Jewellswithlove,
Nu de aceea ci t-am recomandat deoarece te credeam naiva,
Dar sti ceva?
Numai oamenii buni, corecti, cinstiti...sant naivi.
Nu este un defect ci ...o calitate.
Numai copii pot fi puri si naivi.
Este o mare calitate sa iti pastrezi "copilul" din tine.
Larimarul ti l-am recomandat din cauza ca nu partici aici cu noi, la discutii,
parand a fi... timida.
Mai mult, daca "ma citeai printre randuri" asa cum face ametist.shop, intelegeai
cu totul altceva. Si atunci, imi multumeai pentru "recomandare"
Nu oricui ii este dat sa aiba Larimar.
Poate vei intelege subtilitatea pe care am vrut s-o ascund iat tu m-ai obligat s-o fac publica...

Nu-mi vine nici sa-l cumpar, sincer. Si nu-i vorba de pret...indiferent de el. Nu-i vorba de povestea cu extractia lui (care e cumplita si de care nu stiam). Cum spuneam, am impresia ca-l deranjez daca vreau sa-l iau si sa-l agat pe o sarma sau pe un ac...

N-am ştiut de acest Larimar! E chiar...aşa...parcă ar veni de "dincolo"...
Am văzut la Roşia Montana, la Muzeul Aurului, poze cu...căutători de aur. Copilaşi cu pantalonii rupţi în genunchi, plini de negreală, cu coşurile în spate... E dureros că poţi trăi din truda unor oameni amărâţi! Gândiţi-vă că multe dintre ţările în care se găsesc pietre preţioase sau semi sunt cu populaţia majoritară la sau sub limita de sărăcie. Asta spune multe despre...egalitatea de şanse atât de mult trâmbiţată.

hoby.shop,
sa sti ca un om educat, cu mult bun simtz,
in fatza unor lucruri marete, isi vede micimea.
A fost un filozof care a spus aceste lucruri mult mai subtil si concret:
"Eu, si cerul instelat de-asupra mea"
Adica: cine sant eu, sub bolta de stele a infinitului?

Iar Isaak Newton, plimbandu-se pe malul oceanului i-a strafulgerrat o idee similara:
Nu-s decat un graunte de nisip in fatza unui imens ocean.

Este o mare calitate sa-ti recunosti micimea
in fata oricarui lucru aflat de-asupra ta.

Acum sa nu cadem prada unui romantism care ne-ar induce o stare de melancolie.

Vezi,George,de ce ziceam ca prefer sa tac,sa citesc si sa invat?Tocmai ca sa nu cad in capcana cuvintelor,tocmai fiindca nu stiu,inca,sa citesc printre randuri,sau,mai pe romaneste,"daca taceam,filozof ramaneam":)))))

Live,
Asa gandesc si eu...
Dar cum lumea este asa cum este, "si ca lumea santem noi"
ramane sa facem acele compromisuri, care sa nu ne faca viata mai grea decat pare.

Jewelswithlove,
Abea acum esti asa cum trebuie sa fi.
Tocmai explicam ceva: asa trebuie sa discutsm intre noi.
Ce sa fac, cum sa prefac vorbele mele, spre a fi intelese?
Cu cat ne spunem gandurile, cu atat ne cunoastem mai bine.
Si cand cunosti pe cineva, nu mai trebuie sa te abtii de la nimic.
Si nimic nu este mai frumos, decat sa fim unii in fata altora,
asa cum santem: naturali, neprefacuti.

Noi ar trebui sa punem in balanta avantajele si dezavantajele si dupa aceea sa tragem niste concluzii .Din punctul meu de vedere daca o piatra ma ajuta sa traiesc mai bine ( fara dureri fizice sau epuizare psihica ) atunci pe mine personal nu ma intereseaza piatra aceea cum a ajuns la mine . Daca port un pandantiv si nu trebuie sa iau zilnic 3-4 medicamente atunci eu ma bucur pt. alegerea facuta .

OK,am intelesi!:))In mod sigur,de la mine doar de asta o sa ai parte:de naturalete si de neprefacatorie...Eu am o vorba:"Asta sunt si buna pace,alta mama nu mai face!"

ametist,shop,
Asta ii scriam si lui Live:
Viata este asa cum este si nu trebuie s-o mai complicam si mai mult...
Dar stamd asa, la o cafea, mai cadem din cand in cand si intr-o melancolie blegoasa...

Din pacate multa lume nu crede in puterea vindecatoare a cristalelor .
Acum 3 ani nici eu nu am crezut .

Măcar noi ne gândim şi la cei care scot şi prelucrează-contra juma' de blid cu mâncare- pietrele astea pe care le folosesc unii. Dar...tare, tare nedrept mi se pare ca exact aceia care chiar muncesc (în aproape orice domeniu) să nu fie şi cei care trăiesc bine. Şi mă refer la un trai normal, nu la aur pe pereţi. Traiul normal, pt mine, înseamnă că muncesc (de preferat, ceva ce-mi place, căci atunci iese treaba chiar bine, iar omul e mulţumit), am timp şi pt somn, am timp şi pt a face ceva...ce-mi trece mie prin cap, stau cu familia, mănânc bine (cât îmi e necesar, eventual...natural, deşi...), locuiesc într-un spaţiu plăcut... Fără invidie, fără dorinţa de a acumula averi...care nu folosesc la nimic, dacă nu împarţi cu alţii. Pentru toţi, vine un moment al...plecării. Nu iei averile cu tine. Iei doar ceea ce ai împărţit, de-a lungul timpului. Adică...nu iei atunci, ci găseşti, acolo unde te duci. Da, da, Silvia (Jewel), depresia mea cu moartea!:D :))

Am pierdut sirul pe aici,nu-i bai,poate nu era pentru mine,ce e pentru mine sigur imi va sari in ochiEu cred in puterea vindecatoare a pietrelor,dupa cum cred si in cea a plantelor.Chiar azi am vazut la TV un aparat de masaj cu pietre de jad,mama ce frumoase erau,mi-ar prinde bine un masaj la coloana

Un masaj la coloană şi un colier la gât!:D :))

..si la colier m-am gandit dar erau cam mari si frumooooaseee,GATA stiu,ziua colier,seara masaj

Carla,
se gasesc pietre de Jad pentru masaj.
Sant aparate (si nu se gasesc greu) care fac masaj cu jad pentru spate.
Cauta Tianjin Tianshi Biological Engeneering Co., Ltd

si eu am pierdut sirul! Maine recuperez! Acum mananc ceva si ma uit la un film(si el la mine :D ) Jane Eyre (2011)... Sunt curioasa (cartea mi-a placut mult!)

Noapte buna!

Am gasit cateva aparate cu jad pe net si saltele cu turmalina pentru insomnii si dureri de spate si masaj facial cu agate...

"Jane Eyre" a fost primul roman de care m-am indragostit,la 10 ani:))si,ca sa nu fim total off-topic,e si acolo vorba de putere vindecatoare,doar ca a dragostei!!Andra,pe ce post e filmul,sau e pe DVD???

Citind la rand, Gheorghitza, despre pietrele simbolizand FEMININUL si MASCULINUL, si legand cumva de-o intrebare a Silviei-jewels, am si eu o remarca - oare daca plasezi in aceeasi bijuterie, initial din considerente estetice, pietre apartinand ambelor semne, isi vor anula cumva influenta, sau bijuteria va fi cu-adevarat implinita si va capata un plus de forta si stabilitate?
Ma intorc acum la citit unde m-am oprit mai inainte ca sa scriu mesajul...
Vis-a-vis de ce spui, cum spui, si ce crede unul sau altul - ESTI DRAGUT sa nu-ti mai bati capul si sa-ti tot ceri scuze??? Te rog eu, suntem atat de multe care apreciem acest topic si venim aici cu muuuulta placere, bunaoara eu am doar trei statii pe site - in magazinul meu, aici, si la concursul activ pe forum...

Gheorghitza, cum ma faci tu sa-mi vina lacrimi in ochi - pietrele acelea - Larimar, Charoit - ele, chiar ele, tocmai pentru ca se extrag atat de greu si au o poveste de suferinta in spate, este imposibil sa nu spuna aceasta poveste - o spun, pentru cine stie sa le asculte...
Parerea mea, prin format si culoare, Larimarul parca plange, sau cel putin asa mi se pare mie..., iar Charoitul, parca alina, prin combinatia atat de blanda si serafica de culori...

Live,
Atat m-ai putut inveseli ieri cu mesajul tau despre "ciuda" pe care o ai pe romani! N-am apucat sa-ti scriu, da profit acuma ca e un pic de offtopic.
Chiar ma gandeam cu haladuiesc sufletele legionarilor, fara odihna, pt. ca Live ii tot cearta in gand acuma, dupa aproape 2000 de ani...
Si acuma ca ai amintit si tu si Gheorghitza de conditiile in care se lucreaza in minerit, ma leg si io de subiect, din perspectiva cititorului amator de istorie.
Aruncand o privire retrospectiva inapoi in timp, pe natiile astea cu vocatie de cuceritori ii apuca cate un chef de "civilizat" tot felu de popoare cand ti-i lumea mai draga... Si ce-i si mai interesant e ca popoarele alea, de-s ele asa, barbare, nu cunosc ele ce-i aia "democracy", stau, mai tata, pe cate o bucata de pamant de-i plina ochi cu ceva ce-i valuta forte pentru timpurile respective....

Cum il iubesti tu pe Kant, nu stiam - Cerul instelat deasupra noastra - este cea mai frumoasa metafora ce s-a gandit, simtit si spus vreodata, si poate numai "Nu credeam sa-nvat a muri vreodata..." o intrece...

Si-asa si cu dacii tai, cum stateau ei frumos, prin podisul transilvan pe cel mare si pur zacamant de SARE din Europa, si la o aruncatura de batz mai aveau si niste munti plini ochi cu AUR, de se vedea in albiile paraielor, trebuia sa-i civilizeze cineva.
Lumea stie despre aur, dar va reamintesc ca-n vremile alea, legionariiaia de-i stau in cpoasta lui Live erau platiti partial in SARE.
Adicatalea, primea soldatu banetu plus ceva sare....
Si cine sa-i civilizeze pe barbarii astia, de mancau cu linguri de lemn din bline de lut, ocupati cu simboluri si multe alte trebi metafizice, decat Roma...

E ca la ăi nebuni!:)) Găbiţa e-n cerul înstelat, iar noi râdem de romani...

Când am fost la Roşia, am coborât şi în Galeriile...ghici! Exact!!!! Galeriile Romane. Sunt trapezoidale. Săpate, în majoritate, de sclavi. Care, după 10 ani de stat în galerii (odată coborâţi...nu prea mai vedeau lumină de soare), urmau să fie eliberaţi. Numai că...guess what!? Da, nu prea apucau 10 ani...în viaţă! Mdeah...cam greu am rezistat acolo, împreună cu claustrofobia mea. Activată maxim exact de povestea asta cu sclavii care coborau o dată şi mai ieşeau...când îi ierta Cel de Sus. Buun! Ar mai fi ceva, anume mă-ntrebam dacă nu cumva proştii ăia de daci au stat călare pe munţii cu aur, aşteptând să vină, naibii, romanii ăia, ca să-i înveţe să-l extragă. Ei bine, nu, nu a fost aşa! Aveau şi dacii modul lor de a extrage aurul. Mult mai uman decât al romanilor. Surprinzător, nu!? Deh...şi ruşii s-au purtat frumos cu TOŢI cei pe care, într-un fel sau altul, i-au încălecat, americanii, aşijderea.:D Niciun imperiu n-a rămas în picioare. Mai devreme sau mai târziu, vine scadenţa.

Aham! Deh, Hobby, cică şi telepatia exista, cândva...:))

Observ numai, ca si-n vremurile noaste, popoarele care au sub pamantul pe care umbla petrol, aur, diamante sau altele is teribil de inapoiate si au nevoie musai, musai sa vina eroii civilizatori sa-i invetze pe ei ca se mananca cu gura inchisa. Si se mai intampla, in timp ce-i civilizeaza pe barbari astia, de nu pot dormi noaptea de grija democratiei, ca ba dispar artefacte din templu lui Ishtar, fara sa le dea nimeni de urma, ba se topesc opere inestimabile Maya, ca-i musai sa fie crestinati barbarii etc etc
Multa PROPAGANDA mancam pe paine noi, dragi breslasi
Ramane, insa adevarul spus de Darwin, ca un fir rosu prin toata istoria: Cel mai puternic supravietzuieste, sau, si mai adevarat
MANANCA, SAU O SA FII MANCAT!!!

Repet, Hobby: mai devreme sau mai târziu, vine scadenţa! Şi-apoi...ar fi de discutat în legătură cu ce anume înseamnă să fii puternic.:)

Stiu, Live, numa ca, vezi, tu, popoarele astea, ocupate cu simbolurile, cu astronomia, cu matematica totdeauna ajung in farfurie....
Si apropo de telepatie, asa ma faci sa ma gandesc la Nea Marin, de nu mai stiu cum sa ma concentrez la scris...

Gheorghitza, blanitza si jewels, ma iertati ca am colindat campii vesele, in timp ce voi erati asa melancolici, da larimaru asta parca mi-a pus o carmida pe ceafa, asa ma apasa... era musai sa schimb subiectu... din instinct de autoconservare

Domniţă, io-s în viaţă, încă (ăăă...aşa cred...:D), aşa că...te rog frumos să cauţi alt termen de comparaţie!:))

Farfuriile mai sunt şi din alea...zburătoare, nu uita asta! Şi nu zic numa' aşa...strict metaforic (metaforic e, măi Găbiţă, sau bat câmpii intergalactici...fără pic de graţie?). Bine, nu ştiu dacă e foarte indicat a fi luată (relativ) în serios, în seara asta. Sunt după vreo 2 pahare cu bere, plus o discuţie cu al meu soţ despre...chestiuni de fizică cuantică. În condiţiile în care mie nici fizica aia...necuantică nu mi-e limbă cunoscută. Cred că e clar că am varză-n cap.:))

Blanitza,
poate o sa-ti faci timp din cand in cand, sa vi si tu mai des pe aici.
Daca mai ai Citrinul ala... nu-l instraina te rog.

Live,
este recut de miezul noptii...
Apropo de varza, mi-am adus aminte de-o prostie:

Ori si cum as sta si m-as uita,
Cu mintea tulbure sau treaza,
Pozitia ce mi se arata
Varza, parca -Capra se facea

Desigur, ma refeream la o capra privita
cand mananca varza...
Uneori, nu mai sti care-i capra care-i varza

Daca am scris eu asa ceva, inseamna ca am luat-o rau pe aratura...
Dar m-a zapacit Live cu varza ei...
Si acum daca tot "is pe langa" va spun cateva de la lume adunate:

Gheorghitza, dai semne de oboseala! :))))))))))
Si cred ca poporu breslas a cam virat-o catre somn.... Da' mare performantza din ultimele postari: o luaram de la larimar, trecuram prin daci si romani si ne gasim in fatza dilemei daca e varza sau capra!!!!????????????????

Sotul (poate fi si unl caruia ii place fizica quantica),
dandu-si sema ca de mult ni i-a mai acordat atentie sotiei sale,
se hotari s-ai duca la intoarcerea de la servici, un frumos buchet cu flori.
Ajuns aca, sotia ii deschide, ramane interzisa si izbucneste in plans.
Barbatul, o stranse in brate si incerca sa o aline:
-N-am sa mai....
N-apuca sa termine ce avea de spus, ca sotia printre hohote ii spuse:
- Azi, mi s-a stricat calcatorul, femeia de servici ne-a parasit, copilul a plans toata ziua si tu,... tu... vi beat acasa!

A, sam uitat: si am condimentat tot cu un pic de Kant, sa alunece mai bine pe gat!

Alta:
- Vai, draga! Sa sti ca descoperit ceva infiorator la barbatu-meu :
is casatorita cu el de ani buni si nici prin cap nu mi-a trecut ca e... betziv!
- Nu mai spune, soro?! Dar cum ti-ai dat seama?
- Azi a venit TREAZ acasa...

Rasul e bun,veselia e contagioasa,George,sa mai fii varza:))))

Si ultima:
Sotul isi lasa barba si mustata din cauza echipei sale de fotbal:
- Pana nu iau astia campionatul... nu ma mai tund, nu mai rad.
Si au trecut cativa ani, iar echipa lui castiga campionatul.
A fugit de lucru, a trecut pe la frizer, s-a ras, s-a tuns si rapid acasa, la nevasta-sa.
Jaluzele trase ea, dezbracata, in pat statea atipita.
Se dezbraca cu inflacarare si ardoare launtrica tot mai erectila si se puse langa sotia lui, mingaindu-i trupul dezvelit cu pielea proaspat rasa a fetei.
Ea se misca plictisita:
Grabeste-te iubi, ca in curand trebuie sa vina ...barbosul!

Buna,
Imi trebuie toata sambata ca sa va citesc:)

Toate cele trei situatii penibile (deci pozitia "verzei"), au o legatura cu ceeea ce vreau sa spun eu acum, in creierii noptii, cand oameni echilibrati, dorm:

Nu ne dam seama... dar riscam sa ducem o viata de ROBOTI in care totul devine automatism. Rutina, permanentizarea unor stari sufletesti cu care ne obisnuim (si nici macar nu ne dam seama ca nu ne mai derajaza...), ne pot transforma in niste bioroboti, pentru care realitatea sufletului nu exista.
Uitam de noi.
E noapte,
se doarme,
nu-s soapate...
pierdute in noapte...

Sa-mi dati voie si mie sa umblu hai-hui cu gandul.
N-o sa se mai repete.
Noapte buna tuturor!

Noapte buna!

Gheorghitza, asta-i a ta :
"E noapte,
se doarme,
nu-s soapte...
pierdute in noapte..." te intreb, pentru ca daca tu ai scris-o, sa mai scrii, te rog...
Eeee, citrinul e pus bine, e piatra fina, bizantina... - pentru cunoscatori...
Fetele, si eu m-am gandit ca parca eram cu totii cam prea melancolici si autumnali, asa c-a fost the perfect time for jokes!!!
Noapte buna, dragi breslasi!!!

Bună dimineaţa! Doamne, bine c-am închis computerul la timp! La timp...cât să nu ajung în varianta porno a pietrelor.:D :))
Cred că nu întâmplător am declarat că-s varză. Vorbeam despre daci. Varză, barză, viezure, mânz... Merge şi "poziţie", că-i tot cu z.:))

Aseară, am citit pe Realitatea.net un articol. Încă un articol, de fapt, despre universurile paralele. În ultima vreme, observ râzând cum ni se mai dă câte o linguriţă... Zilele trecute s-a vorbit despre ADN găsit pe ceva pietre (ontopic, iată!) venite din spaţiu-meteoriţi. Şi că...iete, dom'le, cum s-ar putea explica apariţia vieţii pe Terra! Ăştia ţin uşa-n faţa Adevărului şi ne mai servesc câte un pic, câte un pic, neputând să spună tot deodată... cele mai multe, însă, le.-au spus prin filmele şi literatura "SF".

Buna dimineata soare .
Larimarul a avut un efect deosebit asupra voastra , sau suferinta e de vina ?

E de vină...orice! Mai puţin creierele noastre tembele, desigur!:))

Buna dimineata!

nagual,
Ti-am ramas dator cu BRONZITUL
Bronzitul este o piatra ornamentala si este ruda apropiata cu Rhodonitul.

Face parte din
Clasa SILICATI
Subclasa Inosilicati
Grupa Pyroxeni.
Formula lui ar trebui sa fie simpla deoarece este un Silicat de Magneziu (MgSiO3)
Dar lucrurile se complica deoarece fiind o roca vulcanica, sti cum este, magma se ridica la suprafata, iese din craterul vulcanului si se preinge.
In toata aceasta evolutie se mai amesteca si ea cu una-cu alta, mai alrs cu Fierul.
I se mai spune si Ferosilicat, cu o formula taaare complicata.
Mai mult, ca sa fie incitatnt, in locul unde se prabusesc metoriti, datorita impactului si temperatutii inalte din momentul impactului cu Pamantul. se poate forma si Enstatite (BRONZIT)

Ceea ce vreau sa insisist la BRONZIT (Enstatit) este grupa de unde provine el.
Grupa Pyroxeni, au o striuctura cristalina foarte interesanta, prin modul in care sant legati TETRAEDRII intre ei.
Gandeste-te la coloana infinitului, dar sub ulta dispunere