Stiu ca ceaiul e mult mai sanatos , dar uneori merge si cafeaua .

Emese, "Ceainaia" va fi deschisa alaturi de "Cafenea", nu o va inlocui ... George este jucaus, dar nu va scapa asa usor ...
Pentru ca nu va avea voie sa lipseasca, eu nu stiu daca fac o cafea asa de buna :) Si, alaturi de cafea, ne va "servi" si cate o poveste !!!
Ceaiul il voi servi eu ... altul, in fiecare zi. O aroma nou, o tema noua de discutat. Sper sa fac fata PROVOCARII pe care mi-a "servit-o" George !

Sunt sigura ca faci fata , mai ales daca faci de placere.

In aceasta frumoasa seara de Dumineca, am tot rascolit prin sertarele mintii sa gasesc o poveste, asa cum ma rugase Soso. Am gasit-o. Povestea este simpla si fara artificii. Am gasit-o nu numai frumoasa dar si interesanta, deoarece are legatura cu subiectele descrise aici, La o Cafea. Si nu numai...
Veti vedea. Povestea se numeste Karina si inca nu se stie daca este o Legenda, un Mit sau o poveste. Ni s-a transmis mai intai prin viu grai, apoi, povestea a facut ocolul lumii si a inceput sa apara si in scris. In toate variantele, ni se spune ca, de fapt, Karina (personajul principal) ar trai si azi si acest lucru, spun unii, conduce la ideea ca fata noastra Karina (deoarece este o fetita de 3-4 ani) este proba vie ca nu avem de a face cu o poveste, nici cu o Legednda si ca totul s-a petrecut cu adevarat.

Intr-un sat pierdut la poalele unor munti inalti, traia in singuratate, un batran a carui barba nu mai vazuse briciul de zeci de ani. Ii murisera pe rand trei feciori si doua fete. Ultima fata o pierduse chiar la nastere, cand aduse pe lume o fetita firava si tare bolnavicioasa. Unde mai puneti ca nici nu se asezase pamantul pe mormantul babei lui. Toata averea lui consta intr-o casa care era mai mult un bordel si niste capre, care toata ziulica se intindeau duapa lastarele maracinisului de la poalele muntelui.

Si bineinteles, o avea pe Karina, nepotica lui cea draga ca lumina ochilor. Cand vremea era frumoasa, batranul, statea pe o laviţă si privea nepotica jucandu-se prin nisipul curtii, facand castele din pietrele marunte rostogolite din munte. Uneori, batranul, cu puterile lui tot mai sleite (cu toate in tinerete a fost unul dintre cei mai renumiti mineri din acea zona a Americii Centrale)

mai dadea la o parte pietrele prea mari sau colturoase, in care dragostea lui se putea rani. Odata, inlaturand asemenea pietre si bolovani, dadu cu ochii peste o piatra nu prea mare dar, o piatra din care nu mai vazuse niciodata... O lua in mana, o rasucii si nu putea sa inteleaga despre ce piatra este vorba. Era aproape rotunda, mai mica decat un ou de gaina dar exteriorul ei arata ca o scoarta de pom.
-"Cine stie cum s-o fi durgulit din inaltul mumtelui de s-a facut asa rotunda..." Isi zise batranul, dupa care o arunca cat colo.

Intotdeauna, dimineata, batranul facea curatenie in curte inainte de a lasa fetita sa vina la joaca. Intr-alta zi, facand o asemenea curatenie, gasi inca o piatra ciudata care parca semana cu cea gasita prima data. Avea cam aceiasi marime dar suprafata ei era fina, nu avea aspectul acela de scoarta. Si parca era mai mica...
O arunca si pe aceasta in aceiasi directie in care o aruncase pe prima.
-" Asta poate a rostogolit-o vantul si apele mai mult de asa neteda..." Isi explica in sinea lui batranul.

Stefan mi-a adus astazi niste pietricele culese de el si mi-a aratat una care, zicea el, ca seamana cu Rhodocrosit :)

Stand batranul pe laviţa lui, urmarind-o cu multa dragoste pe nepotica lui de nici patru ani cum se joaca in nisip, ceva parca ii atragea atentia. Nu ii dadea pace. Se ridica si instinctiv merse in directia unde aruncase pietyrele. Le gasi pe amandoua, nu departe una de alta. Le lua in maini si se uita iar la ele. Una mai mare si colturoasa, una mai mica si neteda...
"Ce ciudatenii ne mai scoate natura la lumina...?!" dupa care le arunca cat colo pe amandoua.

De fiecare data cand iesea in curte sa isi paseasca odrasla, ochii batranului fugeau mereu inspre acele pietre. Intr-o zi, se uita cu mare atentie cum stateau ele aruncate.
" Daca n-asi fi batran si un pic senil, as spune ca pietrele astea parca is tot mai aproape una de alta..." Dupa care batranul isi vedea treburile lui...

Ne tii in suspans ... Doua pietricele ...

Lucrurile au luat o intorsatura nesteptata dupa cateva sapatamani. Pietrele alea, nu numai ca nu ii dadeau pace dar, pe zi ce trecea, ele se apropiau una de alta, pana intr-o zi, cand le gasise una lipita de cealalta !!! Se freca la ochi, se mai uita odata, incerca sa vada daca nu cumva terenul era in inclinat si in asa fel, datorita vantului sau umezelii, ele ... sa fi alunecat una catre alta. Nimic insa nu putea explica fenomenul la care fuse4se martor in ultima vreme.
"Nici n-am curajul sa le spun fostilor mei ortaci ce mi s-a intamplat. M-ar crede nebun!. Si totusi pietrele astea s-au miscat. Si s-au miscat una catre alta. Fara niciun dubiu. Daca pietrele astea se comporta ca niste vietati, de parca ar ar avea viata in ele, inseamna ca este un semn de la Dumnezeu. Le voi darui fetei mele." Conchise batranul, dupa care, le lua pe amandoua in mana si se duse spre spre nepotica lui.

= "Draga mea, zise batranul cu ochii plini de lacrimi, eu, n-am avere si nu-ti pot da nimic. Nici macar sanatate nu-ti pot da. Dar, uite, uite aici, sa vezi ca iti daruieste bunicutil tau: Tine aceste doua pietre, care par a fi semn de la Dumnezeu. Ia-le. Joaca-te cu ele..."

Una e aici :

.breslo.ro/Product/Pandantiv-Caroit-natural-cu-agatatoare-din-Argint-925-marcata---40x17-mm_975859

In momentul cand fetita lua pietrile acelea in mana, simtii dintr-o data niste furnicaturi atat de puternice, incat se scutura toata, ca si cum ar fi fost curentata.
Incepand din acea zi, Karina noastra, nu se mai desparti de acele pietre care, abea incepand de acum, vor uimi o lume intreaga. Povestea incepe asadar, abea de acum.

Acum vine celalat :

breslo.ro/Product/Pandantiv-charoit-autentic_940176

Doar e Dumineca seara si putem sa mai stam La o Cafea, depanand o poveste. Nu-i asa?

Este si snooker .

Emese te corupe :)
Chiar as bea o cafea si as sta pana tarziu la povesti ...

Despre batranul nostru, legenda nu ne mai spune nimic mai departe. Centrul atentiei revine Karinei. In acea toamna, fata nu mai racise. In primavara urmatoare nu mai avea nimic la plamani. Dupa doi ani, i se indreptasera si picioarele rahitice. La zece ai, era deja o fata inalta, bine constuita, desi manca doar legule, fructe, cereale si ...lapte capra. La cincsprezece ai, era deja cea mai boine facuta fata din toata zona iar inteligenta ei devenise o certitudine. Era convinsa ca sanatatea ei, i-a fost redata de acele pietre. Nimeni nu o putea crede. La douazeci de ani, era deja inteleapta, intelegea lucruri nefiresti, intelegea graiul pasarilor si animalelor. Intr-o zi, cand ea era inconjurata de tinerii din sat, langa ei, cazu o cioara cu aripa franta. Karina, lua pietrele. Cea neteda in mana stanga, cea colturoasa in mana dreapta. Puse mana dreapta deasupra aripii rupte iar cea stanga, sub aripa. Inchise ochii si spuse doar atat:
"Dumnezeu este cu noi" Dintr-o data, faţa i se lumina, chipul primii de indata o mima de beatitudine:
"Dumnezeu este cu noi|" mai zise ea odata. Si in jurul capului feti, aparu un nimb auriu.
"Dumnezeu este cu noi" spuse Karina a treia oara. Dupa care cioara se scutura de cateva ori si se smulse dintre mainile fetei, dupa care isi lua zborul, sub privirile inmarmurite ale intregului grup prenr acolo. Nu pleca insa, decat dupa ce dadu trei tarcoale de-asupra fetei, parca, in semn de multumire.

Vestea circula repede si produse rumoare in tot satul, in tot tinutul si in toata America...

Anii au trecut. Se spune ca si azi, o batranica fermecatoare, pe nume Karina, de peste 90 de ani, in fiecare an, spune aceasta poveste copiilor de generatii intregi. In fiecare an, la sfarsitul povestirii, batranica scoate de undeva de cla sani, doua pietre si le arata copiilor:
- "Iata dovada: acestea sunt pietrele date de bunicul meu"

Si uite cum pietricelele si-au ales ele "stapana" ...

Si au intrat pe maini bune !

Nu stim in alta parte cate legende mai sunt spuse in soapta. spre a nu fi auzite de oricine. Pot sa va spun doar ca aceste doua pietre exista. Cineva le gaseste. Si la cineva ...ajung. Eu, am primit o asemenea pewreche de pietre in conditii mai speciale. Un amic geolog din Bucuresti, vine in fiecare an, Toamna, la noi, la un targ mai special de pietre. L-am intrebat despre aceste pietre.
- Da. Am. Te intereseaza? imi spune el.
- Daca le ai, de ce nu le scoti pe tejghea, sa le vada lumea.
- "Lumea nu trebuie sa le vada, Trebuie doar sa intrebe de ele."
- "Si s-a intamplat sa te mai intrebe cineva de ele?"
- Da. Desigur. Dar acum, de exemplu, de doi ani, n-a mai intrebat nimeni. Am fost la un targ acum trei luni si cineva tocmai m-a intrebat de ele. Cand am vrut sa i le dau, am constatat ca le uitasem acasa iar cilentul imi spusese:
- "Cum se poate sa am tocmai eu asa ghinion???"
Iar eu i-am raspuns putin jenat:
- "Nu, asta nu e ghinion. Mai cauta..."

Aceasta este povestea. Si acum am sa va prezint pietrele, asa cum sunt ele in realitate.

Pietrele se numesc

BOJI

Piatra cu scoarta fina este de tip Tin (-) cu asoect femenin, Lunar.
Piatra cu aspect colturos, este de tip Yang (+) cu aspect masculin, solar.

Nu se pastreaza decat impreuna, ca pereche (De altfel, in natura, aceste pietre se gasesc gata "imperecheate"

Pietrele BOJI fac parte din categoria pietrelor Shamanice.
Nu lipsesc niciodata adevaratilor Shamani, vraci sau tamaduitori.

Sorry, "De tip Yin", nu Tin

Sunt printre putinele pietre la care oamrnii de stiinta nu ii pot explica geneza si conditiile in care apar. Ceea ce s-a putut recunoaste, este ca ele s-au putut forma undeva acum 130-150 milioane ani in urma.
De asemenea, chair daca nu se poate explica de ce pietrele sunt in interior intr0un fel iar scoarta este altfel. Se stie ca miezul pare a fi un tip de gresie iar scoarta este o compozitie formata din Fier, Fosfor si ... VAR (!!!!!)
Specialistii o incadreaza in categoria Piritelor (datorita continututlui de Fier)

Poate fi cenusii, maronii sau albastrii.
Duritatea variaza (si nu prea s-a elucidat de ce ) intre 4 si 7 (!!!)

Perechea in ansamblul ei este guvernata de SOARE. Fiecare piatra are polaritate (ca si cum ar fi un Pamant mititel)

Pot fii...

Sunt printre cele mai puternice pietre tamaduitoare.
Pietre care ne ajuta sa indepartam pânza de păianjen a iluziei. (Orbi cu ochii larg deschisi)

Aceasta a fost poveste pietrelor BOJI.
Este cadoul meu pentru voi, cele mai fidele fete de "La o Cafea".

Eu, vi-am spus povestea. Voi, cautati-le si poate, cine stie in ce zi, va vor cadea in mana si voua asemenea pietre.
Dumnezeu este cu noi.
Nu uitati acest lucru. Doar puterea lui poate vindeca (si nu conteaza prin ce se manifesta puterea Lui)

SUBLIM !

Adevarat,sublima,interesanta si folositoare poveste!

Jewe, sper sa revin cat de curand si alaturi de tine, in frumosul concurs ce acum se desfasoara. Te admir si stradania ta este de mare folos.

Pentru a incheia Dumineca aşa cum se cuvine, sa lasam misterul sa ne patrunda.
Va las spre cugetare un alt mister al unor pietre vii, de data asta, nu din centrul Americii, India sau Tibet ci... Trovanţii din comuna Vâlceana Costesti.
Alte povesti, povestiri si legende, alte intrebari...

Noapte buna!

Noapte buna !

In noi viseaza un copil ...
http://www.youtube.com/watch?v=kSCrxOxiFLE

Multumesc,George,pentru cuvintele frumoase si te astept cu drag.
Sa aveti o saptamana minunata!

O saptamana marcata de luna plina ...
Mie mi se intampla lucruri pe care nu le pot stapani.

Dar, cum nu ma pot pune impotriva curentului, ma las purtata de ape. Tot ce pot spera este sa fie limpezi :) Si caldute !

Azi e iar luma plina .
Puteti sa incarcati cristalele .

O zi frumoasa si vise revalatoare !

Luna tu - Alessandro Safira
http://www.youtube.com/watch?v=5CWzYgGcCGg

Noapte buna !

Buna dimineata !
O cafeluta ? La o terasa pe malul unui lac ... departe de oras.

Nu mai bea nimeni cafea ? Atunci o limonada cu cateva frunze de menta :) Si o inghetata. Am vazut de curand inghetata de ghimbir.

Floare de colţ
de Lory Cristea

Tu, floare de colţ, eşti aceea ce creşti
În locuri ascunse de ochi-omenirii
Porţi haina secretă a desăvârşirii
În lumea tăcerii în care trăieşti.

Ai fost plămădită din gândul curat
Al unei copile cu ochi de felină
Atingerea ei, ca mătasea de fină
Ţi-e ca un blestem ispăşit neîncetat.

La ceasul când îngerii vor s-aţipească
Tu-ţi plângi peste munţi suspinând, sihăstrirea
În sufletu-ţi cald este Dumnezeirea
Alături având slăbiciunea lumească.

Tu vrei să iubeşti, neştiind că durerea
Se naşte în inimi curate şi blând,
Hrănindu-se crud între răni sângerânde
Ce nu ştiu...şi nu vor să ţină tăcerea.

doua limonade cu frunze de menta, va rog... :)

S-a facut ! Am lamai destule, cine mai este insetat ?
Credeam ca iar bantui singura sa sting lumina :)