Mesaj catre Soso.
Soso vino acasa ca ai luat premiu la concursul Classic Novels Reinterpretation.

:)

:( imi beau ceaiul singura azi...hai la un piscot...macar....:)

Ai perfecta dreptate Carmenn. Si eu am trecut pragul ceainariei astazi si nu era nimeni. La fel ca tine am procedat mi-am baut ceaiul singura.

acum pap ceva bun...gem de smochine...sa va fac in ciuda ca azi am stat singura prin ceainarie...:)

Carmenn, tu ai preparat gemul de smochine sau l-ai cumparat?

E crescatoare de Smochine....

;))))

Asta a fost o gluma Gheorghitza?

sunt...si de smochine...:))...au inceput sa se coaca si n-am ce face cu atatea...o sa incerc niste vin din smochine sau sampanie ...sa caut retete...:) miami...

Bravo Carmenn sincer te admir. Dar iarma cred ca ai grija intr-un fel anume de smochin ca sa nu inghete.

eu il pregatesc...dulceata la 60 de smochine si un kg zahar...cu 2 cani apa fac un sirop legat si pe urma pun smochinele cu zeama de la o lamaie...fierb cam 30-40 de min si apoi le las pana a doua zi...daca vad ca nu s-a legat siropul le mai dau o data in clocot...iar gemul ...aleg smochine mai coapte si la un kg zahar cam 100 smochine le pun impreuna la fiert la foc mic tot cu zeama de la o lamaie...cand a inceput sa fiarba ca mamaliga...sa faca balonase opresc focul...miami ce bun este

Nu am mancat niciodata asa ceva dar cred ca este ceva deosebit.

pai au fosdt ierni mai geroasa sa zic asa cand au fost -20 grade si mi-a cam inghetat...insa i-a dat din nou...in rest nu prea ii invelesc...ar trebui insa am vreo 4 smochini si sunt cracosi...si cateodata mi-e lene sau zic ca nu vor ingheta...la noroc...dar se mai invelesc ei in cartoane si ceva celofan sau paie ...depinde de ce ai...

pai cine are drum pe la mare...imi lasa mesaj si papam o smochina impreuna...:)

Eu stiu ca se inveles in coceni sau paie.

da si in coceni de jur imprejur si ii apara de ger...

Da Carmenn in coceni de jur imprejur care apoi sunt legati.

si pe la voi prin braila cred ca sunt smochini...luna viitoare dupa 15 sept merg la tara si ajung in braila...de acolo iau microbuzul spre rm sarat...daca esti libera ne putem intalni putin...:)

Sigur ca da, cu mare drag. Tinem legatura Carmenn. (in mesageria de Breslo sa imi scrii cand ajungi la Braila).

Nu, la Braila nu sunt smochini. Eu stiu in schimb ca asa trebuie inghijit iarna un smochin.

da...sa vedem cand se coc strugureii...iti trimit mesaj eventual cu nr de tel...eu ajung la Billa ...pe la Piata Mare...sau cum ii spune...de acolo iau microbuzul

La Braila iernile sunt extrem de geroase cu zapada multa. Un smochin nu rezista chiar daca ii pui coceni si apoi ilo invelesti in folie.

Ok, Carmenn, nu este departe de mine nici Piata Mare nici Billa. O sa ne vedem cu siguranta.

Cioc, cioc ! :) E cineva acasa ? :))

A mai ramas putin ceai pe undeva ?

putin pe la mine... acusica ma trage Mos Ene de plete...

Ce bine ! Se cam cerea dupa 12 ore de stat pe drumuri :))

Nici eu nu stau prea mult, ca nu ma mai tin puterile.

Maine voi incerca sa intru putin in atmosfera, desi nu m-am intors chiar toata din excursie ... mare parte din inima a ramas prin Apuseni.

Bine ai revenit!

Bine v-am gasit :)

Cu care parte vorbesc acum?

Cu cea intoarsa acasa ...

Dar un an trece repede :)) Si ma duc iar, cine stie, poate chiar mai repede.

sa ne spui pe unde ai hoinarit...

Da, doar ca trebuie sa se aseze pe straturi :) Inca sunt proaspete impresiile ...

Carmen, vei vedea pe facebook ;)

Eu va spun noapte buna !

http://www.youtube.com/watch?v=02hnWqIsIHU

Noapte buna fetelor!

Yupi! A ajuns Soso acasa si ne-a facut o surpriza. A venit la ceainarie. Numai ca eu nu eram prin preajma. Acum dimineata am vazut ce s-a intamplat. Bine ai venit sa stii ca ti-am simtit lipsa.

Buna dimineata, breslasi, oriunde v-ati afla :)

Octavia, multumesc pentru intampinare ! Sa stii ca si eu v-am dus lipsa. Am zis ca stau departe de tehnica, dar gandul imi era tot la voi.
Oare de unde vin gandurile ? Voi stiti ?

Sa aveti o zi frumoasa si o saptamana placuta !
Cu pace, iubire, lumina si armonie in inima !

Pe 26 august 1910 se nastea la Calcutta Maica Tereza (Agneza Gongea Boiagiu), calugarita catolica de origine albaneza. Timp de peste 45 de ani, ea a ingrijit saracii, bolnavii, orfanii si muribunzii, conducand si extinderea Misionarilor caritatii, mai intai in toata India, apoi si in alte tari.
A întemeiat ordinul „Misionarele Caritatii”. A primit Premiul Nobel pentru Pace in anul 1979. A primit D.D.h.c. (Doctor of Divinity honoris causa) de la Universitatea din Serampore. A fost beatificata de Biserica Catolica in 19 octombrie 2003.

Cateva citate din Maica Tereza :

Oamenii care se iubesc unii pe altii profund si adevarat sunt cei mai fericiti oameni din lume. Ei pot avea foarte putine lucruri, pot sa nu aiba nimic, dar sunt oameni fericiti.

Pastreaza-ti inima pura. O INIMA PURA este necesara pentru a-L vedea pe Dumnezeu in ceilalţi oameni. Daca Il vezi pe Dumnezeu in oameni, atunci exista iubire pentru ei si de aici apare pacea.

Stiu ca Dumnezeu nu-mi va da nimic cu care sa nu ma pot descurca. Mi-as dori doar ca El sa nu aiba atat de multa încredere in mine.

Cu cat avem mai putin, cu atat dam mai mult. Pare absurd, dar aceasta este logica DRAGOSTEI.

Ziua cea mai frumoasa ? ASTAZI.
Obstacolul cel mai mare ? FRICA.
Lucrul cel mai usor ? GRESALA.
Gresala cea mai mare ? RENUNTAREA.
Radacina cea mai rea ? EGOISMUL.
Distractia cea mai buna ? MUNCA.
Infrangerea cea mai urata ? DESCURAJAREA.
Profesionistii cei mai buni ? COPIII.
Nevoia dintai ? COMUNICAREA.
Fericirea cea mai mare ? SA FII UTIL.
Misterul cel mai profund ? MOARTEA.
Defectul cel mai mare ? INTRISTAREA.
Sentimentul cel mai urat ? URA.
Cadoul cel mai frumos ? IERTAREA.
Traseul cel mai bun ? CALEA DREAPTA.
Senzatia cea mai placuta ? PACEA INTERIOARA.
Gestul cel mai frumos ? ZAMBETUL.
Medicamentul cel mai bun ? OPTIMISMUL.
Satisfactia cea mai mare ? DATORIA IMPLINITA.
Puterea cea mai mare ? CREDINTA.
Lucrul cel mai frumos din lume ? IUBIREA.

http://www.youtube.com/watch?v=l2sujNtr0xs

Calea cea mai simpla :

Rodul linistii este RUGACIUNEA.
Rodul rugaciunii este CREDINTA.
Rodul credintei este IUBIREA.
Rodul iubirii este bucuria de A FI DE FOLOS.
Rodul bucuriei de a fi de folos este PACEA.

http://www.youtube.com/watch?v=BDWgZaqfSAE

Indraznesc si eu sa ma alatur ceainariei. Am urmarit discutiile voastre dar nu am avut curajul necesar sa postez ceva mai acatarii.

DAR... vazand ca se vorbeste de BRAILA mea natala, imi amintesc ca pe la sfarsitul anilor 70, mai precis prin 1979 in curtea din fata blocului unde locuiam era un smochin care, culmea mai facea inca smochine, chiar am gustat si eu.

Dar vremea si vremurile s-au schimbat de atunci foarte mult.. probabil ca smochinul s-a uscat intocmai ca portul atat de infloritor de altadata...

Mama are un smochin in curte langa Pitesti, inspre Campulung. Iarna il imbraca in cartoane si rezista foarte bine. Si chiar rodeste...

Voi imi faceti pofta cu smochinele, dar si cu dulceata de la Carmen ... stiu ce spun :) Anul acesta nu am mai ajuns la mare, dar pe unde am umblat am mancat dulceata de afine in fiecare zi :))) Si am mai primit si pentru acasa doua borcane - unul cu afine si celalalt cu zmeura.
Nu va povestesc cum aratam cand am plecat in concediu si cum arat acum ... mi-a fost si teama sa urc pe cantar :))) La cate placinte am mancat ... era si normal.

Soso, eu nu ma urc pe cantar. Si cu placinte si fara placinte eu sunt la fel de grasa.
Asa ca nu imi mai pasa.

Am luat reteta de placinte, asa ca sanse slabe sa revin la imagini mai agreabile :)) Mai ales ca nu mai am unde sa ma urc. M-a trimis Carina - Ethno-Bead sa ma cocot pe bolovani, dar ce frumos a fost !!! Unde mai gasesc eu asa ceva ceva pe aici, prin zona ? Am avut si experiente speologice cu o pestera neamenajata - Ghetarul de la Vartop. 30 de minute de mers prin pestera, dupa ce am semnat pe proprie raspundere :))) Nu spun cum am ajuns pana acolo ... Ce inseamna lipsa de miscare.

Dar cred ca cel mai tare s-a distrat Emese - ametist cand mi-a fost teama sa trec pe un podet din acela miscator :)) In drum spre Huda lui Papara. Noroc cu sotul ei foarte rabdator care ne-a trecut apa pe pietre (pe mine si pe fi-mea) ... Pana la urma Alexandra tot a intrat in apa, ce sa se mai chinuie cu alunecat pe pietre :)))