eu ma retrag...merg sa iau o carte de versuri de Bacovia si sa recitesc frumoasele poezii...somn usor!

Multumim draga Carmen pentru frumosul portret facut sculptorului Ion JALEA.
Cautand si eu sa gasesc cateva completari, mi-am dat seama ca subiectul tau a fost binevenit: eu personal, aveam lacune multe. Si in perioada urmatoare, voi incerca sa ma documentez. N-am nicio reproducere Ion Jalea (spre rusinea mea)

Voi incerca sa va vorbesc despre o personalitate marcanta, cunoscuta mai mult in domeniul literaturii. S-a predat in scoala si cel putin doua dintre lucrarile lui, au fost lecturi obligatorii. Avand in vedere complexitatea acestui ilustru OM, prezentarea portertului va fi un pic mai lunga, chiar daca va va plictisi pe alocuri.
Asadar, voi incerca sa va prezint portretul lui
ALEXANDRU ODOBESCU

A trait intre 1834-1895, format sub influenta revolutionarilor pasoptisti; Academician, Profesor universitar (Bucuresti), s-a facut remarcat in cel putin urmatoarele domenii:
1) LINGVISTICA, fiind un mare luptator impotriva latinizarii excesive a limbii romane si a militat pentru principiile ortografiei fonetice (a avut chiar un rol important)
2) PUBLICISTICA; a condus "REVISTA ROMANA PENTRU STIINTE, LITERE SI ARTE"
4) LITERATURA, prin nuvele de factura romantica cu ambianta istorica. Aici am putea aminti: "Mihnea Voda cel Rau" si "Doamna Cheajna" . Din sectiunea EVOCARI, amintim lucrarea "Cateva ore ore la Snagov" iar din ESEISTICA amintim "Pseudokynegheticos" (pagini eseistice pe teme cinegetice)
5) ARHEOLOGIE. Aici amintim deocamdata doar niste studii arheologoice:
" Istoria Archeologiei" ( Alexandru Odobesscu a initiat primele cercetari sistematice de arheologie din Romania, fiind si "parintele" arheologiei romanesti)
si, "Le trezor de Pietroasa", despre care vom vorbi mai tarziu.
6) FOLCLOR: (folclor comparat) "Rasunete ale Pindului in Carpati"; "Cantecele poporane ale Europei Rasaritene, mai cu seama in raport cu tara, istoria si DATINILE rpmanilor"
7) ISTORIE LITERARA; Doua lucrari amintim aici: Satira latina" si "Poetii Vacaresti"

PORTRET
ALEXANDRU ODOBESCU

Pentru inceput, voi fi nevoit sa citez un fragment dintr-o carte, pentru a nu deturna sensul ideii asupra careia voi dori sa insist mai mult (de fapt, aceasta idee m-a determinat sa aleg sa va prezint acest portret):

Alexandru Odobescu, recita in fata Academiei Romane din Martie 1887, urmatoarea fraza:

" Oare fostu-mi-a mintea trimisa de cel farmec, pe care basmele batranesti il atribuie comorilor ascunse sub pamant si care, prin flacarate sinistre se destainuiesc baietilor muritori si-i atrag in mii de primejdii, ii muncesc cu mii de amagiri?"

Acum urmeaza citatul:
" Cand Alexandru Odobescu, isi punea aceasta intrebare de mai sus, fara indoiala ca el cunostea foarte bine raspunsul: COMOARA DEZGROPATA LANGA SATUL PIETROASELE din judetul Buzau, l-a mpreocupat timp de o viata, l-a fascinat prin frumusetea si prin misterul ei, niciodata dezvaluit, l-a atras si l-a aruncat - intocmai ca pe taranii care au descoperit-o, in mii de primejdii si l-a muncit cu mii de amagiri"
Aici se inchee citatul.

Am insistat mai mult pe aceasta introducere deoarece, in afara preocuparilor care l-au consacrat in viata publica (si vi-am enumerat 7 domenii in care a excelat) Alexandru Odobescu a fost si un vanator de comori dar si mai important, a fost unul dintre cei mai priceputi specialisti in PIETRE PRETIOSE sau FINE din Romania.(!!!)

Fac o paranteza. Profesoara mea de limba Romana, minsarcinata fiind, a mers in concediu de nastere. Un alt profesor a aparut la noi la ora si timp de patru luni, Limba Romana pe care o iubeam toti din clasa, devenise un calvar! In acea perioada trebuia sa invatam despre Alexandru Odobescu. Ce sa va spun! O tragetie! Unde stateam eu, erau cateva strazi cu nume frumoase: "Lucretia", "Privighetorii", "Gorunului" "Castor" si una pe care mergeam la scoala se numea "Odobescu". Ei bine, dragii si bunii mei prieteni, dupa aceste patru luni cu acest "suplinitor" , am ajuns ca pe strada aceia numita "Odobescu" n-am calcat pana nu am terminat scoala. Cat despre "Pseudochinegheticos" , va pot spune ca a ramas cartea pe care am citit-o cu atata greutate, incat credeam ca n-o mai scot la capat. Acest profesor, a reusit in patru luni sa-l transforme pe Odobescu intr-o adevarata sperietoare! Drept sa va spun, pana nu mi-a cazut in mana cartea din care vi-am reprodus citatul (si asta a fost dupa Revolutie) nici nu mai voiam sa aud de Alexandru Odobescu. Matur fiind, dupa ce am citit despre Tezaurul de la Pietroasa", a trebuit sa ma reantorc la scrierile lui Odobescu, sa-i studiez viata si opera si sa refac acel dezastru provocat de un profesor care nu era manat in munca lui, decat de interese meschine. Un om rece, lipsit de pedagogie, care in loc sa-si apropie elevii, le trantea cate un 3-4, sa se invete minte!!!! Trista amintire. Cand a revenit draga si iubita noastra profa, a gasit o clasa apatica, lipsita de "nervul" trairii cartilor citite si interesului pentru Limba Romana.

Tot ce stim azi despre TEZAURUL de la PIETROASA, se datoreaza in mare parte lui Alexandru Odobescu. Pentru a va putea vorbi despre acest tezaur (deoarece acesta era subiectul important despre care aveam de gand sa va vorbesc, mai mult) trebuia neaparat sa va prezint PORTETUL celui care si-a daruit viata pentru descalcirea enigmelor tesute in jurul lui. Asadar, mai in ziuă, voi incerca sa va spun acesta interesanta poveste dar strans legata de viata lui Alexandru Odobescu.
Noapte buna, dragi breslasi!

neatza! Muntii Buzaului ascund multe taine si bogatii....astept sa ne vorbesti de comoara...

ION MINCU - (arhitect, 1852 - 1912)

Unul dintre numele de reper in arhitectura romaneasca ramane Ion Mincu, nascut in 1852 in Focsani, judetul Vrancea,unde isi incepe formarea intelectuala, inconjurat de un peisaj arhitectonic influentat de stilul brancovenesc, caracterizat de constructii bogat ornamentate, cu scari exterioare si bolte, asa cum este, de exemplu, Palatul Mogosoaia. Absolvent al Scolii Nationale de Poduri si Sosele din Bucuresti, proaspatul inginer Ion Mincu decide sa plece la Paris, unde studiaza la Scoala de Arte Frumoase si este remarcat pentru talentul sau de arhitect, obtinand premiul Societatii Centrale a Arhitectilor Francezi.

In atmosfera de efervescenta culturala care se nastea in Romania, existau doua curente culturale: imprumuturile din alte culturi si promovarea si afirmarea valorilor nationale. Catre acest din urma curent cultural inclina si Ion Mincu, care se hotaraste sa revina in tara, pentru a promova un nou stil arhitectonic, inspirat de elemente specific romanesti. Stilul pe care il va crea si promova arhitectul Ion Mincu poarta denumirea de stil neoromanesc, imbinand in principal elemente din:

- arhitectura rurala, de unde preia elemente ca foisorul si cerdacul
- arhitectura veche romaneasca, de unde preia elemente ca ornamentatia exterioara bogata si coloanele scurte
- arhitectura bisericeasca, de unde preia elemente ca planimetria curtii interioare si folosirea stucaturii.

Printre cele mai cunoscute lucrari arhitectonice ale lui Ion Mincu se afla Casa Lahovari, Casa Vernescu, Scoala centrala de fete, Bufetul de la Soseaua Kiseleff (toate in Bucuresti), Vila Robescu in Sinaia, Palatul Administrativ din Galati etc. Stilul creat de Ion Mincu va influenta creatia altor arhitecti de valoare, cum au fost Petre Antonescu si Nicolae Ghica-Budești.

Ion Mincu a fost profesor la Scoala Superioara de Arhitectura, transformata azi in Universitatea de Arhitectura si Urbanism „ION MINCU” . De asemenea, acesta s-a implicat in afirmarea statutului profesional al arhitectilor din Romania, ca membru si apoi presedinte al Societatii Arhitectilor Romani, intre 1903 si 1912, cand se stinge din viata.

În 2012 sărbătorim Anul Arhitect Ion Mincu – 160 de ani de la naştere (20 decembrie 1852) şi centenarul morţii sale (6 decembrie 1912).

Arhitecţii români îl privesc pe Ion Mincu ca pe un înaintaş fondator – de stil naţional în arhitectură, de Şcoală de arhitectură, de practică a profesiei.

Ordinul Arhitecţilor din România şi-a legat destinul, încă de la începutul existenţei sale, prin folosirea inteligentă a unei oportunităţi, de acest important arhitect: sediul Ordinului se află în Casa Ion Mincu din Str. Pictor Arthur Verona nr. 19, excepţional monument de arhitectură rezidenţială din Bucureşti, proiectat de arhitect şi folosit ca locuinţă a familiei, neîntrerupt din 1890 până în anul 2004.

soso, draga! Binevenit portretul lui Ion Mincu.
Iti multumim si speram ca acest topic, "PORTRETE" va fi citit de cat mai multa lume, mai ales ca incep sa se contureze prezentari ale unor personalitati din mai multe domenii cultural-artistice (mai ales din tara nostra).
Poate vor gasi de cuviinta si alti breslasi sa puna "osul" alaturi de noi.
Ar fi in interesul nostru comun.

asa este...am si eu un nepot student la ,,Mincu"...se face carte nu gluma...saracul colinda Bucurestiul dupa cladiri vechi pentru planse si schite ....proiecte si fotografii...

Readuc si eu in atentia tuturor un mare matematician :Grigore Moisil

Grigore Moisil a fost un matematician de renume si un profesor dedicat, care a adus o contributie semnificativa in intelegerea matematicii in tara noastra. Este cunoscut insa nu doar pentru studiile sale, ci si pentru bancurile care circula despre el, cunoscut fiindu-i simtul umorului extrem de dezvoltat. Moisil a fost acel profesor de matematica stralucit, dar plin de haz, pe care toti dintre noi si l-ar fi dorit. Cel mai cunoscut banc despre el este cunoscut de toti cei care studiaza matematica la nivel inalt:

Profesorul Grigore Moisil, la o ora de matematica, dupa ce a citit tampeniile scrise de un student intr-o lucrare, l-a chemat pe respectivul la el, l-a pupat pe frunte si i-a zis: "Poti sa te lauzi la toata lumea ca profesorul Grigore Moisil te-a pupat in fund, pentru ca asta nu e cap".

Moisil credea ca matematica va fi limba latina a viitorului, obligatorie pentru toti oamenii de stiinta, pentru ca matematica permite accelerarea maxima a circulatiei ideilor stiintifice. Mai obisnuia sa spuna ca invatand matematica, inveti sa gandesti si ca tot ce e gandire corecta este sau matematica, sau susceptibila de matematizare.
Parintele informaticii in Romania s-a nascut in 1906, la Tulcea, intr-o familie de intelectuali. Bunicul sau, al carui nume il poarta, a fost unul dintre fondatorii primului liceu romanesc din Nasaud, tatal a fost arheolog, memebru al Academiei Romane,iar mama sa – profesoara. Aceasta il descrie pe Grigore Moisil ca fiind un copil curios si liber, caruia ii placea sa puna intrebari si sa reactioneze la tot ceea ce vedea, asculta si citea. Cartile care-I atrageau atentia erau diverse, de la literatura si stiinta, la povestiri practice si filosofie. Pasiunile lui erau in mare parte de natura intelectuala, nu-i placeau sporturile sau sa se joace cu alti copii.

Cu toate acestea, Moisil nu era deloc un om solitar si ursuz. Este recunoscut pentru spiritul ludic si replicile pline de haz. In armata, a ales calaria.

Se spune ca la prima ora de calarie a alunecat incet-incet pe spate, drept urmare si a spus: "D-le colonel, d-le colonel! Ce ma fac? Mi se ispraveste calul!"
Liceul l-a inceput la Vaslui, apoi s-a mutat la Bucuresti si in 1923 a devenit student al Facultatii de Matematica din cadrul Universitatii Bucuresti. La insistentele parintilor, care credeau ca interesul deosebit al lui Grigore pentru matematica il va conduce cu siguranta catre inginerie, s-a inscris la Politehnica, dar nu a facut niciodata o pasiune pentru inginerie. Matematica, pe de alta parte, ii aducea o bucurie enorma. A mai studiat la Paris si la Roma, iar din 1931 a devenit profesor la Universitatea din Iasi pentru 10 ani.
In 1941 a primit un post la Universitatea din Bucuresti.
Grigore Moisil este cunoscut ca parintele informaticii in Romania. In 1957 a asistat instalarea primului computer la Institutul de Fizica Atomica si i-a incurajat pe studentii la matematica sa invete programare, alcatuind primul curs de informatica. In plus, Moisil a fost unul dintre avocatii realizarii unor calculatoare romanesti, proiect la care a contribuit activ. El este si cel care a format primele generatii de informaticieni din Romania.

Intrebat despre noua relatie dintre om si masina, Moisil spune ca pus fata in fata cu noua tehnologie care il depaseste fizic (calculatoarele incepusera sa lucreze cu unitati de masura care nu mai pot fi masurate in raport cu corpul omenesc, ca pana atunci), omului i se cere un nivel intelectual mult mai mare decat inainte. Relatiile cu tehnologia s-au transformat din relatii manuale in relatii intelectuale, omul avand nevoie in aceste conditii de o cultura noua, dar si de o cultura generala:

„Pentru a putea intrebuinta calculatorul la studiul problemelor concrete, omul e obligat sa invete sa gandeasca exact si abstract”

Dintre cuvintele cu talc ale matematicianului despre stiinta si nestiinta:

„Spre deosebire de vin, stiinta nu trebuie lasata sa se invecheasca”

„Stiinta se razbuna ca o femeie, nu cand o ataci, ci cand o neglijezi.”

„Nimic nu costa mai mult decat nestiinta.”

In 1946, Moisil a fost numit ambasador al Romaniei la Ankara. El a fost laureat al Premiului de Stat al Republicii Populare Romane si i s-a decernat, in 1964, prin decret al Consiliului de Stat, titlul ”Om de stiinta emerit”.
Grigore Moisil a murit pe 21 mai 1973, la Ottawa, in Canada. Ramane in istorie pentru contributiile sale aduse la initierea studiului informaticii in Romania, dar si pentru inventarea de circuite electronice tristabile.

Iata si cateva vorbe de duh de-ale marelui matematician!

*Referitor la mediile calculate in statistica, Grigore Moisil a remarcat: "Daca pui o fesa pe o plita incinsa si o fesa pe un bloc de gheatza, media e buna, dar, in realitate, e vai de fundul tau!"
*Iubesc oamenii incepand cu mine
*Dusmanii se recruteaza dintre prieteni.
*Cand imbatranesti nu mai ai inima, ai cord.
*Ce este un pesimist ? Un optimist bine informat.
*(Legea lui Moisil) Nimic nu costa mai scump decat nestiinta!
*Omul trebuie sa invete logica nu pentru a invata sa judece corect, ci pentru a invata mai repede sa judece corect.
*O idee incepe prin a fi un paradox, continua prin a fi o banalitate si sfarseste prin a fi o prejudecata.
*In curand oamenii se vor imparti in doua categorii: oameni batrani si oameni care stiu sa lucreze pe calculator.
*Referitor la modul "fara cap" de creare a unor ministere in acele vremuri, Grigore Moisil a spus: "Propun ca intr-un minister sa fie unite geologia cu geometria si geografia si ministru sa fie Geo Bogza!"
*Fiecare barbat are nevoie de o amanta! Nevasta crede ca el e la amanta, amanta crede ca e la nevasta, si asa, el poate sa sada linistit in biblioteca sa citeasca!
*Dupa ce si-a scrantit piciorul la 65 de ani, Grigore Moisil a replicat: "Stiam ca la varsta mea te scrantesti la cap, nu la picior."
*Intrebat fiind, in calitate de profesor, pentru care greseli are mai multa ingaduinta, Grigore Moisil a raspuns: "Pentru ale mele!"

fain...matematica asta...mie mi-a placut...si putin si fizica...chimia era o enigma insa...:)

Muzeul Poni-Cernatescu


Despre muzeu
Inaugurat oficial în anul 1991, Muzeul Memorial „Poni - Cernătescu” este constituit pe baza donațiilor din anul 1971 ale profesoarei Margareta Poni, fiica savantului, dar şi prin cele ale moştenitoarei familiei, profesoara Florica Mageru, fiica lui Alexandru Poni, care oferă, în anul 1973, Complexului Muzeal „Moldova” Iaşi o serie de obiecte de mobilier, cărţi, documente, fotografii, eşantioane de minerale, corespondenţă, lucrări ştiinţifice, partituri muzicale ş.a.

Muzeul urmăreşte cunoaşterea, conservarea şi valorificarea patrimoniului său cultural – mobil şi imobil, în scopul păstrării şi promovării creaţiei ştiinţifice a savanţilor Petru Poni şi Radu Cernătescu.

Expoziţia permanentă are menirea de a prezenta publicului, prin intermediul exponatelor pe care le conservă în patrimoniul său, o serie de aspecte legate de istoria casei familiei Petru Poni, precum şi mărturii referitoare la contribuţia adusă de unele personalităţi ieşene la dezvoltarea chimiei în ţara noastră: Petru Poni, Anastasie Obregia, Petru Bogdan, Nicolae Costăchescu, Radu Cernătescu, Ilie Matei, Mihai Dima, Ion Zugrăvescu, Gheorghe Alexa.

Casa care adăpostește astăzi Muzeul "Poni- Cernătescu" a fost construită în anul 1839, de către mitropolitul Veniamin Costachi în ea locuind, începând din 1880, profesorul Petru Poni şi familia sa.

Petru Poni a condus, în 1905, prima teză de doctorat în ştiinţe din ţară (Gazurile cuprinse în sare şi în vulcanii de glod de Nicolae Costăchescu)?

Surprize nocturne la Muzeul Poni – Cernătescu din Iași


Fundația Culturală Artex, alături de Muzeul Memorial Poni – Cernătescu din Iași, organizează, în perioada 31 august - 2 septembrie 2012, festivalul „Noaptea la Muzeul Poni – Cernătescu”.

Evenimentul face parte din proiectul de promovare „Muzeul Memorial Poni – Cernătescu – un colț de istorie ieșeană”, inițiat de Fundația Culturală Artex, selectat în cadrul Programului Operațional Regional și co-finanțat de Uniunea Europeană prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională 2007-2013 “Investim în viitorul tău!”.

Festivalul se adresează publicului de toate vârstele și își propune să transforme muzeul într-un spațiu accesibil, atractiv și interactiv, pe care vizitatorii să îl descopere în toată valoarea lui și să-l înțeleagă.

Pe parcursul celor trei zile, oaspeții muzeului vor pătrunde în atmosfera boemă a secolului al XIX-lea și vor fi întâmpinați de personaje importante ale perioadei respective. Cei doi celebri chimiști care au dat numele muzeului vor fi și ei prezenți în incinta muzeului, sub formă de holograme. Expoziția permanentă va putea fi vizitată până târziu în noapte, iar în curtea muzeului buna-dispoziție va fi asigurată de concerte de muzică de epocă, spectacole de poezie și dansuri de societate, proiecții de film documentar și de alte surprize. Copiii vor putea participa la ateliere distractive de știință, la sesiuni creative de desen și vor putea învăța noțiuni elementare de origami – arta plierii hârtiei.

mi s-a parut interesant.

Da,e f interesant!

Copiii mei invata la scoala "Grigore Moisil" :)

ooooooooo...mananca mate pe paine inseamna. :)

Jewe,
hai sa imbratisez fata pentru PORTRETUL facut lui Moisil (si nu numai...)

Am primit imbratisarea,George!

Vezi,Sorina,nimic nu e intamplator:))

sunt geloasa............:(

:)))Carmen,pe tine te imbratisam cu totii,asa ca esti in avantaj!

si eu pe voi!!!!!!!!!!!!!!

Sub boltile intunecate ale Colegiului Sfantul Sava, in 1844, fiul unui renumit si foarte bogat general de armata, care abea implinise zece ani, isi incepea scoala... Tot aici, incolteau germenii viitorului Muzeu National al Romaniei, unde pe langa multe alte piese arheologice adunate, era expus si un tezaur, despre care auzise
foarte multe legende. L-a privit de multe ori dar, niciodata, nu putea banui ca acel tezaur nu numai ca ii va afecta viata dar ii va seca si aproape toata averea lasata de celebrul sau tata, generalul: Ion Odobescu

Micutul nostru elev, crescuse intr-o familie sofisticata, de boieri, beneficiind de o cultura elevata iar acasa avea o guvernanta englezoaica (printre altele il invata si engleza) iar niste profesori renumiti, il invatau franceza... Aceste beneficii educationale s-au materliaziat pentru prima data in anul 1855 cand devenise absolvent al Facultatii de Litere din Paris. Generalul murise in 1857 si ii lasase o avere impresionanta. In curtea bisericii Icoanei din Bucuresti, se poate admira monumentalul mormant al tatalui: Generalul Ion ODOBESCU

Incepe o perioada de informare, studiu si mai ales, calatorii impresionante in Grecia, Italia, Orient, Rusia, etc... In afara atractiei irezistibile pentru arheologie, devine un colectionar celebru de carti deosebite. A colindat cele mai renumite librarii din Europa de unde a cumparat la niste preturi exorbitante, numai carti cu coperti din piele fina si inscriptii aurite. George CALINESCU, il descria asa: "Odobescu se imbata cu sclipiri de argintare si aurarie dar si cu muzica citatelor grecesti si latine... In anul 1861, incepe elaborarea in limba franceza a monografiei tezaurului de la Pietroasa.
Acum incepe povestea noastra:

"CLOSCA CU PUII DE AUR"

Incepuse constructia seminarului din Buzau. Cum se simti facuta prezenta primaverii anului 1837, constructorii roiau deja pe langa schelele viitorului edificiu, iar multi sateni din satul Pietroasa, au fost angajati la cariera de piatra de pe muntele Istrița, de unde se extragea piatra pentru constructia amintita. Oamenii se bucurau ca aveau de lucru, mai ales ca in ceva vreme, urma si sarbatoarea Sf. Pasti. Printre lucratori, se afla si Ion Lemnar si socrul sau Stan Avram. Spargand ei in stanca, la un moment dat s-a prabusit o bucata mai mare iar in acel loc aparu o adancitura ciudata. Curata groapa si ce sa vezi? GHasira acolo o bogatie imensa: nistye piese ciudate facute din aur masiv care erau batute cu niste "sticle colorate"
Dupa cum le luara ei in mana, ferindu-se de alte priviri curioase, apreciara ca acolo, ar cam trebui sa tot fie vreo 45-50 Kg de aur. Dar unele piese erau foarte mari. Se sfatuira ei si pana la urma, gasisera o solutie si le carase langa coliba lor unde le ascunsese. Hotarara ca nimenea nu mai trebuie sa afle de descoperirea lor.
- Hei, ginere draga, aceasta comoara ne va aduce fericire, bucurie si un trai fara griji. N-om mai sparge noi piatra... zise socrul.
Nu banuiau nicio clipa cei doi eroi descoperitori de COMOARA nemaivazuta, ca in loc de ceea ce visasera ei, vor primii in schimb schingiuri groaznice si sfarsitul vietii lor o sa fie intre peretii unei temnite.

Toate bune si frumoase, cei doi pastrara secretul, numai ca aflasera ca anul viitor, coliba lor urma sa fie daramata si ei ar cam trebui sa-si gaseasca din timp alt adapost. Nu de coliba le era lor... Ce Dumnezeu sa faca cu o asa comoara mare? Unde s-o duca? Unde s-o ascunda? Solutia veni din partea socrului:
- Mai, Iaone! Hai sa-i spunem varului Baciu sa ne ajute. Avem de unde sa-i lasam si lui ceva. Ii spuse socrul, ginerelui.
Zis si facut. Se intanira cu Nicolae BACIU si fiul sa Gheorge,. carora le povesti isprava. Au hotarat ca cel mai bun loc ar fi in podul trainicei lui case, unde si mutasera toata comoara. De vorbit, n-au vorbit cu nimeni. Tremurau de frica si mai mult, cui sa-i vanda aurul? Era si o Lege foarte aspra: Orice comoara, avutie sau orice altceva era gasit in pamant rpmanesc, nu putea apartine gasitorului, deoarece apartinea STATULUI ROMAN

Este tarziu asa ca intrerup povestea. O voi continua, deoarece cred ca pentru cei ce nu prea au stiut multe despre acest tezaur, vor avea ce afla.

Corneliu Baba

(1906-1997) Unul dintre cei mai cunoscuti si apreciati pictori romani, Corneliu Baba s-a nascut in 1906 la Craiova si a urmat cursurile Facultatii de Litere si Filosofie din Bucuresti (1926-1930) si in paralel pe cele ale Academiei de arte frumoase din Bucuresti.


Ulterior a studiat la Facultatea de arte frumoase din Iasi (1934-1938) alaturi de Tonitza.


Lucrarile sale au fost expuse in cadrul mai multor expozitii din Romania si din strainatate : Viena (1954, 1956), Expozitia de "Arta non-abstracta" din Tokio 1964, Berlin 1964, New York 1970, Bucuresti 1978, Moscova, Viena, Leningrad 1979.


A primit numeroase premii si distinctii: membru corespondent al Academiei Romane din 1963, al Academiei de Arta din Berlin din 1964, al Academiei "Tommaso Campanella" din Roma in 1970 s.a. A fost profesor universitar in Iasi (1946) si Bucuresti (din 1958).


Esential pentru Baba era reprezentarea realitatii si preocuparea pentru inovarea in exprimare. Solutia aleasa a fost sa recurga la valorile picturii traditionale, la acel "spatiu al clasicismului".


Intr-o serie de tablouri - "Intoarcerea de la camp" (1943), "Taranii" (1953), "Odihna la camp" (1954) - pictorul redescopera universul si figurile taranilor ca un simbol al permanentei.


Polemist subtil, Baba reuseste sa renunte la idilismul si anacronismul lumii rurale, prezentand intr-o lumina simpla personajele, evocand un univers spiritual ascuns. Nimic nu este anecdotic in scenele pictate de Baba: gesturile si atitudinile personajelor apartin mai curand ritualurilor vietii cotidiene intr-un microcosmos guvernat de reguli clare si intangibile.

Baba a cultivat un stil ce aminteste de rigorile epocii Renasterii, dar si de cele post-renascentiste. Materialul figurativ este ordonat in structuri geometrice, stabile. Asezate in centrul lucrarii sau intr-o forma piramidala, liniile caracterelor se remarca prin armonie, in timp ce diagonalele sunt folosite astfel incat sa nu deranjeze echilibrul general. Imaginea este animata chiar prin premisele stabilitatii.


Corneliu Baba a folosit un sistem dinamic de iluminare, asemanator cu cel folosit in Baroc, scotand in evidenta figurile sau elementele importante. Cu o cromatica foarte bogata, tablourile semnate Baba pastreaza si zone intunecate, aflate intr-un dialog permanent cu zonele de lumina, precum in portretele unor personalitati ca Mihail Sadoveanu, Lucia Sturdza-Bulandra, George Enescu, Tudor Arghezi sau in peisajele din Venetia si Spania - doua zone geografice care l-au fascinat pe artist.

RompresFILATELIA, in colaborare cu Poșta Română, scoate pe piață
la data de 11 Martie 1983, o serie formată din patru valori de mărci poștale:(timbre)
- Marca de 1 Leu, reproduce lucrarea "Fata cu pană"
- Marca de 2 Lei, reproduce lucrarea "Concetățeni"
- Marca de 3 Lei, reproduce lucrarea "Țărani"
- Marca de 4 Lei, reproduce lucrarea " Odihnă la câmp"

Multi dintre voi, poate ati expediat multe scrisori, pe care s-au aplicat aceste doarte frumoase timbre. Aceasta serie de timbre, a fost emisa in cinstea si recunoasterea valorii exceptionale ale acestui pictor modern. Posta Romana, nu prea accepta sa scoata timbre cu personalitati "in viata". Corneliu Baba a fost o exceptie bimemeritata !

:)

CLOSCA CU PUII DE AUR
(continuare)

In apropiere, curgea râul Câlnău. Autoritatile au aprobat proiectul construirii unui pod peste acest râu iar anteprenor general a fost numit un albanez pe numele Atanasie Tarba, zis Verussi. Acesta a angajat constructori dar si pietrari din satul Pietroasa, printre care erau si păstrătorii comorii ascunse in podul casei. Dupa o vreme, aceștia au incercat să-l apropie pe constructor și au incercat marea cu sarea: i-au incredințat lui Verussi secretul comorii si ca mostră, un inel, in speranta ca va găsi un cumpărător. Verussi a și plecat la București, să consulte un bijutier. Acest inel n-a mai fost recuperat niciodata.

Intors de la Bucuresti in mare graba, dandu-si seama ce valoare ar putea avea coamara localnicilor, le spune ca este de acord sa le cumpere toata comoara cu 4000 piastri. Dupa indelungi targuieli, batura palma.
Gasitorii si-au pastrat doar lantisor cu un pandantiv din Crital de Stanca si un inel mare din aur. Toata tranzactia, facuta de un om siret si niste tarani creduli si fara carte, se petrecea in ziua de 23 Aprilie 1838. Verussi, le-a cerut doar sa nu spuna nimanui, nici morti, secretul.

In casa pastratoare de comoara, incepe sa se desfasoare un spectacol grotesc. Piesel din care era formata comoara, aveau dimensiuni foarte mari. In forma lor, nu se puteau scoate din casa aceea fara nu trezeasca banuiala. Asa ca, niste topoare bine ascutite, au inceput sa cioparteasca un tezaur de o frumusete nemaintalnita.
" Lasă, lasă, nu vă pară rau. Nu vedeti ce au fost in stare sa faca? Ce reprezinta toate astea? Parca ar fi o closca cu pui. Am eu in curte gaini si pui cati vreți. Ce sa faca cineva ceva cu astea? Hi, hi, hi "CLOSCA CU PUII DE AUR" ar trebui sa se numeasca dracoveniile astea!"
In timpul despicarii aurului cu toparele, aparu o problema:
- Gheorghe, dute de adu ciocanul ala. Nu vezi ca toate au bagate in ele sticle colorate. Ce oameni nebuni... au umplut aurul cu sticla colorata!
Si asa, a inceput spargerea rubinelor, granatilor, smaraldelor, perlelor si a altor cristale care nici in ziua de azi, nimeni n-ar mai putea spune cum arata originalul si ce pietre pretioase il impodobea.

Atat de multe pietre s-au spart, ca a trebuit matura, lopata si o vadră mare...
Inca multe zile de aici in colo, nevasta tot mai gasea cioburi sparte.
- N-ati fost in stare nici sa maturati bine prin casa! Uite, inca mai gasesc sticla colorata sparta.
Toate cioburile de "sticla sparta" le-au ingropat in cocina porcilor, sa nu cumva vina vreun vecin sa vada asa ceva si sa ii intrebe oarecumva, de unde au ei atata sticla colorata...
Dupa un timp, porcii, cu ratul lor, au scormonit in pamant si au scos la lumina, stralucitoare ciudatenii. Copii, le-au luat si s-au jucat cu ele... Deja lumea incepuse sa se intrebe una alta. La o bautura, na! sti cum e omul care s-a vazut cu sacii in caruta...
Mai mult, albanezul, isi ascunse propria comoara, undeva in josul raului... Cuiva i s-a parut suspect comportamentul lui si a anuntat autoritatile.

De aici, incepe un alt capitol....

Gheorghita, ma faci sa ma uit din cinci in cinci minute sa citesc continuarea...

nicole, pai nu-i asa de simplu...
Culeg informatii din mai multe surse si eu incerc cumva sa le pun cap la cap dar sa nici nu fie plictisitor. Te asigur ca povestea asta este pe undeva foarte, foarte aproape de adevar. Din pacate.
Da-ti seama cam ce a simtit Alexandru Odobescu, care a parcurs toata aceasta aventura a tezaurului. E vorba de studierea multor marturii scrise iar unele lucruri le-a mai aflat chiar facand pe detectivul, intreband in standa, in dreapta, mai ales in perioada in care pe banii lui, a facut ample sapaturi arheologice in Buzau...

Acum, sunt obosit si nu prea imi merge mintea. Mai pe dupa ameaza voi continua.

asteptam...

Ion Lemnar, socrul sau Stan Avram, Nicolae Baciu si fii săi Gheorghe si Achim, precum si albanezul Atanasie Tarba, au fost retinuti pentru cercetari. A urmat un proces lung, care a durat patru ani, pana in anul 1842. Autoritatile au reusit sa recupereze 12 piese, atat cat contine azi tezaurul. Din declaratii rezulta ca initial ar fi fost 22 de piese dar cele ramase erau maltaratate, schingiute, deformate si mare parte din pietrele pretioase disparute. Albanezul Tarba (Verussi) a declarat ca o parte din bijuteriile care formau tezaurul, le-a vandut unor negustori straini, carora le-a pierdut urma. Colaborand cu autoritatile, aratand ascunzisul de pe langa râul Câlnău,unde a pastrat parti din tezaur, Verussi a fost achitat. Cei 400 de piastrii insa i-a perdut, deoarece nu mai avea de la cine sa-i recupereze. Cei care urmau sa se bucure de o viata libera, fericita si fara nevoi, au murit in timpul detentiei, dupa munca grea si multe schingiuiri. Nicolae Baciu si fii lui Gheorghe si Achim, au luat bătaie câtă incape dar n-au stat decat un an in inchisoare.

Nu se stie cat aur ramasese detinatorului tezaurul dar cele 12 piese recuperate cantareau 19 Kg de aur. Cel mai de pret obiect, era o tava cu diametrul mai mare de jumatate de metru si cantarea (numai ea) 7 Kg aur !!! S-au mai recuperat doua vase unul de 2,4 Kg aur su celalalt 1,5 Kg aurDe asemenea, s-au recuperat doua coliere inelare, o statueta, o cana supla, patru fibule (un fel de agrafe ornamentale) reprezentand o pasare stilizata, cu aripile stranse de 27 cm , doua fibule mijlocii si una mica. Din declaratii, a rezultat ca in total ar fi fost cinci fibule (una mai mare si patru mici) Acestea aratau ca o pasare cu puii ei, de unde taranii i-au si dat numele de "Closca cu puii de aur" Pe una din piese, s-a gasit si o inscriptie, scrisa insa neprofesionist, parca in graba:
"Guthani Ocwi Hailag"
Scrijelita in graba cu caractere runice, in germana veche, aceasta inscriptie, Alexandru Odobescu a tradus-o asa:
" Lui Odin patrie sfânta" sau:
" A goților proprietate sacră sunt"

Deci, tezaurul de care vorbim, gasit in muntii din zona Buzaului, nu este un tezaur dacic sau stramosesc ci un tezaur, ascuns in tara noastra (nu se stie din ce motive) de catre unul dintre popoarele migratoare care au trecut pe la noi, probabil Goții sau Vizigoții.