forHOPE, si eu am patit acest lucru dar m-am dus la adapostul unde i-au dus, am platit pentru el si acum are zgarda, nume (Bubu) si a fost adoptat si iubit de tot blocul. Are acum si o casuta a lui, in coltul blocului.
Si eu am vrut caine. Insa pe mine nu bunica nu m-a lasat... Asta-i toata diferenta!

George, cine i-a pus numele lui cutu ?

CA SA VA FIE BINE ...
... urzicati-va putin de Sangiorz (23 aprilie). Veti avea parte de sanatate tot anul si daca va plimbati desculti, in zorii zilei, prin iarba cu roua, inainte de rasaritul soarelui.
Forta si stare de bine aduce si scaldatul in ape curgatoare.
Nu dati nimic cu imprumut, ca sa nu fiti pagubiti tot anul.
Cine poate sa adune roua din lanul de grau va atrage dragostea mereu. Iar fetele care vor sa fie iubite si frumoase trebuie sa semene busuioc, dupa ce au tinut inainte semintele in gura.
O potcoava veche sau un fier pus sub prag tine farmecele la distanta.

soso07 ,

E greu "in zori zilei " , ca la ora 9 ma trezesc .

O zi frumoasa !

E greu, dar o data merge :) Si trebuie inainte de rasaritul soarelui !!!

O piatră preţioasă nu poate să fie lustruită fără frecare aşa cum niciun om nu se poate perfecţiona fără încercări. (proverb chinezesc)

buna fetelor! si G...:)

Replici
de Mihai Eminescu


Poetul

Tu eşti o undă, eu sunt o zare,
Eu sunt un ţărmur, tu eşti o mare,
Tu eşti o noapte, eu sunt o stea -
Iubita mea.

Iubita

Tu eşti o ziuă, eu sunt un soare,
Eu sunt un flutur, tu eşti o floare,
Eu sunt un templu, tu eşti un zeu -
Iubitul meu.

Tu eşti un rege, eu sunt regină,
EU sunt un haos, tu o lumină,
Eu sunt o arpă muiată-n vânt -
Tu eşti un cânt.

Poetul

Tu eşti o frunte, eu sunt o stemă,
Eu sunt un geniu, tu o problemă,
Privesc în ochii-ţi să te ghicesc -
Şi te iubesc!

Iubita

Îţi par o noapte, îţi par o taină
Muiată-n pala a umbrei haină,
Îţi par un cântec sublim încet -
Iubit poet?

O, tot ce-i mistic, iubite barde,
În acest suflet ce ţie-ţi arde,
Nimic nu e, nimic al meu -
E tot al tău.

Ce poezie frumoasa, draga Sorinuta, si ce poetic incepe sambata mea, cu Eminescu...
Tot ceva de suflet si inspiratie va aduc si eu, prin versul Magdei Isanos, sper sa va placa :

Vis vegetal

As vrea să fiu copac
Si-as vrea să cresc langa fereastra ta.
Te-as auzi,
Si-n voie te-as privi intreaga zi
M-as apuca si iarna să-nfloresc,
Ca să te bucuri!
Pasarile cele mai mandre-ar face cuib pe creanga mea,
Iar noptile mi-ar da cercei de stele
Pe care, ca pe frunze ti le-as da.
Prin geamul larg deschis, de-atatea ori
M-as apleca usoara să-ti sarut
Când parul ce pe frunte ti-a cazut,
Când buzele cu buze moi de flori
Spre toamna m-as juca zvarlindu-ti mere
Si foi de aur rosu prin odaie
Cu-a ramurilor tanara putere
Ti-as apara obloanele de ploaie.
Si, cine stie, poate ca-ntr-o seara
De primavara, când va fi si luna
Va trece prin gradina o zana buna,
Facandu-mă femeie să fiu iara.
Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz
Genunchiul ud de frunze si pământ,
Cu roua si cu luna pe obraz,
Eu ti-as sari în casa si senina,
Uitind de-atata vreme să vorbesc,
Cu cate-un cuib în fiecare mana,
As incepe
să
zambesc.

Cat este de romantica poezia, Gabitza !!! Un "vis" foarte frumos ...

da..........visam frumos

Nu multi stiu ca astazi se sarbatoreste Sf Mucenita Alexandra , sotia Imparatului Diocletian, care, vazand că Sfântul Gheorghe era chinuit în diferite feluri spre moarte, dar că în chip minunat rămâne viu şi sănătos, s-a înfăţişat înaintea împăratului, în vreme ce el aducea jertfă idolilor, şi s-a mărturisit pe sine creştină; pentru aceea a fost pusă în închisoare. După ce a fost închisă, s-a dat hotărâre ca să fie tăiaţi cei doi, Gheorghe şi Alexandra. Aflând ea această hotărâre a împăratului, în închisoare s-a rugat lui Dumnezeu şi şi-a dat sufletul.

n-am stiut...stiam ca pe 30 august mai este un sf.alexandru...

Da, si noi o serbam pe Alexandra atunci :)

da...o facem de doua ori!

:)

George, o cafea ... maine :) Sau apa sfintita ?

Sfantul Gheorghe este si cel care marcheaza o noua etapa a primaverii, fiindca in aceasta luna aprilie, el “bate cu ghiciusca de foc padurea s-o infrunzeasca, aduna norii si-i scutura”, ca sa dea umezeala pamantului. Asemeni Bobotezei si Sanzienelor, in ziua de Sf. Gheorghe, se impune stropitul oamenilor, animalelor si al obiectelor din gospodarie cu apa sfintita.

O cafea si virtual... va stropesc pe toate cu parfum discret de Lavanda

Asteptam cuminti pana maine :))

Buna seara!
Pentru toti cei care maine sarbatoresc Sf. Gheorghe un sincer ,,La multi ani! cu sanatate si realizari!

La multi ani,G! :)

Ne antrenam din seara asta :)))

Fetelor, mare imi este bucuria de a fi cu voi in mai toate zilele speciale. Nu as minimaliza importanta zilelor onomastice dar sunt alaturi de voi de ceva vreme buna. Am avut impreuna Anotimpuri, sarbatori de Craciun si Paste, multe, multe onomastice si zile de nastere. Nimic nu este mai important ca faptul ca am ramas mereu impreuna. La suparari sau bucurii, la bine sau la greu.
Pentru acest timp scurs IMPREUNA, va multumesc tuturor!

Si mai ales, celor cateva fete care n-au parasit barca numita sugestiv "La o Cafea..."

La multi ani, tuturor celor care sarbatoresc ziua numelui!

La multi ani, Gheorghitza! :D

Neatza cu pupaceli insorite ,de la malul marii pentru G! Si pentru celelalte fete si baieti care sarbatoresc astazi!

O zi frumoasa si de la Ploiesti :)

..si de la Bucuresti!! :))

Gheorghita, la multi ani, multa sanatate si sa-ti zambeasca viata mereu! Nu am uitat mana de ajutor, pe care mi-ai intins-o la nevoie si pentru care iti multumesc.

Pentru EL, Povestitorul,
Care-așteaptă în portiță
Fetele, să-i ducă dorul,
Să cântăm: ”Mulți Ani, Gheorghitza!”

daaaaaaaaaa....:)

gemsgems, cum sa nu primesc cu nespusa bucurie salutul tau!? Credeam ca ai uitat de noi. Sa dea Dumnezeu ca familia si viata ta sa fie ocrotita de Tatal Ceresc.
Multumesc din suflet!

soso, de la Ploiesti am primit nu numai razele unui soare frumos, ci si un semn de pretuire pe care il voi purta in suflet!

Kalimera,
nu m-ai uitat... Multumesc si tie cu mult drag.
Inca mai sper sa bem impreuna nu o cafea virtuala ci una aburinda si cu "ALINTaroma"

artemiza-design,
multumesc pentru urare si mi-ar face mare placere sa ni te alaturi acestor dialoguri prietenesti si -de ce nu?, chiar fratesti...

Aigile,
mi-am adus aminte de o poezie pe care daca o gasesc, ti-o voi dedica.
Pana atunci, multumesc din suflet ca nu m-ai uitat!

carmenn, cea sarguincioasa... pup fata si numai ganduri bune!!!!

GEORGE , mai lipsea o dedicatie muzicala :)))

http://www.youtube.com/watch?v=msBFCXbefWY

http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/gica-petrescu-sa-mi-canti-cobzar
si de la mine...:)

eu sunt de moda veche...:)

Mai merge una saltareata :)))

http://www.youtube.com/watch?v=KeVhBChxcJA

N-am uitat de voi, dar intre ingrijea Gemmei si treburile casnice abia mai gasesc timp pentru nitel margelit. :D Eu mai intru si pe forum, dar nu prea am cand sa citesc tot ce se vorbeste. :) Incerc sa fiu la curent cu lucrurile importante totusi. :D Multumesc mult pentru urari! :D

Sa stii ca i-am facut lui Mugur pandantiv cu matostat si il poarta tot timpul. Mi-e asa drag! E primul lucru pe care i-l fac lui. :)) Multumesc inca o data pentru toate sfaturile tale! :D

gemsgems, dar eu am ramas dator. Trebuia sa iti fac un pachetel si cu alte cristale, pe langa cele de matostat. Vina mea dar m-am lasat dus si eu de-a valurilor vremuri. Nici eu nu prea am mai postat ca inainte.
Sa fiti sanatoase si puternice amandoua!!!!!

Legenda randunicai
de Vasile Alecsandri

I
Când se născu pe lume voioasa Rândunică,
Ea nu avea făptură ş-aripi de păsărică,
Fiind al cununiei rod dulce, dezmierdat,
Copilă drăgălaşă de mare împărat.
Dar fost-a o minune frumoasă, zâmbitoare,
Sosită printre oameni ca zâmbetul de soare,
O gingaşă comoară formată din senin,
Din raze, din parfumuri, din albul unui crin,
Şi maica sa duioasă, privind-o, se temea
Să nu dispară-n aer sub forma de o stea.
O zână coborâtă din zodia cerească
Veni s-o descânte, s-o legene, s-o crească,
Să-i deie farmec dulce, podoabe, scumpe daruri,
S-o apere-n viaţă de-a zilelor amaruri.
Ea-i puse-o scăldătoare cu apă ne-ncepută,
De ploaie neatinsă, de soare nevăzută,
Şi-n apa încălzită cu lemn mirositor
O trestie, un fagur ş-o floare de bujor,
Menind prin şoapte blânde copila să devie
’năltuţă, mlădioasă ca trestia verzie,
La grai ca mierea dulce, la chip fermecătoare
Şi ca bujorul mândru de ochi atrăgătoare.
Apoi zâna-i aduse o dalbă de rochiţă,
Din raze vii ţesută, cu stele prin altiţă,
Şi-i zise: “De-ţi e gândul să ai parte de bine,
Rochiţa niciodată să n-o scoţi de pe tine
Şi cât vei fi al lumii frumos, iubit odor,
Să fugi în lumea-ntreagă de-al luncii zburător,
Căci el ţinteşte ochii şi dorurile sale
Pe oricare fiinţă cu forme virginale,
Pe dalbele copile, a dragostei comori,
Ce-s jumătate fete şi jumătate flori,
Pe zânele născute în atmosfera caldă,
Ce sub văpaia lunii în lacuri lin se scaldă
Şi chiar pe luna plină de o lumină moale,
Ce-atinge iarba verde cu albele ei poale.

II
Copila descântată de zâna ei cea bună
Creştea-ntr-o ziuă numai cât alta într-o lună.
Ş-a sale brăţişoare, ş-a sale mici picioare
Aveau, fiind în leagăn, mişcări de aripioare.
Iar când ieşi din cuibul în care înflorise,
Ca roza dintr-un mugur cu foile deschise,
Când umbra sa vioaie, plutind sub cer senin,
Putea să se măsoare pe umbra unui crin,
Mult îi plăcea copilei s-alunge rândunele
Ce lunecau prin aer şi o chemau la ele,
S-alerge pe sub bolta bătrânilor arini,
Cercând să prindă-n iarbă a razelor lumini,
Să fugă rătăcită de-a lung, de-a lung pe maluri,
Atrasă-n cursul apei de-a râurilor valuri,
Şi-n cale-i să s-oprească, uimită, încântată,
De dulcea armonie a naturii deşteptată.

Atunci, pe nesimţite, un glas de zburător
Îi tot fura auzul şoptindu-i, plin de dor:
Atât eşti de frumoasă la chip şi la făptură,
Că nopţii dai lumină şi iernii dai căldură,
Şi orbilor din umbră dai ochi să te admire,
Şi morţilor grai dulce să spuie-a lor simţire.
Ah! părul tău lung, negru, ca aripa corabie,
Cu-a lui întunecime ar face nopţi o mie,
Şi chipul tău ce fură chiar ochii de copile
Din alba lui splendoare ar face mii de zile!
Ah! buzele-ţi rotunde, cu râs înveselite,
Se par două cireşe în soare pârguite,
Şi mijlocu-ţi de-albină sub vălul tău de aur
Se leagănă prin aer precum un verde laur.
Iar ochii tăi, luceferi cu tainice luciri,
Răsfrâng toată văpaia cereştilor iubiri
Ce ai aprins în inimi când te-ai ivit pe lume
Tu, zână fără seamăn, minune fără nume!

Copila, cu uimire, îl asculta zâmbind ...
Apoi, cătând în urmă-i, se depărta fugind,
Lilie zburătoare, de fluturi alungată,
Care-i formau pe frunte o salbă-naripată.

III
Visează luna-n ceruri! ... sub visul cel de lună,
Flori, ape, cuiburi, inimi visează împreună.
Nicio mişcare-n frunze şi nicio adiere
Nu tulbură în treacăt a nopţii dulci mistere.
Albina doarme-ascunsă în macul adormit,
Bâtlanul printre nuferi stă-n labă neclintit
Şi raza argintie din stele dezlipită,
Căzând, săgeată lungă, prin umbra tainuită,
Se duce de aprinde văpăi tremurătoare
În albele şiraguri de rouă lucitoare.

Dar cine-acum, ca raza, în lumea nopţii zboară?
Ce umbră, cu sfială, prin arbori se strecoară
Şi merge drept la malul pârăului din vale?
Oprindu-se-ngrijită ades în a sa cale,
Ea vine lângă apă, cu drag la ea priveşte
Şi, singură-n răcoare, de baie se găteşte.
O! dalbă feerie! divină încântare! ...
Rochiţa de pe umeri alunecă, dispare,
Şi lumii se arată minunea cea mai rară,
Albind ca faptul zilei în zi de primăvară!
Toţi ochii de luceferi, de păsări şi de flori,
Loviţi ca de lumina rozatică din zori,
S-aprind de-o scânteiere ce-n inimă pătrunde ...
Dar juna-mpărăteasă în apă se ascunde.
Ferice, dezmierdată de unda răcoroasă,
Ea-noată cu-o mişcare alene, voluptoasă,
Lăsând ca să albească prin valul de cristal
Frumoasa rotunzime a sânu-i virginal.
Şi iarba de pe maluri se pleacă s-o privească,
Şi trestia se-ndoaie voind ca s-o oprească,
Şi apa-n vălurele de aur se-ncreţeşte,
Şi nuferii se mişcă, bâtlanul se trezeşte,
Pădurea cântă imnuri şi luna amoroasă
Revarsă pe copilă o mantie-argintoasă.

Acum, pe lângă trestii ea lunecă uşor
Şi, vrând la mal să iasă, pătrunsă de-un fior,
Pe sânul ei ud încă ea părul îşi adună,
Se oglindeşte-n apă, se oglindeşte-n lună,
Şi umbra-i diafană cu formele-i rotunde
În lină îngânare se clatină pe unde.

IV
Cocoşu-n depărtare intona o fanfară!
Copila cu grăbire din valuri iese-afară.
Ah! unde-i e rochiţa şi unde-al ei noroc?...
Ea vede zburătorul cu ochii mari de foc
Ce vine ş-o cuprinde cu braţele-ntr-o clipă;
Dar grabnic se aude un freamăt de aripă,
Şi dalba-mpărăteasă, din braţe-i dispărând,
Se schimbă-n rândunică şi fuge-n cer zburând!

Atunci ş-a ei rochiţă, ‘nălţându-se în vânt,
Topitu-s-a în ploaie de raze pe pământ,
Şi până-n faptul zilei crescut-au flori din ele,
Odoare-a primăverii: Rochiţi-de-rândunele! ...

Am reusit sa iau gradul I!!!

Bravo !!! Felicitari, cred ca esti foarte fericita !!! O realizare care merita sarbatorita :)

Multumesc.Da,deocamdata sper sa dooorm