Si acum, sa pune lucrurile la locul lor.
Multi dintre noi, santem napaditi de vise, dorinte si ganduri in viitor.
Alteori, ne hranim timpul cu amintiri din trecut.
In ambele cazuri, mintea este ocupata ba in viitor, ba in trecut dar nicio clipa IN PREZENT.

Oamenii care traiesc in viitor (sau trecut) duc de fapt o viata falsa (ca banii tanarului)
De fapt, cat timp traim cu iluziile viitorului sau amintirile trecutului, de fapt... nici nu traim, deoarece, clipa existentei noastre este substituita cu viitorul (sau trecutul)
Sperăm, visăm, ne inchipuim si ne punem o sumedenie de dorinte. Nici una dintre acestea nu apartin PREZENTULUI, deci nu exista (si implicit, ne furam singuri clipe importante din viata, in loc sa ne traim chiar clipa data...)

Tot ceea ce exista si este real, este AICI si ACUM.
Evadarea din acest REAL (adica trecerea intr-o viata falsa) se face prin DORINTA.
Dorinta este cea care ne fura din realitate.
"Vreau sa am ..."
"Imi doresc un iubit asa si asa si si pe dincolo..."
"Mi-as dori un sot iubitor si puternic"
Lista este nesfarsita.
Vrem casa, masina, posete, incaltamainte etc... etc. Toate aceste dorinte rup crampeie din viata noastra. Daca am putea cuantifica timpul pierdut cu visarile noastre, am afla cu stupefactie cat timp din viata reala ne-am furat singuri.
atunci,

"Nu e pacat
Ca sa se lepede
Clipa cea repede
Ce ni s-a dat?"

Stiu ce veti spune unii dintre voi:
-Dar tot ce ai enumerat acolo, sant necesitati! Si foarte reale!
Asa si este. Numai ca atunci cand ai nevoie de ceva anume, te duci si iti cumperi. Daca n-ai bani, muncesti pana ii ai si atunci iti cumperi. Dar nu visa. Nu iti imagina ce frumos ar fi daca ar fi... Nu dori lucruri la care nu poti ajunge. Fii concret in viata si atunci DORINTA nu va atrage dupa ea SUFERINTA. Deoarece suferinta este rodul DORINTEI. Vreau ceva si daca nu obtin sau nu iese acel "ceva" dupa cum am vrut eu sau cum mi-am imaginat, de indata sufar. Si culmea, ne suparam pe lucrul pe care nu l-am obtinut, de parca el ar fi vinovatul suferintei noastre!

Un artist, cand concepe o lucrare, nu viseaza! Creaza! Concepe mental ceva, care ulterior se va materializa intr-o opera de arta care va incanta ochii si sufletul cuiva.

George, tu ghicesti in stele :) Eu chiar vreau o poseta :)))
De obicei nu am astfel de dorinte, dar este prea speciala...
Asta asa, ca amuzament de sambata seara.

Da, eu nu prea am treaba cu trecutul, de obicei uit repede partile urate si zic eu ca nu le pun la suflet, dar ele coboara undeva si mai ies din cand in cand...
Cu viitorul... aici e mai greu! Dar lucram.
Cat despre prezent, si aici mai e de lucru la intensitate... Si ma refer la echilibrul pe care ar fi bine sa-l atingem. Inca simt in suflet emotiile unor clipe intense si nici asa nu-i bine.
Echilibru, ARMONIE ... iata catre ce trebuie sa tindem si, cu putina stradanie, sa le si atingem!!!

In limaj popular, toata filosofia asta se rezuma la o fraza hazlie:

"Daca si cu Parca
se plimbau in barca.
Daca barca nu s-ar fi scufundat,
Daca si cu Parca... nu s-ar fi-necat!"

Soso, inseamna ca in curand iti vei cumpara o poseta!
Bafta la alegere si sa fie cat mai repede, pentru a te putea bucura (si folosi) de ea!

Da, ce simplu ar fi. Dar cred ca ramane la capitolul mofturi...

In zilele de 24, 25, 31 Octombrie si 01 Noembrie, brasovenii care il iubesc pe violonistul si dirijorul Andre Rieu, vor fi invitati in sala 2 a cinematografului Cityplex sa urmareasca in conditii tehnice de expetie, concertul extraordinar a lui Andre Rieu, sustinut vara aceasta in piata medievala Vrijtof din Maastricht.

Pentru cine nu este din Brasov, si nu poate urmarii acest grandios spectacol, exista o alta varianta mai comoda:

www.youtube.com/watch?v=C6PCNe4lf10

Frumos! Iar la Bucuresti, pe 13 noiembrie - Sala Palatului ... Sarah Brightman

Pentru participantii la Sectiunea "Moda si Vestimentatie" a etapei TOAMNA din concursul anual ANOTIMPURI, le recomand o poveste:

www.youtube.com/watch?v=I2BDn4HxdTA

Eram sigura!!! Inainte sa vad :)))

Eu va spun noapte buna cam asa :
https://www.youtube.com/watch?v=Qy9_lfjQopU

Multumim Soso.
Noapte odihnitoare!

Multumesc, la fel!

https://www.youtube.com/watch?v=8bL2BCiFkTk
https://www.youtube.com/watch?v=fzqVuieinTg

Cineva spunea ca povestile trebuie ascultate de doua ori: odata cand santem copii si a doua oara cand santem mari. Si asta, deoarece toate povestile ascund in ele invataturi si pentru cei mici dar si pentru cei mari. Mai ales pentru cei care si-au pierdut "copilul" din interiorul lor.
Povestea aleasa in aceasta seara, am dedicat-o participantilor de la Sectiunea "Moda si vestimentatie" nu ca o aluzie subtila la ceva anume (sper sa nu interpretati gresit alegerea mea) ci, pur si simplu deoarece are legatura cu tematica respectiva.

Bine v-am gasit :)
Multumiri Gheorghitza pentru povesti. Nu stiu daca si in rest e valabil, dar de cand cu topicul acesta am constatat ca de multe ori gandim la fel... Tu povestesti mai frumos insa. In ciuda preferintelor noastre care penduleaza intre trecut si viitor, cel mai adesea "clipa cea repede" e un loc foarte bun in care sa fii, ea fiind indeobste calduta si avand potential. "A fi in prezent" e o lectie pe care eu una am invatat-o foarte greu si foarte tarziu. Unii insa n-o invata niciodata, asa ca zic multumesc si merg mai departe traind in prezent cu un ochi obiectiv spre viitor si resimtind inca un sut in ... din trecut. E greu, nu-mi iese mereu, poate nu-mi iese in majoritatea timpului, dar daca ma gandesc ca am plecat de la 100% trecut-viitor orice procent in minus e o victorie. A mea. Si cand ma surprind ca o iau din nou pe cararile stiute, ale regretelor trecute sau temerilor viitoare imi spun ca e timpul pentru Marea Evadare in Prezent :).
Noapte buna tuturor!

Pentru participantii la sectiunea "Arta plastica si decvoratiuni", le recomand o frumoasa poveste uitata de multi dintre noi:

Taramul Zanelor - TRADUS IN ROMANA

Zori,
ne bucuram de prezenta ta aici si multumim pentru gandurile postate.
In seara aceasta, cand ma gandeam asupra carui subiect sa ma opresc, mi-a trecut (asa ca o boare) ideea ca poate n-ar mai trebui sa insist cu acest subiect.
Nu renunt la ideea ca o comunitate atat de diversificata ca cea a noastra, a artistilor handmade din Romania, trebuie sa fie ca o mare familie. Sa ne cunoastem, sa ne impartasim gandurile, ideile si, de ce nu? sa ne ajutam unii pe altii, fiecare dupa putintele lui. Forumul, este un loc unde putem realiza acest lucru. Si nu numai prin magazinele deschise aici (handmade sau Nonhandmade), prin concursuri sau alte forme de afirmare ci chiar prin dialoguri deschise, asa cum sant tematicile de la Topicul "Orice altceva" (Vezi Ceaiul de la ora cinci...)

In fine, mesajul tau m-a bucurat.
In seara aceasta, credeam ca bântuim pe aici, doar eu si Soso07...

Iti doresc si tie o noapte odihnitoare si te astept cu mult drag ... la o poveste!

Voi incheia subiectul din aceasta seara cu cateva consideratii legate de DORINTA.
Spuneam ca DORINTA ne fura practic din existenta reala. Ne pierdem timpul AZI gandindu-ne la ce vom face maine. Dar acel MAINE, inca nu exista si implicit alunecam in ireal. Clipele pe care le-am petrecut gandindu-ne CE FACEM MAINE, de fapt le-am furat zilei de AZI (ne-am fura propria CLIPA de realitate)
Daca am fi constienti la ceea ce facem AZI si ACUM, am constientiza hrana cand mancam, am fi atenti la drum cand conducem, am privi chipul, corpul iubitului (iubitei) cu care facem dragoste si nu am executa de fapt niste lucruri MECANIC, din rutina.

Voi reproduce un citat interesant, mai ales ca multa lume m-a acuzat atunci cand moderam subiectul "La o Cafea" ca insist prea mult cu pietrele semipretioase si cristalele.

" Lumea constientizarii da valoare lucrurilor, le confera extraordinaritate. Atunci, lucrurile minore vor fi extraordinare. Cnad un om este atent (n.n. si traieste clipa), sensibil, plin de iubire ATINGE O PIATRA, ACEASTA devine cel mai mare si pretios DIAMANT. Iar cand un om inconstient atinge un DIAMANT, el il transforma intr-o simpla piatra. Constientizarea si atentia, da valoare vietii, ii confera semnificatie."

Prin descrierile pe care le-am facut pietrelor, in "La o Cafea", de fapt doream sa va fac sa intelegeti ca atunci cand luati o margea in mana (o piatra), voi santeti cei care ii dati valoare. Si asta e valabil pentru orice indeletnicire si pentru orice materie prima. O lucrare primeste valoare daca o atingi cu inima si sufletul.
Nu visand, nu punandu-ti dorinta de a fi cea mai frumoasa lucrare care neaparat ar trebui sa castige nu stiu ce concurs...

Viata este ca o APA.
Isi "curge" fiecare clipa. Nu se-ntoarce din drum si nu isi intrerupe curgerea pentru a continuua inainte, dincolo de munte. Il strabate piatra cu piatra pentru a ajunge pana la urma sa se contopeasca in mare cu propria eternaitate.

www.youtube.com/watch?v=uI8iTETiSqU

George, vorbeai despre comunitatea noastra, a breslasilor. Ganditi-va la un lan de grau... Daca spicele ar rasari ici - colo, cate unul, cum ar rezista ele in bataia vantului? Dar ele sunt facute sa faca parte dintr-un intreg, lanul de care spuneam. Si sa se ajute unele pe altele atunci cand vantul incearca sa le culce la pamant. Si ce frumos unduiesc ele...

Cred ca ar trebui sa ne intoarcem mai mult privirea spre natura. Gasim exemple de acest fel la tot pasul!

M-a miscat foarte mult citatul pe care l-ai dat aseara referitor la pietre si la cei ce le ating. As putea generaliza.
Mi s-a intamplat sa daruiesc lucrusoare care pot parea neinsemnate la prima vedere, dar care au fost primite cu sensibilitate. Cei care au primit in acest fel nu au exprimat in cuvinte, pur si simplu s-a simtit acest lucru.
Bineinteles, am avut parte si de experiente in care "Diamantele" erau transformate in simple pietre...

Dar, din fiecare asemenea experienta avem cate ceva de invatat!

POVESTEA BOABELOR DE GRÂU

Dupa ce jocul de şah devenise joc national si era deja imbrăţişat de ţarile din jur, inventatorul acestui joc, Sissa ben-Dahir a fost chemat de regele indian Shirham, pentru a fi răspalătit cum se cuvine:
- Te-am chemat aici pentru a te răsplăti regeşte. Jocul tău, de o inteligenţă sclipitoare a cucerit inimile şi minţile tuturor indienilor. Drept răsplată, vreau să te recompesez şi în acest fel, spune-mi tu câteva dorinţe şi eu voi hotărî pe care ţi-o voi îndeplini.
- Inalţimea Ta! nu vreau nici Diamante, Rubine sau Smaralde, nu vreau nici bani sau alte bogatii. Da-mi doar un bob de grâu pentru prima pătrăţica a tablei de şah, două boabe prntru a doua, patru boabe pentru a treia, opt boabe pentru a patra pătrăţică şi tot aşa până se umple tabla de şah cu cele 64 de pătrăţele.
Mirat că inventatorul doreşte doar atât lucru, a poruncit sa i se aducă de îndată un sac de graâ, pentru a-i îndeplini cu vârf si îndesat dorinţa matematicianului. (inventatorul jocului de şah era de fapt un bun şi renumit matematician)

Mare i-a fost mirarea regelui indian cand aflase ca sacul acela de grau nu era suficient pentru indeplinirea dorintei. Si nici doi saci si nici zeci de saci. De fapt, pentru a-i indeplini dorinta celebrului inventator, nu ajungea nici intreaga recolta de grau a indiei.
Infuriat pe viclenia matematicianului, regele a poruncit taierea capului inventatorului jocului de şah.
Nu stim daca i-a taiat capul sau nu, dar stim urmatorul lucru:

1+2+2 la a doua + 2 la a treia, plus 2 la a patra +2 la a cincea +...2 la 64 fac pana la urma nici mai mult nici mai putin decat:
118 446 744 073 709 551 615 boabe de grau.
Cu mult mai mult decat productia de grau a intregii indii. (Si de fapt mult mai mult decat intreaga productie de grau a lumii (x1000)

Asa ca sa avem grije ce ne dorim...

Si mai ales, sa stim ce cerem.

Da, foarte important!!!

"A-Toate-Facatorul s-a intrecut pe Sine
Cand a creat faptura umana chiar din lutul
Pe care-nsufletindu-l, l-a invatat CUVANTUL.
De ce de ne-ntelesuri sunt azi lumile pline?"

Omar Khayyam

Ne pasa de ce semanam zilnic prin cuvintele si faptele noastre?
Fiecare om seamana ceva. Cuvintele pe care le rosteste, faptele pe care le face sunt seminte raspandite zilnic, care nu se pierd fara urme. Ele ajung sa incolteasca, sa creasca si sa se coaca pana la seceris, cand recolta va fi culeasa si trecuta in hambarul ceresc, iar iarba cea rea si neghina aruncate in foc.

Samanta cea buna este cuvantul lui Dumnezeu.

Grauntele se dezvolta in adancul pamantului. Dintr-o minuscula samanta, nearatoasa, se naste viata. Ea creste, razbeste prin intuneric la lumina, ajunge sa se prefaca in superbe, inmiresmate flori. Dumnezeu face aceasta minune, iar cel ce a semanat cu smerenie asteapta minunea cu aceeasi convingere cu care asteapta rasaritul soarelui dupa lungi ceasuri de intuneric.

POVESTEA UNOR MAIMUŢE
(Adaptare dupa o poveste tibetana)

Stapanul unui servitor, simtind ca acestuia ii lipseste ceva, il intreba intr-o zi:
- Imi slujesti de cativa ani dar in ultima vreme simt ca tot ce faci, faci din obligatie si nu din inima, asa cum incepusesi lucru la mine. Te nemultumeste ceva? Iti lipseste ceva? Nu ma port cuvios cu tine? Simt ca doresti ceva. Hai sa lamurim lucrurile!

Este bine sa spunem inca de la inceput, ca acest slujitor, ajunse la casa acestui stapan cu un gand ascuns: toata lumea stia ca el este capabil sa faca minuni. Sa creeze miracole. In mintea lui, slujitorul credea ca stand prin preajma stapanului, va afla ceva secrete care sa-l ajute si pe el sa faca miracole. trecuse niste ani si slujitorul nu descoperi nimic in acest sens. Aceasta era preocuparea lui ascunsa, pe care, stapanul casei bineanteles ca o sesizase.

- N-as putea spune ca nu ma platesti bine. N-as putea spune ca nu te porti cuviincios cu mine si nici ca mi-ar lipsi ceva. Dar, daca tot m-ai intrebat, trebuie sa iti spun ca intr-adevar mi-as fi dorit ceva. Am auzit ca sti face miracole. m-am gandit ca in loc sa ma platesti, mai bine m-ai invata si pe mine sa fac miracole... ii raspunse stanjenit slujitorul.

- E bine ca am stat de vorba. pai, daca este asa, de ce nu mi-ai spus de la inceput si ai tinut ascuns atata vreme acest lucru? Nimic mai simplu! Iti voi spune secretul.
De indata, stapanul se duse la birou, lua o foaie de hartie si incepuse sa scrie ceva.
- Uite: ai aici pe hartia asta o MANTRA secreta. Iluminatul care mi-a dat mie aceasta mantra, nu mi-a interzis sa n-o spun si altora, doar ca ea este insotita de niste conditii pe care va trebui sa le respecti pentru ca MANTRA sa-si faca efectul.

Slujitorul, lua tremurand hartia, o studia cu nesat si ii spuse stapanuluii:
- Inteleg. mantra nu este asa complicata si pe de-asupra, este una cunoscuta. Acum, spune-mi care sant conditiile?

Stapanul mii spuse: Mantra trebuie intonata si repetata de trei ori, in timp ce te imbaiezi, sa nu fie nimeni langa tine, iar dupa aceea te retragi in camera ta, sa ramai tacut si nu te gandesti la maimute.

- Stapane, raman surprins ce usoare lucruri mi-ai cerut. Si zici ca dupa toate astea, daca le fac asa cum mi-ai spus, voi putea face miracole?
- Si nu uita: sa nu te gandesti la maimute in acest timp! Il intrerupse stapanul.

Dupa o luna, la poarta stapanului isi facu aparitia un cersetor:
- Vreau sa vorbesc cu stapanul casei!
Dupa indelugi discutii, pana la urma cersetorul fu lasat in casa sa stea de vorba cu stapanul.
- N-am mai mancat, n-am mai dormit de o luna! Mi-ai spus ce trebuie sa fac pentru a putea realiza miracole. Ei bine, nu mai vreau in viata mea sa fac miracole dar, in numele lui Dumnezeu, fie-ti mila de mine si ajuta-ma sa scap de maimutele astea care au inceput sa ma innebuneasca de tot.

Aceasta este povestea.
De fapt una dintre cele mai faimoase parabole tibetane.
In rest, se pot face o sumedenie de comentarii legate minte, puterea (sau nu) de a ne controla gandurile sau de a ramane subjugati lor.

Sper ca in afara de Soso, vor mai fi si alti breslasi interesati de acest subiect.

Stai linistit,suntem aici

FIMARC,
Am ramas dator si simt nevoia sa iti spun ceva.
Fraza ta, prin care imi spuneai ca "orice lucrare isi gaseste un client" (nu stiu daca este tocmai exacta reproducerea frazei) ar trebui pusa ca Motto aici pe Breslo!
In ce ma priveste, ti-am urmat sfaturile iar fraza asta m-a facut sa ma gandesc de multe ori la tine.
N-am uitat! Multumesc pentru ajutor, inca odata!

Ganditi-va ca mintea este un copac iar gandurile sant ca niste maimute jucause pe crengile lui.
Va sugerez un test simplu (mai ales ca am observat ca va plac mult testele):
Inchideti ochii. Incercati in scurt timp sa nu va ganditi la nimic.
Ce constatati? Dupa cat timp ati reusit sa inlaturati gandurile? In sensul ca NICI UN GAND sa nu va treaca prin minte: nici ca auziti picatura razleata de la robinet, nici ticaitul ceasului, nici zgomotul masinii care trece pe langa casa, nici vocile altora. Dar mai imp;ortant, este sa incercati sa controlati VOCEA LAUNTRICA. Adica, nu lasati sa incolteasca niciun gand!
Simplu: sa se astearna linistea deplina peste mintea voastra.
Copacul nu isi misca frunzele daca nu bate vantul. Fiti un copac asupra caruia caruia nu adie nici o unda de vant. Frunzele stau inerte. Asa trebuie sa fie si MINTEA VOASTRA: CALMA.

Rezultatul testului il veti afla de indata.
Concluzia, trageti-o singure.
(Sper ca vor apare si maimutele din povestea noastra)

Ce este de facut? Chiar santem robii propriilor noastre ganduri?
Ne conduc ele pe noi sau ele pe noi?

va mai spun o intamplare:

Doi tineri casatoriti, pleaca in luna de miere tocmai ... la cascada Niagara!
Deh, daca tot sant in luna de miere...
Pe drum, cei doi gandeau profund:
Ea: In sfarsit, vom si singuri, fara soacra si neamuri... Ne vom simti bine, vom admira superba cascada, vom face dragoste...
El: In sfarsit. Doar eu cu ea! Voi pune eticheta pe clanta usii "NU DERANJATI" si trei zile si trei nopti vom face sex, sex si iar sex... nici macare nu ne va trebui!
Ajunsi si cazati la cascada, dupa patru zile, receptionerul bate la usa tinerilor:
- Ma scuzati... totul este in regula? stiti, este nefiresc sa treaca patru zile si sa nu observam nicio miscare din partea clientulor. aici, se mai intapla si nenorociri...
Tanaru, deschise usa si ii spuse receptionerului:
- Va inteleg dar noi... stiti cum e... santem tineri zburdalnici si ne place sexul...
Din camera, se auzi o voce pitigaiata:
- Daca te mai aud odata ca zici ca ne place sexul, ma arunc in Niagara!

Mintea fiecaruia gandea altceva.

Nu inseamna ca tot ce gandim noi, este valabil si pentru ceilalti.
Daca noi nu ne putem controla gandurile , cum vom putea impune altora gandurile noastre? Si de ce intotdeauna cand judecam pe cineva, il judecam doar prin prisma propriilor ganduri si convingeri?

Mintea este ca o maimuţă. sare din cracă in cracă...
Cand vereti sa linistiti mintea, opriti vântul carte freamătă frunzele copacului, adica: GANDURILE. Ele ne freamata mintea si ne agita.
Cand limpezim mintea, ne descoperim pe noi insine si atunci putem crea MIRACOLE

Sorry: "cand vreti sa linisti mintea"