Incep prin a-i raspunde Larucai cu un citat care mie mi s-a parut foarte clar si transant:
" Obsidianul arde, dar nu ca un foc, ci CA UN BICI; starneste tumultul subconstientului, freamatul interior primar; RASCOLESTE energiile originare,
PROFUNDE, NESTIUTE, coborand lumina DIVINA in abisurile materiei;
ALCHIMIZEAZA (sublimeaza, transforma) pornirile joase, necontrolate si inexplicabile, angoasele, obsesiile si mania oarba, agresivitatea, incrancenarea, furia necontrolata, dispretul, intoleranta si erotismul pasional.

Toate aceste simtaminte sant METAMORFOZOTE intr-o radiatie puternica ,
inrumpand triumfatoare catre inalt, sfasaind lentoarea, calmul si subiectivitatea
intr-o descatusare a iubirii telurice, relevand natura divina ascunsa in luciditatea oarba a materiei.
(...)
Folosit consecvent, Obsidianul favorizeaza trezirea si ascensiunea energiei fundamentale a omului (nunita si Kundalini Shakty n.n.) pe axul ei central.

(...)
Obsidianul favorizeaza si sustine meditatia de lunga durata. A fost folosit pentru divinatie, pentru scurtarea viitorului si, in general pentru explorarea psihicului sub- si SUPRACONSIENT"
Citatul a fost luat din "Codul Secret al Cristalelor" Dr. Dorin DRAGOS.

Mai exista o varietate foarte frumoasa de Obsidian, numita si
LACRIMA de APAS, care este insa TRANSLUCIDA si este recunoscuta ca un talisman extraordinar pentru PROTECTIE si NOROC

Obsidianului i se atribuie foarte multe calitati tamaduitoare dar mai ales mistice si
despre acest subiect nu am vorbit nici data trecuta si nu voi vorbi nici acum.

Abea acum, dupa ce ti-am prezentat aceste aspecte ale obsidianului, poate vom reusi sa patrundem in tainele neintelese de tine, fata de Obsidian.
Dar nu inainte de a te intreba: cu adevarat, ai un OBSIDIAN NATURAL???

George...ne mai spui povesti, te rugam? ;;)

Hiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii

Doar n-ai aparut printre noi, Craiasa Ciocolatii?????
Fii binevenita!
Domnul sa te ajute sa fi din ce in ce mai bine !
Doamne, ajuta!

Wow, ce surpriza!!!

Iti multumesc frumos pentru calduroasa primire draga George! Bine v-am regasit!!

Mutumesc, Ametist pentru raspuns. Intr-adevar e curios efectul pe care il are asupra mea. De aceea am si indraznit sa va scriu. Si ultumesc ca m-ai inteles si nu m-ai crezut nebuna.
Gheorgita, ca intotdeauna, m-ai uimit si incantat in egala masura, cu atatea informatii, despre care nici nu stim ca exista. Si eu, care credeam, ca pentru ca nu e o vedeta, ca ametistul de ex., lumea nu i-a dat atentia cuvenita!
Dar, intrebarea ta e foarte buna. Sincer, spre rusine mea, ca sa vezi cat sunt de naiva, nici nu mi-am pus problema asta pana acum. De ce? Pentru ca am multa incredere in sursa mea de pietre. Pana acum, atat cat m-am priceput eu, nu am avut indoieli asupra lor. Si crede-ma ca am fost de multe ori pacalita, dar nu de ei.
Cum as putea sa-l verific, cu mijloacele mele proprii?
Mai intai sa-l descriu: achizitionat ca obsidian-snowflke sub forma de margele sferice, cu usoare defecte in forma (ceea ce le sporeste farmecul, dupa parerea mea), negre cu pete gri difuze(ca niste norisori), usor lucioase (dar mai putin ca onixul, poate ca cel al howolitului), grele (1,3 g la o bila de 10mm diametru) si destul dure la atingere.
Acum, mi-am amintit ca l-am folosit o data, intr-o bijuterie care a incercat sa le cuprinda pe toate (e prima din magazin, si apare si ca banner)
www.breslo.ro/Product/Amintiri-din-alta-viata-colier-argintat-cu-pietre-semipretioase-naturale-REZERVAT_367098
Daca te uiti cu atentie la colier, obsidianul apare in zona negru-alb, intre stripped-onix si howolitul alb. Se vede in prim plan, in poza a 4 a, extrema dreapta.
Scuza-ma pentru bombardamentul cu amanunte, dar as vrea sa-i fac niste poze, numai ca nu le pot atasa aici.

Recunosc totusi ca citatul tau m-a facut sa banuiesc care e problema:
"....starneste tumultul subconstientului, freamatul interior primar...."
Firea mea agitata, chiar nu mai trebuie starnita. Eu sunt problema. Cand voi reusi sa ma linistesc, detasez, probabil ca abia atunci, obsidianul mi se va deschide.

Sa stii Laruca ca nu mi se par falsuri , intuitia mea spune ca pe latura psihica are efect asupra ta .
Ametistul e cel mai cunoscut cristal , dar sunt multe alte cristale cu efecte deosebite . Din pacate noi nu ne ocupam de latura lor vindecatoare .
Daca ai o fire agitata sa porti mai des AMETIST .
REDUCE- furia, nerabdarea, cosmarurile, stressul, agitatia, depresia, tristetea, disperarea, lipsa de comunicare
AJUTA la canalizarea energiilor, la renuntarea la vicii, la temperarea obsesiilor sau dependentelor (ajuta dependentii de tutun, mancare, alcool)
Purifica, linisteste, transforma energiile inferioare in energii superioare, transforma energia negativa in energie pozitiva, are efect de calmare sau detensionare in perioade de durere, echilibreaza karma, pune in legatura cu divinitatea si latura spirituala a fiecaruia.
Asezat sub perna, ajuta in caz de insomnie.

Chiar sa stii ca port ametist. Mai tot timpul. Chiar daca mai evadez, din cand in cand si spre celelalte preferate (GRANAT , acvamarin, calcedonie, carneol, ochi de tigru), revin mereu la "batranul"meu ametist. Personal, in perioadele grele, simt nevoia sa port ametist. Ma face sa ma simt protejata, de parca ar fi un canal catre energia divina. Imi da incredere, putere, rabdare, credinta ca voi reusi sa inving in cele in urma. Asta e ceea ce simt, nu ce am citit despre el (chiar daca se potriveste).
Si totusi, de ce nu am vorbi si despre "puterile" vindectoare ale pietrelor? Si despre, senzatile pe care ni le trezesc fiecare, dincolo de frumusetea lor.
Mi-a placut mult partea in care ati incecat sa gasiti combinatia ideala pentru boala Dianei.
Si profit acum: Salut, Diana! E o bucurie sa te auzim.

Laruca,
In viata noastra ne confruntam de multe ori cu situatii limita si nu intotdeauna
reusim sa le depasim cu demnitate. Gandim mult, analizam dar nu intotdeauna gasim solutiile optime si atunci facem compromisuri.
Un compromis, deschide drumul altui compromis si in cele din urma apar greselile.
Greseli, pe care odata cu trecerea timpului, speram sa le corectam.
Timpul trece si nu numai ca nu corectam acele greseli dar mai adaugam si altele din ce in ce mai incurcate si mai grave. La un moment dat, privind in urma, realizam ce s-a intamplat dar nu prea gasim cai de iesire. Asa incep sa apara minciunile. Mai intai, ii mintim pe altii, considerand ca e mai bine asa.
Apoi, ajungem sa ne mintim pe noi insine. Pentru a iesi temporar dintr-o situatie critica, preferam sa ascundem adevarul in sufletul nostru.
(cum se ascunde gunoiul sub pres). Cu cat avem mai multe lucruri "ascunse" in sufletul nostru, cu atat mai grea devine apasarea.
Asa cum se rostogoleste un bulgare de zapada (tot adunand zapada...) asa se se intampla si in intereiorul nostru. La un moment dat, ca in orice casa, mai trebuie facut si curat. Odata, de doua ori, putem face curat fara sa ne aducem aminte "ca avem ascuns ceva sub pres" Dar vine un moment cand NIMIC nu mai poate fi ascuns si adevarul trebuie sa apara.
De multe ori, mai avem cate o introspectie dar cand ajungem in acele unghiere bine indosite, ne apuca groaza si nici n-am vrea sa le mai vedem.
Ei bine, OBSIDIANUL aduce toata lumina absorbita de el si o dirijaza tocmai in acele locuri pe care le credeam foarte bine pazite. Ti le arata ca un fulger.
N-ai cum sa nu le vezi. Sigur ca da, toate acestea dor. Cu cat ai mai multe lucruri ascunse in tine, cu atat durerea este mai mare. De aceea se spune ca OBSIDIANUL arde ca un bici.
Cui ii plac loviturile de bici?
Dar, nu mai bine primim loviturile necesare unei corectii decat sa tot ducem cu noi durerea lucrurilor ascunse?

Laruca,
atunci cand nu avem ascunse in suflet anumite uratenii iar OBSIDIANUL se comporta tot dur cu noi, inseamna ca avem o alta problema.
Ori dispunem de o energie vitala excesiva si nu o calauzim in scopuri benefice
(exces de sexualitate de ex) ori ne risipim energia fara rost, nechibzuit.
Atunci, OBSIDIANUL vine si pune ordine in rezerva ta energetica, echilibrand-o, impartind-o judicios si eficient.
Aceasta actiune a OBSIDIANULUI se face simtita si in corpul fizic, in cel
energetic, cat si in cel mental.
Da, te cam zdruncina si nu iti place.
Simti ca iti face bine si il iei in mana. Cand vrea sa-si faca treaba, nu-ti prea place si il pui jos...
Hmmm
Obsidianul este un ghid spiritula DUR. Te ajuta, dar nu asa cum ti-ar place tie.
Diferenta dintre Obsidian si Calcedonia Albastra, Turqoise sau Sodalit este ca Obsidianul rezolva rapid treaba. El n-are timp de vaicareli.
Vrei sa te cureti acum? Atunci da-i bataie. Si rezolva relativ rapid problema.
Celelalte pietre sant intelegatoare, blande... dar si rezultatul vine tarziu dupa multa, multa rabdare...

Laruca,
din pacate iti dau o veste trista:
problemele tale NUMAI Obsidianul le poate rezolva.
El te-a atras deoarece te poate ajuta.
Accepta-i tulburarea care ti-o da.
El te poate struni cel mai bine.

Am crezut ca numai oamenii pot fi duri .
Numai obsidian fulg de nea am avut , si l-am folosit pt. circulatie periferica.

OBSIDIAN FULG-DE- NEA
- bun educator – te invata sa-ti apreciezi greselile si reusitele;
- favorizeaza introspectia si impartialitatea;
- util in tratamentele scheletului si al venelor;
- imbunatateste circulatia;
- bun pentru piele si ochi

Si mie obsidianul imi pare a fi o piatra plina de FORTA, in primul rand! Seamana a profesor sau maestru fff exigent, genul de om caruia i te adresezi numai daca stii despre ce vorbesti. Probabil ca de-asta era caracterizat drept un "bici" in citatul dat de Gheorghitza, nu e genul de piatra cu care te joci, cu care glumesti... Are un aer, cum sa zic, saturnian, sever si nemilos. Greu de lucrat cu ea!

hobby.shop,
ai dus in discutie o asemanare extraordinara cu acel profesor exigent.
Am citit in alta parte, in care Obsidianul este asemanat cu profesor deosebit de sever, dintr-un colegiu englezesc (unde se mai admite si o palma peste fund...) care se aseamana unui stagiu militar dar dupa ce termini studiile, deja faci parte din elita si abea atunci iti intelegi profesorul acela deosebit de sever...
Avem toata libertatea sa alegem scoli mai blande sau mai severe, dupa cum putem accepta (sau nu) langa noi anumite cristale.

Avand in vedere originea sa vulcanica, Obsidianul este expresiv pentru capacitatea
lui de a patrunde in tenebrele subconstientului iar precipitarea lui rapida (datorita racirii sale bruste si solidificarii lavei vulcanice) sugereaza controlul IMPULSIVITATII.
Aduce lumina acolo unde credeai ca este intuneric bezna si nici un ochi nu poate patrunde...
El rascoleste tot, intoarce pe dos reziduurile bine dosite, pe care le sublimeaza
(brutal, ca racirea lui) intr-un izvor de libertate descatusata.
Te elibereaza EL de ceea ce tie ti-a fost rusine sa arunci...

Ce discutie interesanta despre Obsidian, chiar il respect mai mult, dupa ce v-am citit. Nuuu, e musai sa vad ce fac si eu cu un frumos pandant de Osidian pe care-l am de multa vreme, si vorba Larucai, parca niciodata n-a fost timpul potrivit sa m-apuc de el... Il luam, il priveam, si-l puneam la loc, gandind ca altadata va deveni ceva... Uite cum ai tu intotdeauna dreptate, George...

Trepidatia interna la care te supune Obsidianul, se datoreaza luminii orbitoare pe care o descarca in intunecimile sufletululi.
Te aduce cu picioarele pe pamant, aratandu-ti realitatea un care trebuie sa treiesti.
Viata nu este un vis fermacator si daca nu esti calit sa-i faci fata, te doboara.

Obsidianul, stabilizeaza, transmite energii vindecatoare, atrage bunavointa unor entitati ocrotitoare (de aici rolul sau protector...), creeaza SCUT de energie care se opune tuturor formelor de energie malefica sau grosiera

N-am sa prezint toate actiunile benefice ale Obsidianului, deoarece
santem totusi pe un site de Handmade...

Incepand din seara aceasta am sa va prezint cateva povestioare din care, cred, fiecare vom avea cate ceva de invatat.
Sper sa va placa. Daca simtiti ca nu prea au legatura cu noi, imi spuneti si ma voi opri imediat.
Merg totusi cu ideea ca santem "La o cafea" si printre Pietre,
problerme de Handmade sau arta, mai putem aduce vorba din cand in cand si despre viata noastra de zi cu zi...

Inainte de a va spune trei istorioare,
trebuie sa va spun ca toata viata m-am ferit sa copiez ceva sau pe cineva.
Am vazut ca aici pe breslo, se fura idei de la unii, de la altii.
In alte locuri am vazut chiar copii aproape identice.
Altii iau produse de te miri unde si posteaza aici ca fiind facute de ei.
Pana si titlurile unor magazine se copiaza...
Fiecare este liber sa faca cum crede de cuviinta
si am cautat sa nu ma bag in dispute de acest gen.
Acum iata povestirile:

1) La o serata diplomatica, plina de ambasadori, atasati diplomatici,
printre invitati se afla si o vaduva a unui atasat militar britanic.
Obisnuita o viata intreaga cu acest tip de cina diplomatica,
femeia s-a apucat rapid de infulecat. La un moment dat,
femeia scoase un ragait jenant. In dreptul ei, un lord englez, pentru a salva situatia in care se afla femeia, isi duse mana la gura, cerandu-si scuze mesenilor, ca si cum el facuse asta.
Dupa un timp, femeia scoase iar un ragait. Ambasadorul francez de data asta,
facu el gestul salvator.
Mai pe la desert, femeia repeta secena.
Un american, observand atitudinea galanta a co-mesenilor, se hotari ca de data asta sa faca el gestul, incercand sa-i copieze pe colegii lui:
" Stai linistita doamna, doamna, ragaitul asta este al meu". Dupa care duse mana la gura si isi ceru scuzele de rigoare.

2) Un fermier american isi chema cei treri copii, in curtea casei la apel.
-Care dintre voi ati taiat ciresul din gradina?
Bineinteles ca nici unul dintre copii nu facu pasul in fata.
Fermierul ii lua cu binisorul:
-Baieti, nu va fie frica! Stiti povestea in care Washington, tanar fiind, dupa ce a taiat ciresul din curtea parintilor, a recunoscut acest lucru tatalui iar acesta a fost tare mandru de caracterul fiului...

atunci, fiul cel mic, facu un pas in fata.
Tatal, nici una, nici doua, lua cureaua si ii trase cateva lovituri sanatoase la fund.
contrariat, fiul ii spuse:
-Tata, pai cum ramane cu Washington?
-Da, fiule! -ii raspunse fermierul- dat tatal lui, nu era in cires cand a taiat copacul.

3) Un evreu batran se ciocneste accidental cu un ofiter german
-SCHWEIN striga plin de ura ofiterul
-SOLOMON - ii spune politicos evreul: Incantat de cunostinta.

Sant oameni care permanent cauta retete si idei, incercand sa copieze
de la altii. Or, a nu iti prezenta propria lucrare, propria conceptie, propria creatie,
este una dintre cele mai mari erori personale.
Multa lume cauta sa imite maestrii lor, repetandu-le inconstient modelele
DAR FARA SA LE INTELEAGA SPIRITUL.
Sistemele, creatiile altora POT AJUTA omul dar nu trebuie sa-l subjuge.
In momentul in care o lucrare A FOST DEJA realizata, ea si-a atins scopul.
A transmis ce era de transmis.
Deci, a relua intentiile altora, mi se pare ca nu este de nici un folos.

In prezent, omul a devenit foarte inselator. Aproape nimeni nu mai traieste SIMPLU si DESCHIS. Ne copiem, ne furam, ne pacalim unii pe altii.
Parca traim intr-o lume in care nimeni nu mai este sincer si onest.
Ne suspectam intre noi, nu mai credem unii in altii, de parca toti am fi hoti, mincinosi sau smecheri...

Povestirile acestea trei pe care vi le-am spus, cred ca ne transmit acest lucru:
Nu repeta, nu copia, fii tu insuti!

George, perfecte scurtele istorioare pe care ni le-ai spus, iata ca incepe sa domneasca o atmosfera de "gura sobei" - adica "Povesti la gura sobei..."(Semnal M), fiecare cu talcul ei. In comentariul ultimei povestiri, spui tu la un moment dat cateva lucruri vis-a-vis de "calitatea" oamenilor de azi, sau a celor in mijlocul carora traim - eeeee, eu am la scoala o atmosfera "toxica", absolut nesanatoasa, sincera sa fiu, aproape n-am incredere-n nimeni, pentru ca am avut si mi-am luat cutitul corespunzator in spate, incat mi-e super-greata. Te rog mult, recomanda-mi ceva sa ma pazeasca de atmosfera asta rea si puturoasa(ca o mocirla), in mijlocul careia traiesc acolo. Numai la ore ma simt bine, in mijlocul elevilor, si cu manualele de romana pe masa...

Un subiect foarte vast. Nu pot spune ca nu m-am inspirat din creatiile altora (dar pentru a invata o tehnica noua, si, bineinteles, nu a iesit asa cum trebuia, pentru ca nu aveam si particica aceea de suflet pusa acolo). Dar cand am facut ceva din sufletul meu ... a iesit mai bine decat ma asteptam si, pe masura ce inaintam in lucru, ma bucuram ca un copil :) Cred ca ideea unora este ca, daca mergi pe carari deja batatorite, e mult mai usor, dar lucrurile acestea nu se rezolva cu formule matematice, nu au niciun fel de reguli.
Referitor la lumea in care traim ... sunt foarte multe nemultumirile pe care le traiesc zilnic. Depinde cat pui la suflet. Ideea e sa reusesti sa treci pe langa ele, fara sa te afecteze. Nici aici nu pot da o reteta. Mie mi-e greu, pentru ca nu stiu cum sa-mi invat copiii sa se poarte in aceasta jungla. Cred ca tine si de relaxarea cu care privesti lucrurile.
Aveti foarte mare dreptate, Gheorghita si Gabitza. E bine totusi ca ne gasim oaza noastra de liniste in diferite activitati. Eu am trecut acum printr-o perioada cam ciudata si nu stiu cum m-as fi descurcat daca nu eram "ocupata" cu concursul care tocmai s-a incheiat. Cred ca deraiam, si nu meritam asta. E tare ciudat ce mi s-a intamplat, norocul meu ca aveam deja o baza (oaza de care vorbeam... acest site si oamenii de aici). M-au sustinut si mi s-au alaturat oameni de buna credinta si asta imi dovedeste ca nu e totul pierdut in aceasta lume. Ma face sa trec prin atmosfera "toxica" si nesanatoasa de care zicea Gabi purtand o masca (creata aici, pe breslo).

1) Un grup de turisti se invarteau in jurul marii piramide a lui Kheops.
Fiecare, privind semetia arhitecturala a enigmaticei piramide,
cauta sa gaseasca cuvintele potrivite.
Din grup, doi romani comentau:
-Ce parere ai ma? si amandoi isi inalta privirea spre varful piramidei.
Celalalt, dupa ce-si baga mainile in buzunare, ii raspunse:
-Bagami-as, ca mare-i!

2) Pe puntea unui transatlantic, doi tipi priveau oceanul:
- Cat de mare este apa!!!
-Al doilea ii raspunde:
-Da, si cand te gandesti ca asta este doar suprafata ei...

De multe ori, observam in jurul nostru aprecieri de genul
celor prezentate in cele doua intamplari.
De multe ori, chiar unele lucrari de arta sant privite "la suprafata"
dupa aspect sau culoare,
neluandu-se in seama ideea sau mesajul acelei lucrari.
De multe ori privim sau vorbim SUPERFICIAL:
profunzimea ramane ascunsa.

Traim, totusi, in tara FORMELOR fara FOND, la propriu....

hobby.shop,
"O tzara trista, plina de umor"
zicea George Bacovia...
Acum, si-a pierdut si umorul.
A ramas doar trista.

Se spune ca exista patru adevaruri:
1) Viata pe care o cunoastem este doar suferinta
2) Aceasta durere are o cauza. Cauza este DORINTA
3) Exista o cale de a scapa de aceasta cauza.
4) Calea, este ELIBERAREA de dorinte. (atasamente)

Ar trebui sa ne detasam de EGO. de posesiuni. Pur si simplu ar trebui sa ne detasam de orice sursa posibila de atasament.
EGO-ul exista, traieste si se dezvolta prin "al meu, a mea, ai mei, ale mele",
de aici si dorintele de posesiuni.
Aud de multe ori, cate un barbat:
-Sa vezi ce-a zis "a mea" (nevasta); de parca nevasta ar fi proprietatea lui...
Fiecare alergam dupa tot feluri de lucruri. Mereu "dorim" cate ceva.
Cand ne satisfacem vreo dorinta, vine alta. Nu mai prididim cu ele...
Cum nu realizam o dorinta, suferim.

hobby.shop,
m-ai tulburat putin cu fraza ta revoltator de reala:
TARA FORMELOR FARA FOND.
Am cam cazut intr-o melancolie blegoasa si nu e bine.
GATA!.

Buna dimineata, tuturor! Si scuze pentru intaziere.
Mutumesc mult Gheorghita pentru raspunsul direct si sincer. Da, ai din nou dreptate. E o problema de energie in exces, consumata fara masura dar probabil este si o capacitatate de deformare a realitatii dupa bunul meu plac.
Citez: "Te aduce cu picioarele pe pamant, aratandu-ti realitatea in care trebuie sa traiesti"
Si asta se leaga de subiectul vostru actual. Cand nu-ti place realitatea in care traiesti pentru simplu fapt ca te otraveste (situatia mea de la munca este similara cu cea a Blanitzei, cu diferenta ca eu lucrez la patron), ce faci?
Eu, imi deformez realitatea si ma ascund in visele copilariei in care toti oamenii sunt buni pentru simplu fapt ca au o origine divina. Asta e o lasitate? E lipsa curajului de a infrunta viata asa cum e ea? Sau, ca sa ma scuz, e o forma de autoaparare? E un mod de a rezista si de a supravietui zilei de azi, pentru cea de maine, in speranta ca ziua de maine imi va aduce dovada ca am avut dreptate : "oamenii sunt buni". E adevarat ca am parte si de treziri dureroase la cruda realitate. Oftez si ma gandesc din nou ca m-am nascut in secolul gresit. Dar, ma incurajez, ma ridic si inca mai sper. Trebuie sa sper, macar de dragul copiilor mei. Pentru ei sper la o lume mai buna. Ei merita o lume mai buna.

Laruca, exista o disciplina in cadrul terapiilor alternative care se cheama ART TERAPIE. In Romania meseria de art-terapeut a fost introdusa in nomenclatorul meseriilor abia in 2008. Si pe langa rol ei important si complementar in tratarea unor boli grave cum sunt ADHD sau autism, utilizam art-terapia de fiecare data cand indoim sarme, sau pictam sau crosetam sau coasem sau sculptam in lemn, fiecare dupa talentul si gustul propriu. Frustrarile si nemultumirile noastre au nevoie, din punct devedere psihologic, de o "supapa de refulare" iar munca de creatie indeplineste rolu asta excelent.

Gheorghita, replica aia, "ce mare e" piramida, pe mine m-a dat gata! Ma gandeam ce-o fi cautand omu ala prin zona... presupun ca deviase putin de la traseul spre Dubai, unde mergea la mall, la o "sesiune de shopping"

George, eu cu asta ma lupt acum : sa ma detasez de anumite lucruri. Doar ca atunci cand zic ca e bine, ca nu-mi mai pasa, revin la posesiune ... si tot asa. Ce sa fac, sunt berbec. Dar ma tratez :)
Laruca, si eu m-am gandit ca m-am nascut in secolul gresit. Noi avem o datorie fata de copiii nostri. E bine sa le aratam partea frumoasa a vietii, desi, uneori, nici eu nu mai stiu ce si cum.

Buna dimineata ,am adormit cu prima povestioara a ta in cap George . La prima citire pare dureros de goala , producind mare amaraciune dar am gasit pt mine cel putin o raza de bucurie .Faptul ca s-au oprit si emotia produsa de mirarea lor privind minunea este mult mai importanta decit exprimarea lor .Eu incerc sa vad mereu frumosul si binele acolo unde mai toti intorc capul desgustati. Aceasta este cea mai mare reusita a mea .

http://www.youtube.com/watch?v=prHyRxyqJmo

Sper sa va scoata putin din starea de melancolie blegoasa.L-am auzit intamplator acum cateva zile si m-a facut sa rad in hohote.Romania nu si-a pierdut umorul si nu este o tara trista.Atata doar ca acum facem mai mult haz de necaz :)

Vad ca nu sunt singura persoana ,care vrea sa-si imbunatateasca viata .
Am gasit cateva principii pe care daca am reusi sa-l aplicam ,cred ca am fi mai echilibrati si fericiti.
"Începând de azi
- Nu mai sunt îngrijorat
- Nu îmi mai este teama
- Îmi fac munca onest
- Voi mulţumi pentru toate binecuvântările mele
- Voi fi bun cu toate fiinţele vii !"
Acestia sunt cele 5 principii Reiki.

ametist ,pe linga cele 5 principii asculta simfonia cuvintelor nerostite si vei observa ca esti o INVINGATOARE

Buna ziua,

am si eu o intrebare, daca stiti si daca vreti sa imi raspundeti, desigur, stiind ca intrebarea vine de la mine, daca nu vreti sa imi raspundeti nu ma supar absolut deloc pentru ca nu vreau sa dau dureri de cap nimanui, deci, pentru ca nu am timp sa caut pe net si v-as ruga sa imi raspundeti numai si numai daca stiti fara sa cautati, ce sunt pietrele PI ???? Si la ce sunt bune? am lucrat pandantive cu aceste pietre avand in vedere doar aspectul lor estetic.
Multumesc!

Recunosc ca pana n-ai intrebat aici n-am auzit de asa ceva, pietre PI. Asa ca m-a ros curiozitatea si am dat o cautare pe net, din care am ajuns la concluzia ca denumirea se refera la pietrele taiate in forma rotunda "donut". Pe cateva site-uri se spunea ca sunt considerate sacre de catre samani tocmai datorita formei circulare.... Sunt curioasa si eu, ce stie lumea de ele...

Sacre, sacre dar se gasesc pe toate drumurile.... dincolo de ceea ce ar putea sa faca ele in terapii sau in ritualuri eu am cumparat cam tot ce am gasit si am lucrat pandantive pentru ca sunt destul de grele si nu prea pot sa fac altceva cu ele.
Multumesc frumos, @hobbu.shop!
am intrebat pentru ca am fost azi la Muz. de Geologie la targul lunar si am vazut eticheta de pietre PI alaturi de ele. Desigur ca Internetul poate da orice informatie doreste inimioara, dar eu tin sa aflu asta de la oameni care au avut de a aface cu asa ceva.
O zi frumoasa!!