G, îmi place muntele la nebunie, dar piciorul meu cu degetul rupt abia de rabdă un șlap, și săptămâna viitoare minima la munte o să fie de... CIZME!!! Vive la liberte, aaaiiii?!...
Anul trecut pe vremea asta trăiam aceeași poveste - la celălalt picior!... O fi vreun semn...
AAAHHH, și cât îmi dorem să merg la Pink Floyd!!! - dar să nu aud de aglomerație, acum. Asta e, pun și eu DVDul cu The Wall, și mai visez...

Batranii tratau asemenea probleme cu ... pamant galben!
Se ia un pumn de panat galben si se face un lut moale ca pentru olarit (insa nu adaugand apa ci, OTET)
Asadar, se punea degetul nu in ghips ci in pamant galben. Pamantul galben si Otetul, reduc inflamatiile, ajuta la "prinderea" osului iar in cazul entorselor scade inlamatia si acumularea de apa. Si in cazul problemelor la tendoane se folosea tot pamant galben cu otet.
Mult mai tarziu, a inceput sa se foloseasca "Apa cu plumb"

sorry: "inflamatia"

Pfff, de unde să iau?! - nu am decât argilă alba, chiar mă gândeam să-mi pun o ”cataplasmă”, că, de când m-am lovit a doua oară, e iar cât un... cartof!. În ”gheata” de ghips nu-l pun oricum, orice-ar fi...

Mulțumesc de sfat și... noapte bună!

Exista la farmaciile naturiste pungute cu pamat galben si nu este scump (in alte trataemente acest pamant sew... bea!)
Un batran mi-a tratat doua rupturi de oase in acest fel (osul radius de la mana stanga si ambele de la mana dreapta...) E drept ca mi-a mpus si un leaţ de lemn de brad drept atela...

Un salut la miezul noptii...Cu un ceai de tei alaturi,indulcit cu miere.Sa veti o noapte linistita,breslasi talentati.

Obezitatea, diabetul, colesterolul crescut şi chiar cancerul pot fi combătute cu ajutorul ceaiului verde.

Fitoterapeuţii recomandă ceaiul verde mai ales pentru proprietăţile lui diuretice, depurative, stimulante la nivel cerebral, precum şi de combatere a acţiunii nocive a radicalilor liberi. În plus, este dovedit faptul că ceaiul verde favorizează arderea grăsimilor, contribuind la reducerea nivelui de colesterol şi de trigliceride din sânge. Potrivit specialiştilor, cel mai indicat este ceaiul verde vărsat, de bună calitate, cu frunze cât mai întregi, deoarece conţine o cantitate mai mare de antioxidanţi decât cel la pliculeţ, foarte mărunţit. Ideal ar fi ca apa în care se prepară infuzia să aibă circa 70 de grade Celsius, adică atunci când apar primele bule pe fundul vasului. Atnci se dă la o parte de pe foc, se pune o linguriţă de frunze de ceai verde şi se lasă la infuzat timp de două-trei minute. Ceaiul se bea cât mai curând după preparare.

Ceaiul verde are o acţiune antioxidantă de 100 de ori mai mare decât vitamina C şi de 25 de ori mai mare decât vitamina E

Contraindicatii:În cazul în care suferi de hipotensiune arterială sau de hiperaciditate gastrică, de gastrită sau de ulcer, este indicat să eviţi consumul de ceai verde. De asemenea, fitoterapeuţii recomandă ca femeile însărcinate sau cele care alăptează să limiteze consumul de ceai verde, din cauza conţinutului de cofeină. De altfel, chiar şi în cazul în care nu suferi de vreo afecţiune este bine să nu bei ceai verde după ora 17.00 şi să eviţi excesul, deoarece poate duce la insomnii, la palpitaţii şi la agitaţie.

Multumim, draga Jewe...

da...retinem

Bună dimineața, dragilor!(hai, că mai e ceva până la amiază...)
Știți ce voiam să spun?...ăăăăă, da' cafeaua nu-i tot... un CEAI?!?:))) Infuzează, ca un ceai, e din plante, tot ca el, parfumată, aromată, și cu certe beneficii de sănătate (when drunk properly)!...

Buna dimineata!
La noi, a inceput sa mai cedeze caldura...
Asa ca ma voi "infuza" cu Aigile... pentru un ceai

Și pe la noi mai cedează... - sau ne-am obișnuit deja cu ea?!:)) Ca măgarul țiganului - tocmai acum o să cam rămânem fără ea!...
Măi, deci n-am glumit cu... ceaiul din cafea!... Pui lapte în ceai (mă rog, în Anglia...) - și în cafea! Pui scorțișoară? - idem! Pui ROM? - YUMMY!!! Da, ceai cu frișcă nu am încercat...
Aveți idee ce apă chioară beau americanii (î.S, adică *bucks...)?! - ori credeați că aia băută la mizul nopții, prin filme, e ca... turceasca noastra?!
Așa că, hai la un ceai de... cafea! Eu o fac cu zahăr vanilat, scorțișoară și rom. E cea mai apropiată de ”IRISH” - wiskey-ul e din cereale, așa că îl substitui cu ROM.
G, ai un fotoliu în living (ziceai că ajungi prin București!... acuși se închide ”Cucuteni”-ul!...)

Sper sa ajung La toamna.
Nici n-am curajul sa spun in ce luna, ca multe planuri mai mi-am facut si n-a fost sa fie!

Vasile Alecsandri

Legenda ciocârliei

Lie, Lie,
Ciocârlie,
Zbori în soare
Cântătoare
Şi revină
Din lumină
Pe pământ
Cu dulce cânt!
(Poporal)

I

De când erau ca iarba anticii codri deşi
Şi mici ca muşuroaie Carpaţii urieşi,
Şi văile profunde, şi latele vâlcele
Ca pe o apă lină uşoare vălurele;
De când în lume lupii erau păstori de oi
Şi urşii cu cimpoaie mânau cirezi de boi;
De când purta-n cosite Ileana Cosânzeană
O floare cântătoare, o floare năzdrăvană,
N-a fost copilă-n viaţă mai dulce, mai aleasă
Decât frumoasa Lia, fecioară-mpărăteasă!


prima strofa ,restul va las pe voi sa o cititi...este foarte frumoasa...:)

Multumim, carmenn!

Vreau sa va recomand un ceai cu o aroma extraordinara folosit pentru micul dejun, datorita calitatilor sale energizante si revigorante. De asemeni, i se recunosc reale calitati antioxidante si un echilibrator digestiv.
Ceaiul poarta numele de
IRISH CREAM

Eu, am cumparat un asemenea ceai, produs de firma Teeranne Tee din Salsburg, recunoscuta in toata ERuropa inca din 1882. Este realizat dintr-un amestec de ceai negru cu adaos de IRISH CREAM o specialitate irlandeza de amestecuri din flori care dau o aroma specifica. De altfel, acest amestec sta si la baza prepararii celebrului Whisky Irlandez.

Se recomanda sa se bea dimineata, adaugand lapte (spuma de lapte pentru cine poate face acasa). Asa, se obtine un ceai foarte cremos, aromat si deosebit de gustos. Va recomand deci:

IRISH CREAM TEE

neatza! multumim...numai sa-l gasim :)

Se gaseste prin hypermarketuri de la Teekanne. Este deosebit.

cautam atunci...:)

Un gest pe care in stresul zilnic il uitam tot mai des...... IMBRATISAREA


Omul simte nevoia sã fie dorit.
Aceasta este una din principalele nevoi ale fiinţei umane.
Dacã nu se simte iubit, omul începe sã moarã.
Dacã simte cã viaţa sa nu conteazã pentru nimeni, ea îşi pierde semnificaţia chiar pentru el însuşi.
De aceea, iubirea este cea mai mare terapie posibilã.
Lumea are nevoie de terapie tocmai pentru cã îi lipseşte iubirea.
Într-o lume plinã de iubire, terapia nu ar fi necesarã deloc, iubirea ar fi mai mult decât suficientã. Îmbrãţişarea nu este altceva decât un gest de iubire, de cãldurã, de atenţie. Simpla senzaţie de cãldurã provenitã de la cealaltã persoanã poate vindeca multe boli, inclusiv rãceala şi egoul.
Ea este suficientã pentru a te transforma din nou într-un copil. La ora actualã, psihologii au înţeles cã dacã nu este îmbrãţişat
şi sãrutat suficient de mult, copilul nu poate creşte normal. Lui îi lipseşte un anumit tip de hranã. Sufletul are nevoie de hranã, la fel ca şi trupul. Îi poţi îndeplini copilului toate nevoile fizice, dar dacã nu îl îmbrãţişezi niciodatã, el nu va creşte normal. Psihicul lui nu se va dezvolta. Se va simţi tot timpul trist, neglijat, ignorat, neiubit. A fost hrãnit fizic, dar nu şi afectiv.
Cercetãtorii au remarcat faptul cã dacã nu este îmbrãţişat, copilul scade în dimensiuni şi poate chiar muri, chiar dacã îi este asiguratã hrana fizicã. Corpul este îngrijit, dar sufletului îi lipseşte iubirea. El se izoleazã, devine rupt de existenţa-mamã. Iubirea asigurã aceastã punte, ea este rãdãcina noastrã.
Aşa cum respiraţia este esenţialã pentru corpul fizic – dacã încetãm sã mai respirãm, corpul moare – iubirea reprezintã respiraţia interioarã a sufletului. Acesta trãieşte prin iubire. Luciditatea, inteligenţa şi autoanaliza nu sunt suficiente. Poţi sã cunoşti toate terapiile din lume, poţi deveni un expert, dar dacã nu cunoşti arta iubirii nu vei rãmâne decât la suprafaţa activitãţii terapeutice.
Din 100 de cazuri, 90 de oameni bolnavi suferã în primul rând pentru cã nu au avut parte de iubire. De aceea, dacã terapeutul simte o grijã deosebitã faţã de pacientul sãu, hrãnindu-l cu iubire şi împlinindu-i aceastã nevoie, starea acestuia din urmã se poate schimba în mod miraculos.
Dincolo de orice îndoialã, iubirea este cel mai terapeutic fenomen care existã.
Ochii partenerilor comunicã între ei, expresiile lor faciale devin un limbaj subtil. În acest fel, intimitatea creşte, bazându-se pe împãrtãşirea emoţiilor, atât de intense în asemenea momente (bucurie, extaz, strãlucirea specificã orgasmului). Omul are nevoie de intimitate; aceasta este o nevoie esenţialã. De aceea, este mai bine sã faceţi dragoste pe luminã, nu în întuneric – cel puţin într-o luminã mai slabã, cum ar fi cea a unei lumânãri. Actul amoros în întuneric exprimã încã latura noastrã animalã, dorinţa de a evita faţa celuilalt.
Sigmund Freud se temea foarte tare de iubire, de fapt, se temea de propria sa iubire reprimatã. Se temea sã nu se implice. Dorea sã rãmânã în afarã, nu sã se implice în sufletul pacientului sãu, sã fie doar un observator ştiinţific, detaşat, rece, la distanţã. El a creat psihanaliza ca şi cum aceasta ar fi o ştiinţã. În realitate, nu este o ştiinţã şi nu va fi niciodatã! Este o artã, fiind mult mai apropiatã de iubire decât de logicã.
Îmbrãţişarea este doar un gest care aminteşte de unitate, dar chiar şi acest gest este de mare folos.
De aceea, ai dreptate. Mã întrebi:
„De ce este îmbrãţişarea un instrument terapeutic atât de eficient?“
Da, este, şi este doar un gest. Dacã este extrem de autentic – dacã la el participã inclusiv inima – el devine un instrument magic, un fel de miracol care poate transforma instantaneu întreaga situaţie.
Nu se pot spune prea multe despre acest gest, dar unul din lucrurile pe care trebuie sã le înţelegeţi este urmãtorul: ideea cã un copil moare, iar în om se naşte adolescentul, cã adolescentul moare, iar în el se naşte adultul tânãr, cã şi acesta moare, iar în om se naşte adultul matur, şi aşa mai departe – este greşitã.
Copilul nu moare niciodatã – nici o etapã nu moare. Copilul rãmâne de-a pururi, înconjurat de alte experienţe, de adolescenţã, apoi de tinereţe, de maturitate şi de bãtrâneţe,dar nu moare. Omul este la fel ca o ceapã, alcãtuit din mai multe straturi succesive. Dacã decojeşti ceapa, vei descoperi în curând foile fragede din interior.
Cu cât te apropii mai mult de miez, cu atât mai fragede devin ele. Acelaşi lucru este valabil şi în ceea ce priveşte omul: dacã pãtrunzi adânc în interiorul lui vei descoperi întotdeauna copilul inocent, iar contactul cu acesta este inevitabil un gest terapeutic.
Îmbrãţişarea permite un asemenea contact. Dacã îmbrãţişezi un om cu cãldurã, cu iubire, dacã îmbrãţişarea ta nu reprezintã un simplu gest golit de semnificaţie, ci unul autentic, dacã inima ta participã la el, intri imediat în contact cu copilul inocent din el. Revenirea acestuia la suprafaţã reprezintã un act cu o imensã valoare terapeuticã, întrucât inocenţa copilului este vindecãtoare în sine. Ea nu a fost coruptã. Ai atins astfel miezul pur al persoanei în care corupţia nu a pãtruns niciodatã, iar acest lucru este suficient pentru a declanşa procesul de vindecare.
Copiii sunt atât de puri, atât de plini de vitalitate, debordeazã de atâta energie. Regãsirea acestei energii este suficientã pentru a-l vindeca pe om. Important este sã scoţi acest copil la luminã, iar îmbrãţişarea este una din modalitãţile cele mai eficiente. Autoanaliza este o cale mentalã; îmbrãţişarea este calea inimii. Mintea inconstientă este cauza tuturor bolilor, în timp ce inima este sursa oricãrei vindecãri.

Vai, Nicolebijoux!
Acest subiect ne pune pe ganduri...

De ce? Ai uitat sa imbratisezi? Sau sa te lasi imbratisat?

Nuuu dar lumea a uitat de "gesturi" si vrea chestiuni practice, rapide. Lumea nu mai are timp... Asta este senzatia mea si poate gresesc.

Bine ar fi sa gresesc.

Gheorghitza in educatia unor popoare imbratisarea cred ca este un gest foarte obisnuit. Acum nu sunt sigura ci doar cred ca la noi nu se intampla asta. De exemplu eu nu fac uz de aceasta manifestare a sentimentelor.

Octavia, zici ca nu uzezi de acest gest in manifestarea sentimentelor...
E un subiect complicat totusi si multe ar trebui spuse.
Simplificand lucrurile, am sa-ti spun parerea unui bun amic de-al meu care a facut
un interesant comentariu referitor la acest subiect. Costel il cheama. De fapt, el are o teorie mai aparte despre viata si a facut de-a lungul vremii mai mulkte comentarii ciudate. Iata doua bdintre comentariile (care, printre unii dintre colegi ele au ramas sentinte):
Unui adult care se uita la filme de desene animate:
- "Iata inca unul care a avut o copilarie neferita"
Unui adult care duce lipsa unei imbratisari:
- " Iata inca unul care a fost inţărcat devreme"
Dupa el, adultii care se uita la filme de animatie, au avut parte de o copilarie neferita, lipsindu-le la vremea aceea jucariile si filmele pentru copii. Acum, fiind mari, ei isi gasesc refugiu in exact elementele care le-au lipsit in copilarie.

Tot asa cum bebelusii care simt nevoia imbratisarii la sanul mamei care ii alapteaza, daca sunt "inţărcaţi" mai devreme, (sau nu sunt alăptaţi deloc la sân) ei vor resimti aceasta lipsa de afectiune atunci cand vor fi mari si vor cauta ori ce prilej de a imbratisa pe cineva sau de a fi imbratisati.

Eu, draga Octavia, in ce ma priveste, am avut o copailarie nefericita si am fost inţărcat mai devreme de la sân.

Nu stiu ce sa zic, cred ca pana la urma acest gest este facut mai des de barbati decat de femei. Da, este asa cum spui tu un subiect mai delicat.

Eu m-am gandit strict la relatia barbat-femeie nu la cea mama copil. Am simtit nevoia sa fac aceasta precizare pentru ca mesajul meu nu era complet.

Dar acea relatie dintre Mama si Fiu sau Fiica lasa amprente emotionale toata viata...

Ok, sunt de acord cu tine. Nu pot comenta mai mult subiectul pentru ca nu stiu. Eu fac ceea ce simt asa cum simt. Ei, gestul asta cu imbratisare nu-mi prea iese.

asa este...G.....

Camenn ce bine ca esti alaturi de noi. Cum ti se pare tie ca trebuie procedat, mai exact faci des gestul asta imbratisezi si te lasi inbratisata.

Carmenn este posibil sa fi vazut ceea ce te-am intrebat. Scuze daca am indaznit prea mult. Am considerat doar ca este un subiect foarte generos care merita comentat la un ceai (fie el si la o ora tarzie).

Se spune ca la inceput, OMUL a fost conceput jumatate barbat si jumatate femeie. Traiau cam greu alipiti. Cand ea voia intr-o parte era trasa de el in alta si viceversa. Cand pe partea ei s-ar fi tarat sarpele, ar fi indemnat-o ca doar mancand un fruct de Mar din Pomul Cunoasterii va reusi sa isi castige libertatea. Trahand partea barbateasca dupa ea, s-a fortat si a ruup un Mar. Cum a muscat din el, trupurile s-au separat. Asa a aparut Adam si Eva. Voi, cunoasteti pedeapsa pe care i-a dat-o Dumnezeu: El sa lucreze cu truda pamantul iar ea sa aiba nasteri pline de durere... De aici, fiecare a luat-o pe unde a apucat.
Dupa o vreme, el a inceput sa simta lipsa jumatatii iar femeia nu putea trudi ca barbatul sa poata avea cele trebuincioase si a inceput sa-si caute jumatatetea.
Povestea (trista de altfel) spune ca de atunci a aparut imbratisarea, de cand cei doi s-au regasit. Problema este insa alta. Ei, nu mai erau asa ca atunci cand erau impreunati si de atunci, fiecare isi cauta jumatatea, pentru a o imbratisa si pentru a reface intregul creat de Dumnezseu. Din pacate, ei au mai fost pedepsiti cu ceva despre care pana acum, nu s-a vorbit. Iata care era cealalta pedeapsa:
- "Pentru ca n-ati ascultat cuvantul meu si acum ati facut doua fiinte in loc de una, in toata viata voastra sa nu va mai gasiti perechea!"

Din aceasta cauza barbatul si femeia tanjesc dupa imbratisare si cand gasesc o jumatate, crede ca le este jumatatea lor iar dupa ce se impreuneaza, constata ca s-au inselat amandoi iar jumatatea gsita, nu este perechea cautata.

Din aceasta cauza casatoriile sunt cum sunt: UN COMPROMIS.

Dar noi, neobositi, tanjim dupa p imbratisare.

Trebuie sa se faca ceva, sa putem recorecta un mesj deja postat!
O granada de greseli! Sorry!

Nu este nevoie sa corectezi. Eu am inteles ceea ce ai scris. Asa se intampla cand tastezi repede.

Eu nu sunt de acord cu ultima parte Gheorghitza. Eu cred in perechea potrivita nu-mi spulbera asteptarile.

Octavia, lasa un pic vremea sa treaca... Iti vei aduce aminte de povestea asta mai tarzaiu. In afara de dragostea de Mama si de Dumnezeu, nu exista altceva decat o mare, mare ILUZIE.

Nu poti privi trenul cat timp esti intr-unul din vagoanele lui.

Nicole, ai disparut????

Ups. Ce ai putut sa scrii Gheorghitza.

Gheorgitza, dragoste de Mama, de Dumnezeu si nu numai. Tu nu accepti ca poti iubi sincer si poti fi iubit?

Ce n-am scris bine?

Ba da. Dar nu pot sa cred ca tu consideri ca exista doar dragoste de mama si Dumnezeu.

Octavia, este doar parerea mea. Poate fi gresita dar este parerea mea.
Tu, acum, esti in tren si iti imaginezi doar cum arata trenul. Esti propriul tau calator (si cautator) Cand te vei opri in vreo gara, vei putea privi trenul din afara lui. Si alta va fi parerea ta atunci.

Dar daca esti indragostatita si iubesti, traieste intens aceasta stare cu toata ardoarea ta si daruirea ta. Strange-ti iubitul in brate pana nu mai primeste aer. Sa simta dragostea ta. Traieste-ti clipa Octavia. Asta pot sa-ti spun din toata inima. Traiestye-ti clipa si pretuieste-o. Pentru ca este trecatoare...

Doar dragostea de Mama si de Dumnezeu raman iar cea de Dumnezeu este vesnica.

Oamenii asa sunt ei Gheorghitza au sentimente. Cel mai puternic sentiment de pe planeta asta este DRAGOSTEA. Sunt nascuti din dragoste, crescuti cu dragoste (dragoste de mama, dragoste de tata), se indragostesc si sunt la randul lor sunt iubiti si daca vrei pot continua. Dar nu cred ca vrei.

Octavia, acum, m-am gandit sa vorbesc putin si despe Ceaiurile noastre de zi cu zi.
Vreau sa va prezint o "iarba" enigmatica din care se poate face un ceai miraculos, care pe langa gustul sau ciudat, poate vindeca cele mai aprige si grave boli, cum ar fi cancerele si tumorile. Adica, daca tot vorbim despre ceaiuri, sa trecem in revista si ceaiurile din plantele medicinale.
(mai ales ca aceasta planta medicinala are si o poveste frumoasa)