Suntem aici! Cu vesti imbucuratoare, tocmai din Cehia aduse de porumbelul calator (e-mail):



Lenea prelungeşte viata


La 110 ani împliniţi recent, Reginald Dean, născut în Tunstall pe 4 noiembrie 1902, este cel mai bătrân bărbat din Marea Britanie. Trăieşte în Derbyshire din 1947, iar de-a lungul vieţii sale a fost martorul a două războaie mondiale, a fost preot în armata britanică şi învăţător timp de 10 ani, fiind căsătorit de 3 ori.
Rugat să-şi dezvăluie secretul longevităţii, seniorul a mărturisit candid: lenea!
Mulţi au crezut că e doar o glumă, însă studii recente vin să demonstreze că un consum mic de energie poate să ne ajute să trăim mult şi bine.

Persoanele care nu prea se înghesuie să muncească şi care au oroare de exerciţiile fizice bănuiau de multă vreme acest lucru, dar acum a fost confirmat de oamenii de ştiinţă: lenea prelungeşte viaţa!

Cei care se trezesc în zori şi sunt agitaţi toată ziua îşi pregătesc din tinereţe mormântul, susţine dr. Peter Axt, expert în sănătate publică, citat de Daily Mail. El recomandă să lenevim jumătate din timpul nostru liber, în loc să ne căznim să mergem la sală ori să facem jogging.

Dr. Peter Axt şi fiica sa, dr. Michaela Axt-Gadermann, au publicat o carte ("Bucuria Lenii: Cum s-o laşi mai moale şi să trăieşti mai mult") în care explică pe larg faptul că toţi oamenii posedă o cantitate limitată de "energie vitală" şi că viteza cu care este consumată, determină precis speranţa de viaţă a fiecărei persoane.

Cei doi mai spun că activităţile care sunt mari consumatoare de energie, precum "trasul de fiare" într-o sală de forţă, accelerează îmbătrânirea şi fac organismul mai susceptibil la îmbolnăvire. "Un stil de viaţă mai relaxat este important pentru sănătate...

Dacă ai o viaţă stresantă şi faci exerciţii fizice în exces, organismul produce hormoni care determină instalarea hipertensiunii", afirmă Axt-Gadermann.

Ea a adăugat că una dintre diferenţele-cheie între oamenii mai leneşi şi cei hiperactivi este că organismele mai active produc mai mulţi "radicali liberi" - molecule instabile de oxigen despre care se crede că ar accelera îmbătrânirea.

Mai mult, "lenea este, de asemenea, importantă pentru un sistem imunitar sănătos pentru că celulele specializate în apărarea organismului sunt mai puternice în condiţii de relaxare decât în situaţii de stres". Iar în timpul relaxării şi metabolismul este mai lent, producându-se mai puţini radicali liberi.

Atât Axt-Gadermann, 34 de ani, cât şi tatăl său, în vârstă de 65 de ani, au fost alergători de cursă lungă (fond), ceea ce le permite să susţină că vorbesc în cunoştinţă de cauză.

Totodată, ei afirmă că râsul este o alternativă mai sănătoasă decât alergarea sau exerciţiile fizice.

În carte, cei doi cercetători mai spun că lenea este foarte bună şi pentru creier. Asta pentru că exerciţiile fizice sau stresul duc la producerea unui excedent de cortizol, un hormon care vatămă neuronii provocând pierderi de memorie şi senilitate prematură.

"Lenea nu e nimic altceva decât o obişnuinţă de a te odihni înainte de a obosi" spunea Jules Renard. Iar butada, foarte reuşită, ar avea o mai mare aplicabilitate dacă societatea n-ar culpabiliza statul degeaba, fie el şi pe termen foarte scurt, întreţinând totodată un veritabil cult al muncii asidue şi al activităţii fizice.

Nota Bene:
Bătrânii noştrii spuneau despre o persoană leneşă: Ăsta trăieşte 100 de ani şi uite... s-a dovedit că aveau dreptate.

Vai, Florina!
Mai vii si tu pe la ceainaria noastra!
Bine ca ai venit! S-o mai scoatem pe Soso din melancolia asta blegoasa care a cuprins-o in ultima vreme...

Pana acum eram ingropata in bumbac! Ca nu este usor sa crosetezi 10 clopotei de bumbac. Si tot mai am de lucru la ei sa le atasez margica albastra...

Daca vreti sa ma scoateti, trebuie sa bagati mainile in apa in care fierb si nu cred ca e indicat :)))

Mie imi spunea profu' de mate cand ma scotea la tabla (si eu abia ma miscam, ca nu dadeam in branci sa ajung in fata clasei) ca traiesc o mie de ani :))) Si, in general, eu am fost setata pe alta lungime de unda ... doar vremurile astea ciudate m-au facut sa ma misc mai repede, dar nu e pe stilul meu ...

Cel mai constant lucru este... schimbarea, miscarea, adaptarea.
Si Universul este intr-o permanenta schimbare, miscare si ADAPTARE.
Omul face parte din Univers.
Cred ca si Soso face parte din acelas Univers...

Nu prea cred ca tocmai ea face exceptie!

Dienutza noastra s-a intors de la Inchizitie. A indurat ce a aindurat la spitalul ei de resedinta din Bucuresti si s-a reantors la casa ei, gata perfuzata!
Sa-i fie intr-un ceas bun si ajunga tot mai rar pe acolo.

Tot mai vreau sa apuc vremea cand va apare pe aici si ne va invita la nunta!
Doamne ajuta!

Noapte buna, dragi bresslasi!

Nu fac exceptie, doar ca nu-mi place. Ce-as mai trai o viata in ritmul meu ... lent, fara sa fiu mereu pe fuga si sa nu inteleg nimic din ce se intampla. Cand traiesti in ritmul asta alert, parca nici simtaminte nu mai ai. Faci totul ca trebuie facut. Desi parca incepe sa se mai schimbe cate ceva ...

Da, de cand ii tot zic si eu Dianei :) Dar, in acelasi timp, nici nu stiu cum e mai bine si cu casatoriile astea ... Poate doar s-o punem in tema si sa-i dam si "instructiunile de folosire" :)))))

Noapte buna !

Sub semnul Lupului
de Iulia Gorneanu

Satele noastre sunt un caz singular în Europa din punct de vedere al aurei magico-mitologice încărcată de păgânism, ce proiectează asupra marilor sărbători religioase fleşuri de lumini venite din străvechime. Țăranii încă mai spun povești, încă își explică într-un mod propriu mersul lumii, încă mai trăiesc sărbătorile într-un mod fascinant, unic. Potrivit calendarului popular al românilor, de astăzi intrăm sub semnul lupului, odată cu Filipii de Toamna. Sărbătoarea se mai numește și Dragostițele pentru că marchează începutul perioadei de împerechere a lupilor, răstimp în care se crede că aceste animale capătă puteri magice și caută vecinătatea omului.

Sacralitatea lupului, patron al anotimpului alb, este de netăgăduit. Pendulând între benefic și malefic, lupul guvernează peste treizeci de sărbători ale țăranului român, în unele zone ale țării fiind încă invocat în ritualurile de naștere și înmormântarea. Cum o mare parte a sărbătorilor și ritualurilor străvechi au fost canonizate, Filipii au preluat numele Sfântului Apostol Filip. Așa se explică faptul că în mentalul popular aceste divinități precreștine au împrumutat aura sfântului, răspunsurile țăranilor la „chestionarele” întocmite de Th. D Speranţia la începutul veacului trecut fiind relevante în acest sens: „Filipii se închipuiesc ca niște sfinți însărcinați de Dumnezeu cu îngrijirea vitelor”. „Filipii au fost nişte apostoli care, pe vremea prigonirilor în contra creştinilor, au fost daţi într-o groapă cu lupi, de unde au scăpat. Aceşti Filipi au fost şase fraţi zdrenţăroşi, cari rătăceau prin lume şi aveau puterea să schimonosească, să pocească pe cei care nu ţineau zilele lor.” „Filipii o ţin şi femeile şi bărbaţii iar mocanii o ţin atâtea zile câţi cai au. (...) Ca să mai scape de ele, le mai dau şi copiilor la căsătorie câte o zi de ţinut. Fiecare noră e datoare să ţină atâtea zile câte a ţinut soacra sa”. În culegerile lui Tudor Pamfile, Filipii apar ca niște zei ai casei, sărbătoriți prin nemuncă îndeosebi de femei, pentru a le apăra casa „de rele, de primejdii, de foc, de lupi, de şerpi”. Prin unele locuri se crede că Filipii sunt nişte sfinţi mai mari peste toate fiarele sălbatice, că sunt patroni ai lupilor, în timp ce prin alte părți țăranii povestesc că ar fi întruchipări ale acestor animale. Credinţele în „zilele rele de lupi” au fost atestate în toate zonele țării noastre până în prima jumătate a secolului XX. Astăzi, sărbătorile lor se mai respectă doar în mediul pastoral.

neatza!

Buna dimineata :)

SOARE !!! Si ceva norisori, dar nu-i bagam in seama ;)

Lupii, ai grija, Carmen :) Sa nu arunci jaratecul din soba afara ...

aoleu...pai chiar am facut azi focul la soba...dar nu eu...:)) eu am avut treaba cu ,,razatoarea rustica" pentru concursul de pe Breslo...si pentru ca Gheorghitza mi-a trimis anul trecut ceva...il invit sa vada la ce am folosit spanul lui de cupru...:)

Carmenn, m-ai facut curios...
Acum sa vad cum iti trimit altceva... mai perisabil de data asta. Nu stiu daca nu las pentru Primavara. Sa vad cum e mai bine.

Despre care concurs vorbesti Carmenn? Ca toate is pe Breslo...
Unde sa ma uit?

pai pe pag concursului ,,Concurs Craciun" -Nou ...pe prima pagina a siteului Breslo...:)

Carmen, daca mai ai seminte din acelea - draci de mare - poti face o coronita foarte interesanta. Ii poti vopsi argintii sau cu o culoare de cupru ... iti dai seama ca ar fi UNICAT !!!

da...numai ca trebuie sa caut ...nu am atatia...:)

Daca ii gasesc pe ai mei, ii vrei ? :))))) Ca am destui ...
Si sunt de import ... de la bulgari, culesi anul asta de ziua mea ;)

nu....ca merg pe plaja...:) numai ca nu prea imi place mie cum lipeste pistolul cu silicon...mi se pare ca se dezlipesc ...indiferent ce lipesc...:(..iti da impresia ca lipeste si dupa o perioada ramai cu ele in mana...:)

Carmen,bafta la concursuri :)

Cattie !!! Cum mai e pe la Bucuresti ? Vijelie, ceva ? :)))

Soso,incepe sa semene a mijloc de noiembrie,lucru care mie imi place!!!!!
Ma cam saturasem de soare si 25 grade cand ar fi trebuit sa fie bruma.

La Bucuresti a fost o zi superba, mai ales ca am tras o fuga pana la Muzeul de Geologie. Am cautat Kakortokitul (parca asa i spune). Nu l-am gasit nici macar la o tipa care are toate minunatiile. Voiam doar sa-l vad. In schimb am vazut o bucatica de Eudialit... superba piatra, si pe masura frumusetii era de scumpa.

Sorina...am vazut la un nene o bratarica de safir superba si la 80 de lei era accesibila. NU am avut banii si tare mi-a parut rau. M-am aprovizionat cu niste pietricele mai ieftine si cateva perle ca nu mai aveam de loc.

Carmenn bafta! Ai trei lucrari superbe inscrise in concurs. Apropo... ai masina de cusut?

multumesc fetelor...eeeeeeeee....am una saraca...singer...dar s-a stricat si nu am reusit sa o repar...:(

Am preferat să nu întreb nimic și să nu prea trec pe aici. Pentru că aș cam ști ce e cu tine, Soso, și simt că nu te pot ajuta cu nimic, din cauză că nu am fost eu cu un moral prea ridicat (ceea ce nu poate fi, neapărat, de mirare, luând în calcul depresia mea care a împlinit de luni bune 3 ani).
De trecut pe aici nu prea trec de fel aproape deloc din cauză că am avut impresia, în niște momente, că prezența mea este aproape de nedorit. Se discuta cu foc și, cum am intervenit cu ceva, discuțiile s-au stins. Știu că îmi aparține o mare parte din vină, pt că am avut un „meci” cu George, la un moment dat. Boala de tiroidă cu care mă lupt de peste 3 ani a adus schimbări majore și urâte în modul meu de a interpreta fapte și de a reacționa. Nu pot obliga pe nimeni să-mi suporte hachițele și uneori prea brusca sinceritate.
Nu luați ceea ce am scris mai sus decât ca pe o mărturisire pe care încerc să o fac de multă vreme.
Mă întorc la „pănduit”. Nu, nu am terminat căciulițele cu Panda!:((

Cristina, cred ca de la Luna plina mi se trage :))
Nu e usor pentru nimeni, asta e clar si, daca uneori treceam mai repede peste anumite stari, acum imi e mai greu, pentru ca sunt ingrijorata. Nu stiu incotro s-o apuc, simt ca orice as face nu e locul bun, nici momentul, nici ... nimic.
Apoi, daca e vorba de discutii, eu sunt prezenta :) Doar ca, daca tot suntem la marturisiri, sa spun ca nici mie nu mi-a placut ca, la un moment dat, vorbeam singura, si asta nu e semn bun :))) Ma rog la Dumnezeu cel putin sa ma tina zdravana cu capul, ca se stie cum e cu berbecii ... prima data se duc cu capul :)))

Iar cu caciula Panda ... tot n-am inceput-o. Ce mi-ar trebui o bagheta magica :))

Banc :

- Tataie, ce e DRAGOSTEA ?
- Pai, ... la 20 de ani, DMS
La 40 de ani, DMS
La 60 de ani, DMS
La 80 de ani, DMS.
- Bine, tataie, da' ce inseamna DMS ?
- La 20 de ani - Dimineata, la Miezul zilei si Seara,
La 40 de ani - Duminica, Marti si Sambata,
La 60 de ani - Decembrie, Martie si Septembrie.
- Si la 80 de ani ?
- La 80 de ani ... Dorintele Mele Secrete.

Noapte buna ! Eu ma intorc in oala mea cu apa fierbinte ...

Live, lipsa ta de pe forum m-a intristat. Drept sa-ti spun, am fost foarte bucuros cand am vazut ca ai reanceput sa postezi. Nu sunt un om plin de orgolii si nici nu imi place sa provoc disconfort celor din jurul meu. Daca ai fi citit mai in urma (cred ca "La o Cafea") mi-am reprosat destule lucruri in relatiile mele cu anumiti forumisti (si acolo spuneam chiar ca port parte din vina ca Tonycat, Live sau Kiti nu mai posteaza)
Am promovat intotdeauna un dialog constructiv, cautand permanent sa gasesc in partenerii de dialog, partile care ne apropie, nu cele care ne despart.
In toata aceasta perioada cat ai lipsit dintre noi, n-am incetat sa te consider "una de-a noastra". Si nu am ramas cu niciun resentiment in urma discutiilor purtate. Erau doar discutii, pareri care trebuiau respectate.

Viata este grea, inselatoare si este mare lucru sa faci parte dintr-o comunitate frateasca asa cum este aceasta.

Eclesistul ne-a lasat cateva cugetari de cexcetie!
Totul este o desertaciune. Fiecare lucru isi are vremea lui.
Esential ramane sa stim ca cineva este deasupra noastra care este omniprezent, omnipotent si etern. Singurul care este vesnic.
Daca stim si credem aceste lucruri, ne incredintam ca nu suntem ai nimanui si cineva se grijeste si de noi. Asa, viata, poate deveni mai acceptabila.

Ce sa ma invatati pe mine?? :) George, ce tot ai cu nunta? Vrei sa scapati de mine ???Hmmm...

E tare aiurea că tristețea există taman în „case” unde părea a domni bucuria. Mă refer la oameni. Soso, cum ar veni, adică. Și io, desigur. Dacă mă pot considera om și iată că pot!:D
Mă gândeam că pare o prăpastie între starea pe care o ai de ceva vreme, Sorina, și lucrările tale, care par pline de viață, veselie, optimism.
Sunt momente în care m-ar tenta o țigară. Cred că numai să stau cu ea în mână (cu țigara, zic) sau pe lângă mine. Neaprinsă. Căci nu mă tentează a fuma.
Am luat, în ultima vreme, aproape la propriu, o tonă de fire. Și am impresia că nu am niciun spor în a lucra din ele, dat fiind faptul că numai pe comandă lucrez, de la un timp. Aș face diverse, în felurite combinații (Doamne, ce fire superbe aaaam!!!!), dar trebuie să pănduiesc și să fesulesc după dorința clienților, că d-aia încerc să mănânc o pâine de pe urma trebii ăsteia. Mă gândeam că, al cât sunt eu de neîndemânatică, am reușit, totuși, în cei aproape 4 ani de Breslo, să lucrez ceva-ceva. Când îmi amintesc cum m-a îndrumat Dumnezeu către transformarea plăcerii de a lucra câte ceva într-o pasiune+mică afacere...aproape că nu-mi vine a crede.

Am o grijă, de câteva zile. Ne tot vizitează curtea doi căței și am îndrăgit mult pe unul dintre ei. La vreo 4-5 luni, înăltuț pe picioare, alburiu (nedefinit, fiind murdărel, bietul), cu o mască de parcă ar avea ochelari. Când îl mângâi, îngheață parcă de emoție și scîncește încetișor. Sunt în căutare de cămin pentru el. O casă cu curte și cu niște oameni care să-i ofere ceea ce îi trebuie unui cățel cumsecade, care poate sta foarte bine în curte, apărând-o (latră cu simț de răspundere). Îl pot aduce și către București, cu mama cu mașina. În caz că e cineva dornic să ajute un cuț... N-au mai fost de ceva vreme hingherii prin oraș și n-aș vrea să... M-ar durea rău sufletul, căci m-am atașat de arătarea asta de cățel. Când l-am mângâiat prima dată, m-a privit în ochi într-un mod care m-a destabilizat, cumva. S-a uitat, parcă, până-n fundul sufletului meu...:(

George, acum mă bucur că am spus ceea ce am spus în acel prim mesaj din seara asta. În felul ăsta, am scăpat de o povară pe care o aveam eu pe suflet. Și ai spus și tu ceea ce ai spus, acest fapt fiind de natură să mai ridice încă o piatră de pe sufletul meu. Până la urmă, nu e tocmai rău să spună omul ce simte, ce gândește.:)

Cristina, bucuria am incercat s-o impartasesc in jurul meu, chiar daca tristetea a pus de mult stapanire pe mine. Mai stii cand ne-am intalnit ... la cateva zile s-a intamplat ceva care m-a schimbat radical.
Lucrarile par pline de viata pentru ca imi place ce fac, imi plac culorile si poate ca traiesc cu adevarat atunci cand ma joc cu margelutele. In rest ... cenusiul din jurul meu incerc sa nu-l bag in seama, dar nu ma lasa ... Si eu ma gandeam, in comparatie cu anul trecut, cat am putut sa lucrez, iar acum abia se leaga cate ceva ...
Ce mi-ar placea si mie un catelus daca as sta la curte. Si lui Stefan, tot timpul imi spune ... cand o sa avem casa ce animalute sa ne luam. Copiii ... viseaza. Si ce ma doare ca nu pot face nimic pentru asta.

Se spune că traversăm o perioadă grea și plină de confuzie și confuzare. Dar cică ne schimbăm spiritual. Mă rog...unii trec prin aceste schimbări. Care ne „doare”. Ce să spun? Că de la un timp mă simt tot mai des și mai multe suspendată între două lumi, înnebunită fiind de faptul că nu-mi pot accesa memoria mea de spirit sau ce oi fi? Că mă agăț de fel de fel de semne pe care parcă le văd, pt a avea curaj să înaintez, cu fiecare zi, către moarte? Vezi, mă, de ce nu m-am apucat să vorbesc cu tine, zilele astea? Sunt mai rău decât o bocitoare angajată.:))

Cristina, se vor rezolva pana la urma toate ... Ce sa mai zic, mi-a parut bine ca v-am cunoscut si ca am petrecut aici momente minunate !!!

Vezi că-i mai bine când nu intru pe aici?:D

neatza!
un gand bun de la mare pentru voi....si in special pentru Cristina...:)...

Si o zi frumoasa, ca Soarele care ne lumineaza si in aceasta dimineata !!!

De la mare, ha?! Dacă-i spun soțului meu, pornește într-acolo pe jos.:)) Te salut, doamnă! Salut pe toată lumea!:)

hihi...e frumi afara....merg pe plaja ...la adunat scoici si dracusori...:)

Soso, n-a aparut? A fermecat-o probabil vremea frumoasa de-afara...

Pe mine m-a fermecat toata ziua vremea frumoasa... din bucatarie. Sunt moarta de oboseala. Si pe langa bucatareala nu m-a lasat inima sa nu lucrez niste cercelusi. Am inlocuit mult-doritele Safire cu Iolit.

Stie cineva daca merga combinatia de perla cu iolit? Mie imi place tare mult! Iolit mic de tot fatetat...

Florina,
Merge foarte bine!
Lasa-te condusa de instinct...
Am sa iti explic si de ce...