

Buna dimineata :)
Stiti cum se saluta clarvazatorii?
- Tu faci bine. Eu ce mai fac?

:)

buna! vad ca s-a mutat aici ceaiul si cafeaua...:)))))) nu mai vine nimeni pe la Moda,Bjiu,Deco...

carmenn,
povestile sau povestirile de aici, n-au legatura nici cu mai vechile "cafele" si nici cu ceaiul de la ora cinci a lui Soso. Asa ca nu s-a mutat nimic. Cat despre concursuri sti bine ca nu ma mai implic deloc si nici macar nu le mai urmaresc.
Dupa cum vezi, nici aici nu se ingramadeste lumea...

da...ce sa zic...eu sunt cam ocupata in perioada asta...si intru mai putin seara...dar o sa vina iarna si atunci o sa ne mai intalnim :)

Logica feminina ...

Merg cu autobuzul catre casa.
Autobuzul este plin. Nu vreau sa ma inghesui pana la aparatul de compostat, mai bine rog o doamna sa imi composteze biletul. Dar cum sa ma adresez oare? Sa o tutuiesc sau sa ii vorbesc cu "dumneavoastra"?
La penultima statie nu a coborat, deci merge pana la capatul de linie.
Ma uit atent la ea. Are o sticla de vin, adica sigur merge la un barbat. Vinul nu este cel mai ieftin, deci barbatul arata bine.
In cartierul meu sunt 2 barbati care arata bine: sotul meu si amantul meu.
La amantul meu sigur nu poate merge deoarece eu acolo ma duc acum. Inseamna ca merge la sotul meu.
Sotul meu are 2 amante: Claudia si Andreea. Claudia e plecata in delegatie.

"Andreea, poti sa imi compostezi si mie acest bilet, te rog?"
Andreea: De unde ne cunoastem?

LEGENDA NAVALNICULUI
Legenda din Vlasinesti - Botosani

Navalnic era numele unui flacau frumos, cazut din cer de frumos. Fetele, cum il vedeau, se prapadeau dupa dansul si-si faceau sama. Daca intra undeva, in vreun sat, toate cararile se incurcau pentru fetele cele frumoase, si toata partea femeieasca nu-si mai tinea firea si umblau femeile buimace, bete, nu altceva. Ce sa mai vorbim! Baietanul cel nazdravan - caci si nazdravan era galatusul cel frumos, ajunse intr-o padure si acolo ce sa mai afle? Maica Domnului avand a trece prin locurile acelea pline de copaci si de buruieni fel de fel, isi incurca si ea drumul din pricina lui si ori incotro s-ar fi intors, tot degeaba; trei zile si trei nopti a trebuit sa rataceasca Prea-Sfanta, pana ce, intr-o buna dimineata, drept in zori, se intalneste in intunericul padurii c-o baba imbracata in camesa alba, umbland dupa buruieni de leac si fiind si ea tehuita de holteiul cel fermecator.
- Pe cine cauti batrana a lui Dumnezeu, in zorii diminetii?
- Hei! Pe Navalnic - voinicul, cel ce urseste fetele - raspunse baba - si am sa-i fac de urat, sa nu mai incurce cararile oamenilor!
Navalnic, care pandea intr-un tufis, a iesit la lumina, gata sa ia si viata batranei precum si a Maicei-Prea-Curate.
Dar aceasta, cunoscandu-l, indata a blagoslovit asupra-i zicand:
- Navalnic esti, navalnic sa fii. Intre buruieni de dragoste esti si o buruiana de dragoste sa ramai!
Precum a si ramas: buruiana de dragoste, pentru leac. Caci si acum el creste in paduri pe vetre anume, stiute de babe facatoare de lumea draga.
De Sf. Maria Mare, de obicei, se duce vreo baba de acestea, in zori, la padure; impreuna cu ea merge tineret mult chiuind: '' uiu! iu, iu, iu!'' Suparat nu se cade sa mearga nimeni la asa o iscodire, care cere veselie si voie buna. Duc in mana mai cu seama zahar si, pe langa altele, zice biata baba cea imbracata in curata si frumoasa camesa alba: ''cum navaleste lumea la zahar, asa sa navaleasca si dragostea in casa la mine!''.
De obicei se chiuie mai tare, cand se da cu ochii de buruiana dragostei, adica a nazdravanului si frumosului NAVALNIC.

Somewhere...
https://www.youtube.com/watch?v=0PdiRVERxLI

Intotdeauna am fost fascinat de ceea ce noi numim EGO.
Ce sete el? Cum ne influenteaza el viata?
S-a scris foarte mult despre EGO. Multi autori si intelepti au cautat de-alungul timpului sa explice aceasta notiune atat de complexa si profunda, incat aproape nici n-o observam. Am gasit o fraza care m-a contrariat foarte mult:
" Chiar si cautarea adevarului se naste tot din minciuna."
Cum putea fi acest lucru adevarat? mai departe, autorul continua:
" Orice cautare inseamna o pornire la drum. Adevarul este in noi, in fata noastra iar MINCIUNA este cea ne impinge sa cautam altundeva. Normal: entru a nu descoperi ceea ce este chiar in noi, minciuna ne trimite permanent undeva. Sa cautam. Sa fim cat mai departe de adevar."
iar aceasta MINCIUNA este una din fetele EGOULUI.
Autorul spune mai departe:
"Asadar, primul aspect al EGOULUI este sinonim cu MINCIUNA."

Asta inseamna ca EGOUL poate avea mai multe fete...

Toate manifestarile pe care societatea (familia, colectivitatea) nu ni le-a permis, s-au transformat incet, incet in reprimari pe care ni le-am depozitat in subconstient. Reprimarile, sant deci lucruri care nu ne-au fost permise.
REPRIMAREA prin toate formele ei indosite inauntrul nostru (ca niste obiecte la care nu putem renunta si le ducem in intunericul beciului) este inca o fata a EGOULUI.

A treia fata a EGOULUI este chiar SINELE nostru, fata noastra adevarata, originara si care le transcende pe primele doua.
Rezumand, se spune ca egoul are o faţă Sociala (Minciuna), o faţă care imbraca natura noastra fizică (Reprimarea) iar ultima faţă este cea DIVINA. Cea creata de Dumnezeu.
Se spune ca atunci cand santem CENTRATI pe propria noastra fiinta, periferia se va armoniza instantaneu si nu va mai fi nevoie nici de minciuna nici de reprimare pentru a deveni fiinta creata de Dumnezeu. Atunci va dispare AISBERGUL (EGOUL)
Egoul este de multe ori asiimilat cu aisberg: pluteste in deriva (ca omul care nu-si gaseste rostul) iar de-asupra apei nu-si arata numai varful. Masivitatea lui este in apa... Asa incercam noi sa ne ascundem in fata lumii: ca un aisberg. ii aratam lumii doar varful nevinovat. Si cand cineva ne "dezbraca" (ne descopera asa cum santem de fapt) egoul sare ca ars si temperatura degajata de adevar, va topi acest aisberg.

Mi-am reamintit de Testul CUBULUI :
http://codulluioreste.ro/testul-cubului-un-joc-sufist-al-descoperirii-sinelui/

Of cuvintele saracele cu adevarat sarace... ne pierdem in ele.
Vorbesti despre adevar si nu-l simti, vorbesti despre iubire si nu-ti tresalta inima, vorbesti despre ego si nu-i simti arsura.

Sau asa, de la Nichita citire:

"Cuvintele, laşele,
ele singure se ucid pe ele,
numai ele se pot nega
pe ele însele,
numai ele, neliniştitele,
se neagă tot timpul unele pe altele,
se ucid
numai între ele, pentru dreptul
întâiului născut,
tot timpul şi tot lucrul,
unele pe altele.

Niciodată un copac
n-a ucis un copac, -
Niciodată o piatră
n-a depus împotriva pietrei
mărturie.

Numai numele copacului ucide
numele copacului
numai numele pietrei
ucide, depunând mărturie
despre numele pietrei..."

Odata ce omul e prins in mrejele lumii, Adevarul va mai ajunge la el doar atunci cand nimic altceva nu il va mai putea satisface. Atunci cand il va cauta cu atata disperare ca va refuza sa mai fie imbrobodit cu minciuni/teorii/desfatari pentru ca VA STI ca raspunsul nu e in nici una din ele. Cat dureaza sa ajunga acolo depinde de multe dar in primul rand de vointa lui si de alegerile lui.

Ne pierdem viata cu reprimarile. Nici nu le rezolvam, nici nu le uitam, doar ne taram zilele ca niste "jucarii stricate" din ce in ce mai tematori, mai revendicativi - fata de altii desigur, ocolind cu mare grija ceea ce trebuie sa facem noi pentru noi in noi - ceea ce numai noi putem face. Ne multumim cu firimituri.
Nici ajutor nu cerem. Cine sa ne ajute ar fi, dar nu-l cautam. Poate ca nu stim de el. Poate ca ne e rusine. Poate ca suntem mandri.

Atunci cand reprimarea s-a fixat in noi, atunci am gresit. Acolo "am cazut din rai", adica din echilibru. Atunci am ales gresit. Probabil eram mici. Poate aveam dreptate pe situatia respectiva, dar am ales sa reactionam gresit: am ales teama/furia/ura/resemnarea/rusinea. Pe urma, fara sa stim de ce, am ales la fel iar si iar... alegerea proasta a devenit obicei.

In timp sacul cu belele a crescut... nici nu mai stim de unde sa incepem si preferam sa lasam "de maine". Momentul e acum. Si poti incepe de oriunde din tine.

Aigile, auzise de undeva povestea " Fram ursul polar". Nici nu stiuse ca exista asemenea ursi. M-a napadit cu intrebari:
- Cum pot ei trai acolo?
-Cu ce se hranesc daca totul este inghetat?
Si mai ales, daca nu le este frig...
Toata seara am vorbit despre ursi. Dar, inainte sa adoarma i-am spus o alta poveste, tot legata de ursii polari.

A fost odata un ursulet polar care si-a minjtrebat mama:
- Mamicuta draga, despre tata ce sti sa-mi spui? A fost tot urs polar?
- Desigur dragul meu. Negresit urs polar si era cel mai puternic urs polar din zona daca nu-l omorau niste vanatori.
- Si spune-mi mamica, bunicul? Bunicul a fost si el urs polar?
- Sigur ca da, ii raspunse mama.
Cuprins de curiozitate ursuletul continua sa o sacaie pe biata mama:
- Dar strabunicul meu?
- Da. Si el a fost tot urts polar. dar pentru ce ma intrebi toate aceste lucruri?
- Pentru ca mi-e frig mamica. Mi-e frig...

tatal, bunicul, strabunicul erau ursi polari dar ursuletului ii era tot frig. faptul ca toate rudele lui erau ursi polari, nu-l incalzeau cu nimic.
daca ne e frig, ne e frig si nicio consolare nu ne va incalzi.
Daca vedem ca ieri ne-a fost rau, alaltaieri ne-a fost rau si vorba lui lui Creanga, saraci ca anul asta, ca anul trecut si ca de cand ne stim, n-am fost niciodata, o problema se pune totusi: facem ceva pentru a nu ne fi frig sau foame?
Sau lasam lucrurile asa cum ne-a calauzit societatea?
Cum se spune: "sa nu ne facem probleme ca orice am face, tot vom muri"...
povestea bietului nursulet, este povestea noastra a tuturor.
Daca vedem ca ceva nu merge bine, chiar nu facem nimic, doar cu gandul ca si inaintasii nostrii au dus-o tot asa?

Glumind serios:
Unui evreu i se facuse rau. infarct miocardic. Se aseza pe marginea trotuarului si se intinse. de indata se adunara curiosi. Printre ei si un preot catolic care se apleca si facand semnhul crucii, il intreba (fara sa stie ca este evreu):
- Raspunde repede pana nu iti dau duhul: Crezi in Sfanta Treime - Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Sfantul Duh?
Evreul, cu puterile slabite, deschise ochii si spuse:
- Eu mor si el imi spune o ghicitoare!... Ce sa fac cu aceasta treime? Sant pe moarte!
Daca cineva sufera, il consolezi spunandu-i ca multa lume sufera iar altii poate sufera si mai mult. Daca un om e pe moarte, il consolezi ca sufletul este nemuritor. Il ajuta cu ceva? Daca ti-e frig, ti-e frig. Si nicio poveste cu soarele dogorator nu te va incalzi.

Un preot ii spune unui crestin:
- Vad ca suferi mult dar stai linjistit! Dumnezeu te iubeste!
- Cum ma poate iubi Dumnezeu, cand nici nu ma cunoaste!?
- Stai linistit! Tocmai de aceea te iubeste caci pentru noi, noi cei ce te cunoastem nu reusim sa te iubim. Ar fi mult prea mult pentru noi!

Bun, bun - veti zice (mai ales Zori), ce atatea cuvinte?
De putut se poate face ceva? Putem schimba noi starea in care ne aflam?
Cineva ar raspunde scurt:
- Nu. Nu putem schimba. Trebuie mai intai sa sa ajungem faţă in faţă cu propria noastra realitate (faţă in faţă cu acel EGO divin). Acea INTALNIRE va produce TRANSFORMAREA si atunci nu ne vom mai intalni cu starile de suferinta in care ne invartim zi de zi, neanvatand nimic (nici macar din propriile noastre greseli...)

Morala povestirii:
REALITATEA NU POATE FI EVITATA

Daca ne e frig, ne e frig.

Va dedic o frumoasa melodie:
Dont' cry for me Argentina interpretat intr-un fastuos spectacol a lui Andre Rieu

André Rieu - don't cry for me Argentina - New York City

Un weekend binecuvantat va doresc:

Riverdance:

Riverdance the final performance

si, finaluil de la Lord of the dance

Michael Flatley - Lord of the dance finale

LA MULTI ANI
tuturor celor ce isi sarbatoresc onomastica,
cu ocazia zilei
Sfintilor Mihai si Gavrila

:) Gheorghita sa stii ca imi plac cuvintele, doar ca ma exaspereaza uneori imposibilitatea de a cuprinde in ele ceea ce vrem sa transmitem.
Altfel suntem in acelasi ton zic...

Sa traiti cu numele!

Zori:
(poet Mexican)

" Din slava cerului coboară
frumoase flori şi mândre cânturi/
Dar le sluţim neputincioşi
cu gândul* slab şi mâini stângace"

*cuvint/cuvinte

Dupa Marin Sorescu, doar pentru pentru ca trebuiau sa poarte un nume li s-a spus EMINESCU. Altminteri, nu era necesar nici acest lucru.
:)))
Tu ai dreptate si mi-a placut tot ce ai scris.

Intr-o zi, Aigile venise la mine plangand deoarece niste prietene de joaca o suparasera. Ii spusesera ca e neandemanatica. Greu mi-a fost sa o potolesc din plans. Am luat-o pe genunchi si i-am spus o poveste.

Mai de mult, la inceputurile Statelor Unite ale Americii, asa se randuise lucrurile incat un om lipsit de prea multa importanta, ajunsese presedinte: Abraham Lincoln. tatal sau a fost unul dintre cei mai renumiti...pantofari. Clasa de elita din Senat, nu prea putea trece cu vederea aceasta origine sociala inferioara a celui care voia sa reprezinte idealurile poporului american. Senatorii se simteau stingheriti, unii chiar iritati. Asa se face ca la un moment dat, in plenul sedintei din Senat, unul din burghezii aflati mai in fata, nu se stapani si ii spuse:
- Domnule Lincoln! Inainte sa incepeti as dori sa va reamintesc ca nu santeti decat fiul unu8i pantofar!"
Toti senatorii au inceput sa aplaude frenetic. Dar, Abraham Lincoln, calm ii raspunse:
- Iti sant profund recunoscator ca mi-ai adus aminte de tata, care a murit. Voi tine cont intotdeauna de sfatul dumitale. Stiu ca nu voi putea sa fiu un presedinte atat de bun, pe cat de bun pantofar a fost tatal meu. daca nu ma insel, chiar domnia ta porti incaltari facute de tata... la fel si voi, ceilalti senatori de marca, parca si voi ati comandat incaltaminte pentru domniile voastre si famiile voastre, la tatal meu...
Daca aveti ceva nemultumiri si au aparut defecte la incaltamintea facuta de tatal meu, eu vi le voi repara pe gratis. tatal meu, a avut grije sa ma invete si pe mine meseria asta de aur.
In ochii lui aparusera cateva lacrimi de fericire, amintindu-si de marele sau parinte.
De atunci, nimeni nu l-a mai apostrofat pe Lincoln si a devenit cel mai mare conducator al Americii.

Morala povestirii ne spune ca trebuie sa ne acceptam asa cum santem si sa respectam ceea ce am ajuns, urmand cursul naturii si acceptand rolul primit in viata. Daca lumea ar accepta acest lucru, intregul pamant s-ar umple de oameni puternici, inteligenti si plini de intelegere fata de ceilalti.

Avida de cunostinte, Aigile nu pierdea nici un prilej in a ma sâcâi cu cate o poveste.
Intr-o zi, in timp ce bunica ei pregatea pentru pranz peşte pescuit de tatal ei, veni lingusitoare la mine:
- Bunicutule, nu mi-ai spus nicio data vreo poveste despre peşti...
Si asa, am ajuns sa ii spun un lung sir de povesti in care se vorbea despre lumea marina, sirene si pesti. Iata una dintre ele:

ZARGAN

Odata, de mult, intr-un sat din Iran, in apropiere de Golful Persic, pe vremea lui Darius cel Mare (Regele Persilor din anul 522 î.e.n) era un flacau chipes care s-a indragostit de o fata a carui nume s-a pierdut in negura timpului. Se facuse ca Darius, a trebuit sa adune o oaste de peste 10.000 de luptatori si printre acestia fusese luat si tanarul flacau, pe numele ZARGAN.

Cand fata aflase ca iubitul ei fusese luat la oaste, a plans amarnic si ii daruise colierul ei de Turqoaze, pentru a-l purta ca pandantiv protector.
oastea lui Darius plecase pe mare, numai ca din senin, se dezlantuise o furtuna nimicitoarte care scufunda o parte din vasele de razboi ale lui Darius. Printre acestea se aflase si vasul in care era flacaul nostru ZARGAN.

Dupa un timp, fata aflase ce s-a intamplat si, fiind instărita, a luat o corabie de-a tatalui ei si plecă in cautarea iubitului ei, despre care nu putea crede in ruptul capului ca se prăpădise.

Ieri ma gandeam cata lume stie ce este ZAGANUL si ce este ZARGANUL... Copilul meu cel mic mi-a vorbit despre cele doua - pasare si peste).

Dupa multe cautari, apropae de un ţărm, prin apa cristalina, il vazu zacand inecat pe iubitul ei. De fapt, ce i-a sarit in ochi prima data, a fost chiar colierul de Turqoaze pe care i-l daruise ea, care stralucea in nuante albastru-verzui prin apa limpede a golfului.

Preferam sa ma lasi sa spun povestea...

Da, era povestea unui peste.

Si poate, povestea rolului protector pe care il are Turqoaza...

https://www.google.ro/search?q=turcoaza&biw=875&bih=688&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=TnFeVKEI047IBLmMgOgK&sqi=2&ved=0CB4QsAQ

https://www.google.ro/search?q=turquoise&biw=875&bih=688&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=WHReVPiVKYbLaMrpgtAN&ved=0CCEQsAQ

Imi cer scuze, George!

Eram doar bucuroasa ca m-am intors acasa...
https://www.youtube.com/watch?v=P-n7mb8DOG4

Soso, nu-i nicio problema mai ales ca si treaba cu ZAGANUL este interesanta.
Sper ca din pozele cu turcoazele afisate sa gasiti idei creative pentru lucrarile voastre. Turcoaza este o piatra foarte frumoasa...
(Si culoarea ei specifica este folosita foarte mult in arta designului)

Iata cateva imagini cu Turcoaza africana:



https://www.google.ro/search?q=turcoaza+africana&biw=956&bih=688&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=VTFfVMiBJMjpaNbSgtgD&ved=0CC4QsAQ

Asocierea Turqoazei cu GALBEN:

https://www.google.ro/search?q=turcoaz+cu+galben&biw=956&bih=688&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=5DFfVPe5G5DcaMqvgOAM&ved=0CDMQsAQ

Turqoaza cu AUR, AURIU:

https://www.google.ro/search?q=turcoaz+cu+auriu&biw=956&bih=688&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=_TFfVIvOG4Loar7PgOgB&ved=0CB4QsAQ