exact asa gandesc, carla...
a fi detasat, cel putin in spiritul celor gandite de mine si, iata, si de tine, si probabil si de ametist, asta inseamna... implicare si devotament pana la limita de la care problemele altora incep sa te apese, sa te copleseasca. nu implicare pana la identificare cu cel aflat in dificultate. suntem oameni, avem destule probleme si framantari proprii si e prea mult sa le ducem si pe ale altora....
uite, in cazul carieristilor, care-si identifica propria viata cu cea a firmei, traiesc pentru firma si prin firma... nu au viata personala si nici satisfactii de orice alta natura decat cea profesionala... ei sunt cei care sfarsesc, de cele mai multe ori, de epuizare .. in folosul cui, ma intreb... clar, al altora! o viata irosita, din punctul meu de vedere...
asta nu inseamna sa nu sari sa fii alaturi de cei care-ti cer sprijinul, nu inseamna sa nu-i ajuti sa-si depaseasca necazul sau dificultatea... dar nu le facem un bine rezolvand in locul lor problemele.. "iar cand noi nu vom mai fi" (vorba lui iris) ce vor face? se vor aseza plangand, in fund, in praful drumului, asteptand sa vina cineva sa-i ridice, sa-i scuture de praf si sa-i ajute sa faca urmatorii pasi?.. cel mai bun ajutor il dai atunci ii deschizi omului ochii, sa-si descopere propriile resurse si sa-l inveti sa le foloseasca, daca nu stie.. e adevarat si ca nu toate tipurile de probleme, necazuri, au acelasi mod de rezolvare... sunt si situatii atipice, cand e chiar imperios necesar sa te implici mai mult, dincolo de limita ta de protectie...
gems, un sfat, de cele mai multe ori, e cerut numai pentru o confirmare/infirmare a propriilor ganduri, pentru a testa ceea ce cred ceilalti despre problema ta.. nu e musai sa-l si aplici, oricum vei face cum crezi tu ca e mai bine.... nu te mai enerva cand nu te asculta prietenele:)) cand vor reveni cu aceeasi problema, aminteste-le ca stiu deja ce au de facut, ramane doar sa si aplice. si-apoi vorbeste-le despre vreme, despre munte :)))

...si uite-asa revin mereu la ideea de ECHILIBRU..
nimic din ce este exagerat, in exces, nu-i bun. nici chiar ceea ce in doze normale, firesti, e benefic... :)
acum se naste alta dilema... unde e punctul de echilibru? ce e normal si firesc, atata timp cat toate pe lumea asta sunt relative :))))) luam de bune reperele general valabile sau setam noi unele proprii si personale? :)))

Eu mi-am bagat picioarele in reperele generale de mica. :)) Din ce am observat, reperele generale duc la o viata mediocra cel mult. Dar pentru unii asta poate fi viata ideala. :D Fiecare om e diferit, deci cred ca e important sa ne cunoastem si sa ne dam seama care sunt punctele NOASTRE de echilibru. Asta inseamna multe incercari si greseli, bineinteles. Dar eu n-am fost niciodata fana zonelor de confort. :P

Uite eu mi-am gasit echilibrul in Mugur din multe puncte de vedere. Eu sunt foarte cheltuitoare, el e foarte econom, asa ca ne echilibram reciproc. :P Lui ii place sa petreaca timpul liber acasica, in siguranta, relaxandu-se, cu familia, eu am un dor de duca de nu se poate si ca sa ne impacam bine, facem putin din ambele, cum se poate. El vorbeste mult, eu sunt mai tacuta de fel. El e stresat de facturi, eu il ajut sa uite de ele. :)) Chiar cred ca e greu sa gasim echilibrul singuri si ca secretul unei vieti echilibrate sta in relatiile echilibrate pe care le avem cu cei din jur.

Eu am fost crescuta sa ma descurc singura mereu. Si multi ani nu am cerut ajutorul nimanui pentru nimic. Daca aveam bratele pline de chestii si cineva era langa usa, nici nu imi trecea prin cap sa cer ajutorul, faceam cum faceam si o deschideam singura. :)) In ultimii ani am invatat ca oricat de util este sa ma descurc de una singura, viata e mai frumoasa cand te bucuri de oamenii de langa tine din toate punctele de vedere si ca relatiile pe care ti le faci, personale si profesionale, iti usureaza si iti echilibreaza viata foarte mult. :D

Se spune ca suntem arhitectii propriilor vieti, ca traiam intr-o realitate relativa in care percepem ca fiind realitate ceea ce gandim noi.

parca shoppenhauer avea teoria asta, nicole :)) si, ca o consecinta a teoriei lui, problemele exista numai pentru ca ne gandim noi la ele :)))

Eu am citit-o intr-o carte a lui Greg Bradenn ( parca asa se scrie), Vintecarea credintelor. Ideea era ca realitatea noastra ar putea fi generata de un urias "computer" in care credintele noastre ar fii datele de intrare, parametrii initiali, iar realitatea ar fii rodul procesarii. In aceeasi idee, in momentul in care ne gandim la ceva, se pare ca creierul nostru emite anumite campuri electromagnetice, pe unumite frecvente si cu cat ne vandim mai mult la un lucru, cu atat emitem unde pe frecventa respectiva si creste probabilitatea ca undele respective sa intalneasca niste unde similare sau complementare si lucrul respectiv sa se intample. Ceva de genul acesta ar fii explicatia fizica sau logica a vechiului proverb " De ce ti-e frica, d-aia nu scapi"

Scuze, anumite si gandim

"Credintele noastre" nu se refera neaparat la credintele religioase, ci in general. O persoana pesimista, in general, vede numai partea goala a paharului, o persoana ipohondra intotdeauna va crede ca este grav bolnava, o persoana rautacioasa va vedea rautate sau un interes ascuns in tot ceea ce fac cei din jurul sau.

astfel ca persoanele pesimiste vor avea partea numai de partea goala a paharului, cele ipohondre vor constata ca intr-adevar s-au imbolnavit grav, cei care vad numai rautati in jur - asa e, vor avea parte numai de ele...
suntem ce gandim.. primim ce oferim..

Cam asa ceva. Si din experienta mea ( multa-putina, atata cata e, n-am pretentia ca stiu prea multe), mai devreme sau mai tarziu, chiar asa se si intampla pana la urma.

carla69,
Ai scris foarte frumos ce inseamna detasare .
Mai stiu ca echilibrul trebuie sa gasim in interiorul nostru .

Mai vin cu un principiu care m-a ajutat mult :

Fii atent la gandurile tale, pentru ca ele vor fi cuvinte. Fii atent la vorbele tale, pentru ca ele vor fi fapte. Fii atent la faptele tale, pentru ca ele vor fi obiceiuri. Fii atent la obiceiurile tale, pentru ca ele vor fi caracterul tau. Fii atent la caracterul tau, pentru ca el va fi destinul tau

O zi frumoasa !

Foarte frumos principiu, Ametist! Si foarte adevarat!

Buna seara lume!
Astazi sunt serioasa si nu ma laud cu nimic.Astazi nu am invatat cum se face ceva....am invatat cum NU se face si am un milion de nervi,care o sa imi treaca in urmatoarele 5 minute.
Le dau eu de cap pana la urma,ca nu ma dovedesc niste margelute pe mine!

Buna seara!

Hai ca ma laud eu, ca sa nu intrerupem firul. :)) Mi-a cumparat soacra-mea masina de modelat FIMO. :D Si astazi am testat-o. E atat de distractiv si de usor sa amestec culori cu ea! :D Si ce am facut prima data? Curcubee, bineinteles. :D Le pun maine in magazin. :>

Vorbesti despre masina de taitei, @gems? Ai mare grija, trebuie bine curatata pe interior dupa fiecare folosire(servetelele umede sunt cele mai bune) pentru ca raman particule mici de lut.

Waw!Soacra mea in afara de gogosi si ceapa in geanta nu-mi mai plaseaza nimic!!!

Carla, sunt bune si alea. Altele nu vad nimic!

Da, e ca masina de taitei, dar asta imi hraneste snobismul, pentru ca scrie FIMO pe ea si costa de 4 ori mai mult decat masina de taitei. :)) La masina de taitei poti sa reglezi grosimea? :-?

Mersi pentru sfat! :D

Cattie, ai dovedit margelutele pana la urma? :D

Poti si la cea de taitei sa-i reglezi grosimea, dar o sa ai de 10 ori mai multa inspiratie cand vezi FIMO pe ea. N-o sa se muste cu Cernit?

Pana acum n-am gasit nici un pachet de polimer cu urme de dinti. Doar cutterul FIMO taie Cernitul, dar in scopuri nobile. :))

Buna dimineata!

Neatzaaaaaaaaa! :D

neatza! spuneti-mi si mie unde se voteaza pt concursul ,,Provocari breslase" Gemeni...

Banuiesc ca apare pe forum subiect cu votul cand o sa inceapa votarea publicului. :)

Gems, vedem azi curcubee?

Macar doua. :P Acum le fac pozele. :D

neatza!! :) vreau sa vad curcubee, gems!! de dragi ce-mi sunt, le tin si-n avatar:))

si mie imi plac curcubeele!

Fenicienii:
Mestesugarii si artizanii.
De la Fenicieni ne-a rams o literatura foarte bogata, cu informatii concrete si clare despre viata lor de zi cu zi, despre organizarea lor administrativa si sociala.
Stim ca Fenicienii scriau pe papirusuri pe care le aduceau din Egipt. Ca o curiozitate, ce trebuie mentionata, este ca marele oras-stat Byblos, a dat chiar numele grecesc al cartii "byblos", de unde ne-a parvenit noua, pana in ziua de azi, numele cartii sfinte BIBLIE.

Fenicienii au avut o existent6a care a lasat in urma o istorie prestigioasa iar viata lor a fost una aventuroasa si pe alocuri, chiar fantastica. Voi incerca sa descriu mai departe doar "viata aventuroasa" a mestesugarilor si artizanilor fenicieni care, la vremea lor, era printre cei mai renumiti din zona orientuliui apropiat.
Trebuie amintit ca marii regi iudei, au apelat la mestesugarii si artizanii fenicieni
de cate ori inaltau palate sau temple, inclusiv atunci cand au inaltat TEMPLUL din Ierusalim.

Buna seara luuuuuume!
Gems,am dovedit margelutele pana la urma :)

Faine curcubee!

Si Fenicienii erau organizati in bresle, functie de mestesugul fiecaruia.
Este recunoscut de catre toti istoricii ca fenicienii au facut cele mai frumoase tesaturi, folosind produsele proprii turmelor lor de oi, capre iar cand teseau inegalabile produse din in si bumbac, pe acestea le importau din Egipt iar lana din Mesopotania. Cea mai frumoasa culoare, cu care isi vopseau tesaturile era celebra PURPURA pe care au descoperit-o cu ajutorul unei moluste, o scoica mica, numita MUREX. Multe materiale au fost folosite de mestesugarii si artistii fenicieni,
in afara celor traditionale (lemn, piatra) dintre care amintim doar arama, fierul, metalele pretioase precum si fildesul, pietreler (semi)pretioase.

Iertati-ma fetelor. Se pare ca iar m-am interpus peste un subiect de-al vostru si chiar nu mai vreau sa deranjez pe nimeni. Oricum, se pare ca subiectul pe care voiam sa-l dezvolt, nu si-a gasit interesul cuvenit.
Va las cu ale voastre si va rog inca odata sa ma scuzati.

Subiectele tale sunt totdeauna foarte interesant .
Am invatat mult si vom invata inca foarte mult de la tine .
Astept continuarea .

Mai ales cand povestesti despe cristale semipretioase.

Gheorghita, povestile tale sunt foarte interesante si sunt convinsa ca multe dintre noi le citim cu mare drag. Daca intre timp se mai interpune si o alta discutie, asta nu inseamna ca nu te citim cu mare interes, ci ca ne mai place si conversatia de dragul conversatiei, ca metoda de recreere.

Domnul Gheorghita,eu abia am venit de la serviciu si cum astazi clientii nu s-au imbulzit,am avut timp de ale mele.Am insirat si am desirat doar de 2 ori si le-am dovedit pana la urma si am vrut sa ma laud,sa ma auda toata lumea.E cam greu sa trimit mesaje private tuturor (si cam ciudat)...si sa deschid topic separat in care sa spun ca-s mai tare ca margele Toho de 8 si 11 iar a aiurea

buna fetelor si Gheorghitza! e interesant tot ce ne spui noi citim si acumulam....eu azi am fost la Plaiul Foii la Zarnesti si m-am uitat la creste tot sa vad vreo capra neagra,pe Piatra Craiului insa n-am reusit sa prind vreuna.

Nu demult s-a vorbit despre Floare de sânziană .
Am gasit o poezie :

http://www.cenaclu.intelepciune.ro/floare_de_s_nziana__7989.html

O seara frumoasa !

florile de sanziene au un parfum asemanator florilor de tei insa mai placut...am cules...maine plec spre Reghin...

Eu nu am vazut numai in poze .

O noapte cu tine
de Eugen Lovinescu



Sunt inca in pat,
si nu-mi pot lua gandul de la tine,
de la noaptea trecuta ...
mi-as dori atat de mult
sa te strivesc la pieptul meu !

In noaptea calda, ai venit la mine pe neasteptate ...
si ceea ce s-a intamplat
a lasat in mine senzatii de neuitat.

Ai aparut de nicaieri si,
fara sa-ti fie teama sau rusine,
te-am surprins atingand trupul meu gol ...
mi-ai simtit indiferenta
si m-ai muscat fara mila,
innebunindu-ma ...
ne-am zvarcolit toata noaptea intr-un joc nebunesc !

In zori am adormit in sfirsit, obosit ...

Astazi, cind m-am trezit,
te-am cautat indelung,
dar nu te-am mai gasit ...

Cearsafurile cazute de pe pat
sint singurele martore ale noptii trecute.

Pe corp am inca urmele muscaturilor tale,
ma ard si nu ma lasa sa te uit ...

In noaptea asta ma voi preface
ca dorm si te voi astepta sa apari din nou ....

Tzantzar nenorocit!!!






Tzantzar nenorocit !!!

Nicole, hai ca m-ai distrat, realizezi ca m-am umplut de mirare cand am citit autorul poeziei - E. Lovinescu, om ce scrie 95% critica literara, si ma si gandeam - hai taci, ca tot a scris o poezie, in spiritul ideii ca "nu e om sa nu fi scris o poezie!!!" - haaaaa, si ce poezie-satira simpatica, mersi frumos!!!
Ati dezvoltat foarte frumos tema detasarii, plus ca sunt intrutotul de acord cu toate concluziile voastre, asta nu inseamna insa ca am sa si aplic tot, mai ales daca voi fi diriginta din nou, s-a cam sfarsit cu detasarea mea, inainte sa inceapa!!!
Gheorghitza drag, sa stii ca si eu vreau sa aflu istoria mestesugurilor, asa ca te rog sa continui povestea, suntem multi, poli, pluri-valente etc, si n-are nicio importanta daca subiectele se suprapun... so...

frate, ce-am mai ras de tantarul lui lovinescu!!... inainte de deznodamantul poeziei ma si gandeam: aha..nicole e intr-o pasa romantica... :)))) super poezie! :)

reunite sub genericul "pretuiti viata si fiecare clipa", azi am avut parte de o experienta mai putin placuta. mergeam linistita spre birou, la volanul "limuzinei" mele, cand un landcruiser a presupus ca legea rutiera si semnele de circulatie nu i se aplica si s-a suit literalmente pe mine:) stiti ce senzatie aiurea e sa vezi un bullbar de jeep venind din stanga, in dreptul ochilor, apropiindu-se si in final izbindu-se de masina in care esti? :)) dar stiti ce aveam eu in minte in momentul izbiturii, cu ochii atintiti pe bullbarul jeepului? ca am uitat sa iau factura de cosmote s-o platesc! nu-i asa ca sunt simpatica?..

Esti tare-tare simpatica. Eu cunosc foarte bine genul acesta de senzatii tari intru-cat am cam un accident pe an. Al meu rade de mine ca sunt spaima firmelor de asigurari. De aceea nu conduc decat masina personala si cu asigurare casco fara franciza.

o, Doamne... in cei 10 ani de cand conduc, n-am fost implicata niciodata in vreun accident, desi conduc zilnic.. asa, cu sotul la volan, am mai avut vreo 2-3, in 20 de ani...
curios lucru, niciodata din vina noastra... si mereu intr-o vineri de dimineata.. si mereu intr-o zi in care aveam o aniversare sau onomastica in familie... ce coincidente stranii:)) o sa-mi fie frica de zilele de vineri in care cade vreuna din zilele de nastere sau de nume :)))

radeam de sotul meu, ca e blestemul lui :))) acu, nah, s-a luat si la mine!! :)))

Nicole, sa stii ca am dat share la poezie pe FB. :))

Kalimera, ma bucur ca ai scapat cu bine si ca ti-a ramas intact si simtul umorului! :D

Ce bine de mine ca n-am masina si nici nu-mi trebuie. :)) Eu am rau de masina. Dar rau de tot. :)) Nici cu autobuzul nu pot merge fara sa ma apuce greata sau durerea de cap, macar un pic. :P Numai cu metroul imi era OK si cu trenul nu mai zic, iubesc sa merg!

Fetelor, nu gasesc topicul despre tipuri de sarma si apelez la voi. Vreau sa imi iau niste sarma argintie. De 8 mm. Initial voiam sa imi iau de argint, dar aia de 8 s-ar putea sa nu mi-o permit luna asta. Asa ca imi iau mai subtire din argint, si cea groasa, care o sa fie un fel de baza pentru ceva wirewrapping, ma gandesc sa o iau fie argintata, fie din otel inoxidabil. Din experienta voastra, care e mai frumoasa? Care se face urata in timp mai indelungat adica? Mie nu-mi place deloc ideea de argintat, pentru ca am convingerea ca oricat ai avea grija de ele tot se innegresc. Dar sarma din otel nu am folosit niciodata. Si oricum e vorba doar de o baza, care nu o sa se vada prea mult pentru ca o sa fie imbracata in sarma din argint.

TLDR? :P