Cristale recunoscute ca fiind in gama de vibratie enegetica Yin (aspect femenin)
(intre paranteze, planetele cu care rezoneaza)

-Acvamarin (Luna)
-Agat albastru
-Agat Alb (Luna)
-Agat verde (Pamant)
-Amazonit (Uranus)
-Ametist (Jupiter; Neptun)
-Argint (Luna)
-Azurit (Venus)
-Beril (Luna)
-Calcit incolor (Luna)
-Calcit albastru
-Calcit Roz (Venus)
-Calcedonie (Luna)
-Carbune (Saturn)
-Celestina (Venus, Neptun)
-Crisopraz (Venus, Pamant)
-Jad (Venus)
-Jasp brun (Saturn)
-Kunzit (Venus, Pluto)
-Lazurit, Laps-Lazuli, Venus
-Lepidolit (Jupiter, Neptun)
-Magnetit (Venus)
Magnezit (Luna)
-Marmura (Luna)
-Mossagat (Mercur)
-Moldavit (Venus)
-Olivina (Venus)
-Perla (Luna)
-Piatra Lunii (Luna)
-Plumb (Saturn)
-Selenit (Luna)
-Sodalit (Venus)
-Sugilit (Jupiter)
-Turmalina Verde (Venus, Pamant)
-Turqoaza (Venus, Neptun)
-

Si maine este o zi...

Nopate buna!
(daca mai mai este cineva pe aici...)

Este,este,George!Si citeste atenta tot ce scrii...Noapte buna si tie!

Noapte buna! Noapte buna,
Vine LUNA sa va spuna!
Si sa toarca la feresti
Din fuiorul cu povesti!

Noapte buna :)

A fost odata un arbore batran si maiestuos, cu ramurile intinse spre cer. Cand inflorea, fluturi de toate formele si culorile veneau de pretutindeni si dansau in jurul lui.
Cand facea fructe, pasari din tari indepartate veneau sa guste din ele ... Ramurile lui aratau ca niste brate vanjoase. Era minunat!

Un baietel obisnuia sa vina si sa se joace sub el in fiecare zi, iar copacul s-a obisnuit cu el si a inceput sa-l iubeasca. Ceea ce e mare si batran se poate indragosti de ceea ce e mic si tanar, cu conditia sa nu fie atasat de ideea ca el este mare, iar celalalt mic.

Copacul nu avea aceasta idee, asa ca s-a indragostit de baiat.

Egoul incearca intotdeauna sa iubeasca ceea ce e mai mare decat el. Pentru adevarata iubire, nimic nu este insa mare sau mic. Ea ii imbratiseaza pe toti cei de care se apropie.

Asadar, copacul s-a indragostit de baietelul care venea in fiecare zi sa se joace sub el. Ramurile lui erau foarte inalte, dar el se apleca, pentru ca baiatul sa le poata atinge, pentru a-i mangaia florile si pentru a-i culege fructele.

Iubirea este intotdeauna gata sa se incline, egoul, niciodata. Daca incerci sa te apropii de un ego, acesta se va inalta si mai mult, devenind atat de rigid incat nu il poti atinge. Ceea ce poate fi atins este considerat a fi mic. Ceea ce nu poate fi atins, cel care sta pe tronul puterii este considerat a fi mare.

Asadar, ori de cate ori venea baiatul, arborele isi apleca ramurile. Cand micutul ii mangaia florile, batranul copac se simtea cuprins de un val incredibil de fericire.

Iubirea este intotdeauna fericita atunci cand poate darui ceva; egoul nu poate fi fericit, decat atunci cand ia ceva de la altcineva.

Baiatul a crescut. Uneori, dormea la poalele copacului, alteori ii manca fructele, sau purta o coroana impletita din florile sale.
Se simtea atunci de parca ar fi fost regele padurii. Florile iubirii te fac intotdeauna sa te simti ca un rege, in timp ce ghimpii egoului te fac sa te simti mizerabil.

Vazand cum baiatul purta o cununa din florile lui si dansa cu ea, copacul se simtea fericit. Il incuraja cu ramurile; canta in bataia vantului. Baiatul a crescut si mai mare. A inceput sa se catere in copac, leganandu-se pe ramurile sale. Ori de cate ori se odihnea pe ele, copacul se simtea fericit. Iubirea este intotdeauna fericita, atunci cand altcineva se sprijina de ea; egoul nu este fericit, atunci cand altcineva il reconforteaza…

Timpul a trecut, iar baiatul a inceput sa fie apasat de alte indatoriri. Avea ambitiile lui. Trebuia sa treaca niste examene, sa-si faca prieteni… De aceea a inceput sa vina din ce in ce mai rar pe la copac. Acesta il astepta insa cu o nerabdare din ce in ce mai mare, strigandu-i din adancurile sufletului lui: ”vino, vino…te astept!”

Iubirea isi asteapta intotdeauna obiectul afectiunii. Ea nu este altceva decat o continua asteptare.

Cand baiatul nu venea, copacul se simtea trist. Singura tristete pe care o simte iubirea este aceea de a nu se putea impartasi cu altcineva, de a nu se putea darui. Atunci cand se poate darui in totalitate, iubirea este fericita.

Baiatul s-a facut mare, iar zilele in care vizita copacul erau tot mai rare. Toti cei care cresc in lumea ambitiilor isi gasesc din ce in ce mai putin timp pentru iubire. Baiatul a devenit ambitios si prins in afacerile lui lumesti. ”Ce copac? De ce ar trebui sa-l vizitez?” Intr-o zi, pe cand trecea prin apropiere, copacul l-a strigat: ”Hei! Te astept in fiecare zi, dar tu nu mai vii pe la mine” . Baiatul i-a raspuns: ”Ce poti tu sa-mi oferi, ca sa trec sa te vad?” Eu imi doresc bani. As putea veni dar, numai daca ai ceva de oferit. Altminteri, nu vad de ce as face-o”. Egoul este intotdeauna motivat. Egoul are intotdeauna un scop.

Iubirea nu are nici un scop, ea reprezinta propria-i rasplata.

Uimit, copacul i-a spus baiatului: ”N-o sa mai vii decat daca iti dau ceva? Iti dau tot ceea ce am”. Iubirea nu tine niciodata nimic pentru ea. Egoul o face, dar iubirea se daruieste neconditionat.

Copacul - o poveste despre iubire si ego - Osho

Cristale recunoscute a fi din gama de rezonanta energetica Yang (aspect masculin)
Intre paranteze, planetele cu care rezoneaza

-Aur (Soare)
-Agat Negru (Mercur)
-Agat Rosu (Mercur)
-Agat de Foc (Mercur)
-Agat Striat (Mercur)
-Aventurin (Mercur)
-Carneol (Soare)
-Chihlimbar (Soare)
-Citrin (Soare)
-Cremene (Marte)
-Diamant (Soare)
-Fier (Marte)
-Hematit (Saturn, Marte)
-Jasp Rosu (Marte)
-Mica (Mercur)
-Obsidian(Saturn, Marte)
-Ochi de Pisica (Venus)
-Ochi de Tigru (Soare)
-Piatra Soarelui (Soare)
-Rodocrozit (Marte)
-Rubin (Soare, Marte)
-Saedonix (Marte)
-Serpentina (Saturn, Venus)
-Staniu (Jupiter)
-Turmalina Rosie (Marte)
-Topaz (Soare)
-Zircon (Soare)

Cristale care sunt recunoscute cu dubla vibratie Yin & Yang:

-Chiastolit (varietate de Andaluzit. Se mai numeste Piatra Crucii)
-Cuart
-Mercur
-Turmalina Pepene

Soso, frumoasa poveste!

In aceasta perioada se desfasoara concursul Anotimpuri, sectiunea VARA.
Dupa aceste postari, fetele care concureaza la Sectiunea Bijuterie, pot sa se inspire mai usor dupa ce au aparut aceste postari. Firesc ar fi, daca ne luam dupa aceste clasificari, sa caute pietre care rezoneaza cu Soarele iar daca se gandesc la o bijuterie de seara, vor gasi negresit si pietre care sa rezoneze cu Luna.
(De exemplu, pentru o bijuterie "Visul unei nopti de vara" negresit vor alege Lapis-Lazuli in asociere cu Perle sau Piatra Lunii. (pe accesorii de Argint, bineanteles)

Va mai aduceti aminte cand spuneam ca accesoriile metalice nu se aleg oricum, ci se tine cont de anumite compatibilitati? Cum ar arata de exemplu un superb colier cu Perle, care are accesorii din Aur??? Aurul este Solar iar Argintul este Lunar.
Perlele avand aspect femenin (lunar) nu se asociaza cu aurul (aspect masculin (solar)
Sper ca aceste postari va vor fi de folos de acum inainte cand veti proiecta bijuteri.

da...o sa tinem cont de asta... eu perlele le vad mai bine asociate cu argintul....cu aurul parca nu prea merg...chiar fara sa fi cunoscut acest aspect pe care ni l-ai spus G...si in general pietrele mov albastre si chiar vezui eu le vad alaturi de argint...asa simt eu...poate nu e corect dar o sa tin seama la ce ne spui tu...multumim...:)

Da, negresit !!!
Multumesc, George !
Dar eu tot am o intrebare, mai degraba o nelamurire. Eu, de exemplu, care am atata SOARE de nu-l pot duce (si zodie, si ora pranzului la care m-am nascut, si nume) - chiar trebuie sa port pietricele "solare" sau ar trebui din cealalta gama - "lunara" ?

Subscriu asocierii perle-argint (nimic nu mi se pare mai romantic!...) și totuși, cele mai multe bijuterii cu perle sunt din aur!!!...

... si ne mai miram ca a luat-o lumea razna si vrea casatorii unisex :)))
de ce nu s-ar merge si in acest caz pe principiul asocierii contrastelor, gen masculin+feminin? :)))

in cazul dilemei perlelor, zic.

Asa ziceam si eu. La cat sunt de "masculina" (dupa cum spun astrele), oare nu mi-ar trebui pietricele mai "feminine" ?

Multe dintre bijuteri se fac la comanda. Bijutierul degeaba face recomandari. Cine comanda, plateste si daca plateste, d-aia da banii sa i se faca cum vrea! Aigile, nu te doare sufletul cand vezi atatea femei cu bani si se imbraca atat de prost de parca tie ti-e rusine? Cam asa sta treaba si la bijuterii. Daca i se face un calcul, de exemplu, la un set de bijuterii cu Perle, in varianta corecta cu argint si apoi cu accesoriile in aur, de indata va alege aurul "ca ii mai scump" !!!

Ce sa-i faci daca banii incap pe mana cui nu trebuie pe lumea asta ...

Cunoscand acum aceste lucruri, vei putea singura sa te "armonizezi"
Exista o lege, numita Legea Compesatiei. Aceasta functioneaza si aici.
Excedentul de o anume energie se neutralizeaza (se compenseaza) cu o parte din OPUSUL acelei energii, in asa fel icat corpul sa fie centrat si echilibrat energetic.
Cine are energie Yin in exces, va purta bijuterii realizate din pietre predominant Yang si viceversa...

... sau luceste mai tare!...
Dar să știi că asta a fost dintotdeauna - îmi amintesc vag, din copilărie, un catalog nemțesc, nici nu mai contează numele - o ”tonă” din aceea frumos colorată, cu lucruri nemaivăzute pe la noi!... Și toate perlele erau ”îmbrăcate” în aur...

Kalimera, secretul oricarui lucru NORMAL, este ca toate trebuie sa fie in echilibru.
Cata feminitate, atata barbatie... (acuma, prin "barbatie" sa nu intelegeti altceva...)

E bine de stiut, sa gasim echilibrul.

Cred ca gasirea echilibrului e cel mai greu .
Eu de obicei ma ghidez dupa intuitie .

Da, si eu.

Un sot isi acuza sotia ca este prea zgarcita, iar sotia ii spunea sotului ca este prea risipitor. Pentru a pune capat neintelegerii, au mers la duhovnicul lor sa-i ceara sfat. Preotul, dupa ce a aflat cauza neintelegerii lor, le-a aratat mana deschisa si le-a spus:

- Daca mana mea ar fi mereu astfel, mi-ar mai fi ea la fel de buna?

- Nu, parinte! au raspuns cei doi.

Apoi preotul a strans puternic pumnul si le-a spus:
- Dar daca mana mea ar fi mereu astfel, mi-ar fi de ajutor?

- Bineinteles ca nu, parinte.

- E, atunci mai ganditi-va la asta si o sa vedeti care are dreptate!

Tot ce intrece dreapta masura e vatamator. Nici prea mult, nici prea putin!

Permiteți un scurt ”intermezzo”: vinery mi-a apărut pe TOATE ferestrele (muuulte) deschise pe site o fereastră în care eram somată să confirm ”genul” magazinului (furnituri/ au ba, să nu cumva să fi ”operat” între timp vreo schimbare - era să zic de ce!...) Ei bine, de suuuute de ori am apăsat butoanele acelea, dar nu s-a-ntâmplat nimicuța! Sâmbătă am renunțat să mă mai lupt, și-am re-start-at totul, pierzând tot ce mai aveam deschis pe net... Sap acum, din greu, să ajung la zi... (a propos de ”omulețul” lui Gheorghitza, care-și ”rătăcește”... banda de alergat și prin comenzi, când ți-e lumea mai dragă și-ți frige buza să închei mai repede un km. de produse...)E de la soft, e de la site, e de la mine? ”IT”-stul casei mereu mă bombăne că o să-mi ”ard” calculatorul de la prea multă expunere pe net!(chiar nu mai înțeleg de ce mi-am ”tras” grilaj de protectie cu antivirus?!?...) Voi nu lucrați cu paginile deschise simultan?!...

Ba da. Bine ca nu mi s-a intamplat si mie cand scriam topicurile cu premierile de la concurs. Daca ma vedeai atunci, aveam cate 5 - 6 ferestre deschise ca sa iau informatiile necesare, si, la cat eram de ametita, asta mai imi trebuia ... mai ales ca nu poti modifica. Dar CINEVA a tinut cu mine :*)

Intr-o zi, un copil a venit inaintea mamei sale cu o foaie de hartie pe care scrisese:
"Pentru ca am facut curat in camera mea: 10 lei.
Pentru ca am fost la cumparaturi: 5 lei.
Pentru ca m-am jucat cu fratele meu: 15 lei.
Pentru ca am luat note bune in aceasta saptamana la scoala: 10 lei.
In total: 40 lei."

Mama l-a privit cu bucurie pe copil si a scris pe spatele hartiei:
"Pentru ca te-am purtat in pantece vreme de noua luni: 0 lei.
Pentru tot ceea ce te-am invatat zi de zi: 0 lei.
Pentru toate mesele pe care ti le-am pregatit: 0 lei.
Pentru viata pe care ti-o dau zi de zi: 0 lei.
In total: 0 lei."

Sa daruim dragostea, fara a astepta ceva in schimb.

Știu ce spui... Motiv pentru care îți confer titlul de EROINĂ absolută, nemaicunoscând până azi pe cineva atââââât de darnic-risipitor cu sine!!! Pot să îti mulțumesc aici&acum pentru diplomă&suflet-la-pachet(că la pagina de ”mesagerie” nu am ajuns încă la ”restore”...):))

:*)

Iubirea adevarata
Dragostea niciodata nu calculeaza si dragostea totdeauna calculeaza. Cum vine asta? Pai, niciodata nu calculeaza ce daruieste, ca sa-i atraga atentia celuilalt uite, cate am facut pentru tine, acum da-mi si tu la fel. Si in acelasi timp calculeaza mereu cat primeste, ca sa poata da mai mult. Asta e iubirea adevarata. (Parintele Teofil Paraian)

Au inceput caldurile ... Seara se simte cel mai tare. Ce ne-om face mai incolo, la 40 si ceva de grade ?

Cred ca din aceasta cauza a cam disparut lumea de aici...

si la noi este fffff cald...nici nu vreau sa ma gandesc ce e prin Bucuresti....

Pana si Brasovul se sufoca.... N-am disparut, asteptam sa te citim cu drag, Gheorghita.

Eu abia acum reusesc sa intru pe net;la noi a fost o rupere de nori si o grindina de nu mi-a mai ramas nici o floare in gradina,totul e distrus!
Dar,ma gandesc ca altii au pierdut case,solarii,hectare intregi de culturi si,din pacate,chiar si persoane dragi,asa ca,desi sunt putin suparata,maine e o alta zi...

S-au strans puii langa closca, dar unde o fi closca ? :)))

Numai Stefanutz al meu ne mai aduna asa, ne numara, sa nu lipseasca nimeni de la apel :)))

Closca noastra cea motata
Este foarte suparata,
Scurma curtea, rascoleste
Si mereu cotcodaceste
Fiindca puii ei motati
Tare-s neastamparati.
Le tot spune si-i invata,
Tot mereu le da povata.
Insa puii-s mici, nu stiu
Si tot striga: piu, piu, piu!

Sorina,ai declansat o reactie in lant:)))Acuma ma chinui sa-mi amintesc o poezie cu pui pe care o stiam cand eram mica...

Elena Farago ?

Puii mamii, pui,pui,pui,
Are closca sapte pui-
Cinci pestriti, unul baltat,
Numai unul e motat
Si curat si incaltat.

După Jean Aicard

Cot-cot-cot,
Cot-cot-cot,
Fac si eu ce pot, ce
pot
Cot-co-dac,
Cot-co-dac,
Puii să-mi
impac...

Ciugulesc,
Mă zbârlesc,
Si mi-i chem, mi-i chem
mereu,
Ca nu-i las,
Nici un pas,
Far'de mine, eu.

Si le-adun
Ce-i
mai bun --
Si seara, cu drag, le spun
Cot-co-dac,
Cot-co-dac,
Basme
să-i impac.

Clonc-clonc-clonc,
Clonc-clonc-clonc,
Si-i adorm apoi
asa,
Incalziti
Si paziti
Sub aripa mea.

Hai c-am dat in mintea copiilor ... nu c-as fi fost vreodata altfel :)))))))))))

In seara aceasta m-am gandit sa readuc in discutie o piatra mai speciala (piatra de suflet) despre care am vorbit mai demult dar s-a cam uitat.
Inainte insa de a reaminti unle lucruri despre ea (si de a va spune alte lucruri, pe care nu vi le-am spus) as vrea sa vorbim putin despre teamă.
Daca sunteti pe aici si v-ar interesa subiectul...

Da, e bine sa vorbim si despre teama. Eu am destule ...

soso, nu intamplator m-am gandit sa vorbim despre teama.
Teama sta la originea marilor noastre neampliniri; este bariera care se pune de-a curmezisul in drumul nostru spre perfectionarea spirituala; este frana in cadrul relatiei cu Dumnezei si implicit, cauza lipsei noastre de credinta; ea este cea care se opune progresului si promovarii noastre in societate; este alimentul de baza al cosmarurilor nocturne si al fricii care uneori, pune stapanire pe noi, declansandu-ne starile de angoase. Ea este cea care ne fura curajul si initiativa. Tot teama sta la baza declansarii unor boli.

Aici, nu este locul unor dezbateri filosofice si ca atare, nu cred ca vom lamuri acum acest subiect dar, anumite lucruri trebuie spuse deoarece, asa cum spuneam, vreau sa vorbim despre o piatra mai speciala, care are legatura cu acest subiect: TEAMA

Dintre toate temerile pe care le putem avea, cea mai periculoasa este TEAMA de a ne fi TEAMA de ceva anume. Sunt cazuri in care chiar daca nu ne paşte o teama iminenta, tot gasim noi una si daca nu o gasim, mintea noastra, negresit va inventa una!

Pe masura ce imbatranesc, incep sa apreciez si sa inteleg tot mai bine povestile copilariei. Poate ca imbatranind tind spre esenta copilariei dar, de data aceasta "imi vad" propria copilarie si reascult in minte frumoasdele povesti care mi-au incantat serile, inainte de a adormi fericit, indiferent de greutatile peste care trecusem peste zi. Tot ce vi-am scris pana acum despre teama, se regaseste atat de frumos scris intr- veche poveste, de unii poate uitata: Povestea drobului de sare, care, dupa mine, nu este o mpoveste ci... o PILDA cu invataturi ascunse.