miamiiiiiiiiiiii...bunaciune...sa le dai prin susan sa vezi ce bune sunt...

Moamaaaaaa,nu am mai mancat chiftelute de peste de cand am fost in Sulina ultima oara...si asta a fost acum 11 ani :(

Buna idee, Carmen ! Multumesc :) Cattie, eu am mai facut si mi-au iesit din ce in ce mai bune :) Sa le vad pe astea cum ies ...

ultima oara am mancat la Casuta Tulceana din Satul de Vacanta...plus niste picioruse de balta....insa a doua oara nu se mai repeta...faza cu piciorusele...:( la unul i-am vazut pielea care nu era bine jupuita...si ,,m-am inverzit" eu...iac

hahaha, carmen:)) or fi stiut ca iti place verdele si ti-au lasat o mostra :)))

soso... mi-ai facut o pofta teribila!:)) daca n-as fi asa prinsa, as fi tras o fuga sa vad cum ti-au iesit de data asta chiftelutele:))
si n-as fi venit cu mana goala, as fi venit impreuna cu cattie:)))

din ce specie de peste vor fi bunaciunile acelea?

sa ma sature de verde....:)....mi-ati facut o pofta si mie de am violat putin frigiderul....dupa niste snitele cu fulgi de porumb si susan...pregatite pentru pachet...plec si eu maine la mosie, la cules....sper sa nu ma ,,tulbur":))

carmenn, cine te-ar putea tulbura? (hi,hi,hi)

Odilia,las' ca mai face Soso chiftelute si dupa ce te desprinzi tu :D
Tanti Pasha,lipoveanca la care stateam cand mergeam la Sulina facea din peste mic (crap,caras,platica,rosioara,biban)...asta era pentru musafirii obisnuiti.Pentru ai speciali,ca mine(deh,mai avea 2 fete de maritat acasa si cum fratele meu era chipes si numai bun.....),facea din stiuca si sturion.YUMYUMYUUUUUUUUUUUM!

In vino veritas....:)

cattie... pai sa fii pe faza! ca dupa ce ma desprind, pandim cand mai face soso chiftelutze si ii facem o surpriza: sunam la usa si ii cantam 'ne dati ori nu ne dati':)))

de fapt, ii cantam numai 'ne dati', ca cealalta optiune nu e available:)))

Ai vazut ce nas sensibil am...numa' sa bata nitel vant dinspre Ploiesti,ca imediat ce le-am simtit,te-am sunat!!!!
Acu'ca se prajesc la Soso sau in alta parte....Nu-i Ploiesti-ul asa de mare.O luam cu colindatul mai devreme...

la mine vine mos ene....sper sa nu pierd microbuzul maine...cu voi...:) chiftelute, colindele lui cattie...acum se face dimineata...va spun bun ramas si ne auzim saptamana viitoare...

Acu' am terminat de dezosat pestele. Sa tot fie vreo patru kile, majoritatea salau, apoi crap mare si un pic de somn. Am gasit azi la Kaufland ceapa verde (de Germania) sa pun in ele. Dar le fac maine, asa ca mirosul de prajeala nu era de la mine, poate doar de fiertura, ca i-am oparit ca sa le scot oasele. Maine va mai spun ce pun in ele (in episodul II) :))
Ma retrag si eu, ca mi-a intrat os prin os :)
Noapte buna si vise placute !

noapte buna! ma retrag si eu, va pupacesc pe toate!:*
si pe tine, gheorghitza! :)))

Noapte odihnitoare, Kalimero!

Noapte buna, noapte buna, fetele si Gheorghitza drag si scump, abia acu pricep eu unde bateai cu peridotul, sa stii ca fac ceva frumusel cu niste peridot nugget, maine nu-l ratez, multumesc din inima!!!
Odilia scumpa, si ce-ar fi s-o iei tu sambata pe Cattie, eu pe Sorinuta, si sa facem un workshop cu...om venea noi cu ce!!! Ma tot tin sa incerc un material, da' n-am chef singura, ia sa vedem, poate ne adunam si noi, o vorba, o chiftea, una-alta, ar fi supeeeer!!!

eteeeeeeeee..n-am somn...cand stiu ca plec la drum...:(...am ramas singura-n noapte...si ma chitaie si bufnitele pe turla bisericii din gradina...cainii latra...stelele-s pe cer, semn ca maine o sa fie o zi frumoasa ...eu si cu mine...

Eeeei, carmenn, m-ai adus asa intr-o stareeeee, ca am intrat in toamna inainte de... concurs!... So, va invit pe toti intr-o "DISPOZITIE AUTUMNALA", va rog:

Asa-i un vant de toamna peste vie
Si-n limba simt a mustului dulceata...
Imi rade-n palma pruna brumarie
Gasita-n colbul rece, dimineata...

S-a strans in clai parfumul de otava
Si mierea soarelui coboara-n codru...
In flori se scurge-a frigului otrava,
Iar pasarile-si duc spre sud norodul...

E prea tarziu sa sui pe Trsansalpina,
Ca-i ceata sus, cu iz de promoroaca...
Astept, cu bufnitele din gradina,
Porumbul de pe vatra sa se coaca...

Si ma adun, din serile de vara,
Cu vis de cetina si dor ce mare...
'Adio!' spun plimbarilor pe-afara,
Si-ascund intr-un ierbar un strop de soare...

Cand toamna-mi strange vara prin albume,
Ori mi-o piteste prin ...calorifere,
Din pietre stranse de la cap' de lume
Inchipui talismane fara nume -
Spre-o alta vara inima-mi sa spere!...

Desi trista - ca ORICE elegie de toamna, sper sa va placa poezia cu care am deschis OFICIAL toamna, impotriva 'aparentelor', si devansand calendarul astronomic!...(da' asaaa se grabeste toata lumea la must, zacusca si... cizme, ca zici ca 'se da' toata toamna din ALIMENTARA daca nu te inscrii in trend cu grabire!!!) Tristetea nu e de la venirea toamnei, pe care, (doar)cu trecerea anilor am invatat s-o iubesc..., ci de la toate lucrurile pe care nu am putut sa le fac vara asta, de unde si dorinta-speranta pentru cea care va veni!
Sorry ca nu am scris cu diacritice - trebuia sa inchid tz+1 programe in derulare ca sa le instalez, si ar fi fost... macel(ah, multitaskingul feminin!...) Sper sa nimeriti la locul lor toate 'ah'-urile scrise 'a', ca sa va iasa... rima!,cum zicea Maestru' Caragiu...

Ligia, multumim mult pentru poezie !!! Eu as transforma-o intr-o creatie de toamna la concursul ce urmeaza. Un tablouas care, pe langa poezie, sa ilustreze si fiecare strofa cu ceva ... ce stii tu mai bine. O poezie de suflet !

Multumesc, Sorina - gand la gand cu bucurie! Stiu ca toata lumea lucreaza deja la "TOAMNAAA" (maaaai, nu puteti tine secret, nu cu toate pasarile astea migratoare, care... poarta vorba peste tot!), "da' eu nu ma pot abtine!" (vorba biscuitilor!) sa... 'simtz a vara', in rand cu greierii de pe balcon!... Asa ca, pana-mi strang 'ustensilele' de toamna, macar sufletul sa-l 'acordez' in gama de... sezon, sperand ca vor veni si restul... ( ar veni, ele, lucrarile, da' nu le primesc eu!) La mine e vara indiana, mai am catava vreme pana sa 'virez' spre ruginiu! Ma mira toti copacii, ataaaaat de (inca!!!)verzi, dupa asa vipii secetoase, asa ca, daca EI mai vor&pot, si eu, asisderea!... Chiar daca mintea e 'setata' pe calendarul corect - ar fi si greu, dupa intunericul tot mai cotropitor...

Astazi am fost la scoala sa o cunosc pe invatatoarea piciului meu care va incepe luni clasa I :) Sunt cam multi in clasa (37) si era cam disperata doamna, dar sunt mititei si cumintei ... la inceput. Greul va fi tot pe mine, acasa, pentru ca in clasa nu stiu cum va reusi sa acopere tot. Asta e, bine ca stiu deja materia :)))
Asa ca, Ligia, vrem - nu vrem, simtim toamna pe umerii nostri :)

soso, dar sunt extrem de multi in clasa!! nu sunt suficiente invatatoare in scoala?
in zona mea, daca sunt 25 in clasa, deja se considera ca sunt mult prea multi...

In loc de 5 clase au lasat doar 4 pentru ca mai vin si cele de pregatitoare. Si s-a facut o aglomeratie de nedescris. Stim cu totii ca 25 este maximul admis, dar pe cine sa refuzi ...

unde o sa ajungem cu experimentele astea?...

37 de copii în clasă????????????????????????????????????? Păi nu se poate aşa ceva, Sorina!

Da' Inspectoratul ce zice? Daca aduna surplusul din fiecare clasa, se mai strang copii de-o clasa!... Presupun ca nimeni nu vrea sa 'se puna rau' cu scoala inca de la inceput, dar nu e deloc corect!... Nici la clase mai mari nu e 'suportabil', daramite la 'pici' - va fi un 'program' de rumoare si oboseala continua! Nu poti cere calitate la un proces educational desfasurat in asemenea conditii...

http://www.bebelu.ro/noua-lege-a-educatiei-a-micsorat-numarul-de-elevi-din-clase.html

Asta zice si invatatoarea, ca nu garanteaza ce va iesi din treaba asta. Sunt patru clase (36, 37, 32, 30) ... cam asa ceva. La Alexandra (in ciclul primar) erau 18 si tot nu-i putea stapani. Ma intreba azi invatatoarea de ce am vrut sa-l dau aici, cu atatia copii in clasa. Da' cine a stiut ca asa va fi. Este o scoala bine clasata si noi chiar apartinem de ea. Daca ar fi toti copiii ca Stefan al meu, nu ar fi nicio problema, la cat e de cuminte si atent.

Cristina, am citit de pe site-ul de mai sus si exact asa ne-a "citat" si doamna invatatoare. Dar ce sa zic, parca traim in jungla, scapa cine poate ...

Dacă rămâne aşa, vai de capul bietei învăţătoare! Că sigur nu-s toţi precum băiatul tău...

Astăzi, 14 Septembrie, a fost o zi importantă, de sărbătoare. Din bătrâni, era ziua în care VARA se desparțea definitiv de noi și totodată era considerată data la care oficial începea TOAMNA. Era ziua, care potrivit datinilor străvechi, se considera că se închide Pământul, luând în sine reptilele, insectele lăsate afară la lumină, odata cu începutul Primaverii. Mai sunt încă sate unde dăinuie această credință și, mai ales, cea potrivit căreia, șerpii, înainte de a se retrage în pământuri, unde vor începe hibernarea, se adună mai mulți la un loc, ca într-un fel de mare sărbătoare și încolăcindu-se unii pe alții, produc o "piatră nestemată" folositoare pentru vindecarea multor boli (OPALUL)

Bătranii șineau post în această zi, drept recunoștință pentru bogatiile pe care Pământul urma sa le dea oamenilor. Se culegeau ultimile plante medicinale sau sacre, carerora le inchina itoata ziua iar dupa crestinare, se mergea la biserica pentru sfintirea acestor daruri ale naturii. Este vorba despre Maghiran, Cimbru, Menta si BUSUIOC. Odata ce erau culese aceste plante, nicio alta planta nu se mai culegea dupa aceasta zi, deoarece, se spunea, ca si-au pierdut toate farmecele si puterile, devenind de azi, chiar otravitoare. Dupa crestinare, aceasta zi, a primit numele de "Ziua Inălțării Sfintei Cruci" sau mai popular, "ZIUA CRUCII"

Sorry: "Bătranii țineau post..."

Tot în această zi, preotul parohiei sfințește VIA și butoaiele de vin, pentru ca și în viitor gospodarul să se bucure de o recoltă bogată. Strugurii din ultima tufă de vie nu trebuie culeși, ei fiind păstrați ca orfandă pentru păsările cerului, numind acești struguri "STRUGURII LUI DUMNEZEU"

Busuiocul, Menta, Maghiranul si Cimbrul, se duc la biserica si in timpul slujbei, aceste plante sunt tinute sub CRUCE. Busuiocul sfintit, era folosit ca planta tamaduitore, mai ales pentru alungarea durerilor, chiar si a durerilor de dinti. Prin anumite sate, cu crengute de Busuioc aprinse se afuma pietrele si bolovanii. (sa protejeze iarna de friguri naprasnice) De asemenea, in oale de lut umplute cu apa, se pun crengute de Busuioc. Din aceasta apa se dau pasarilor atunci cand apar epidemii. Monedele trecute prin aceasta apa, se pastrau cu o cruciulita in portofel, pentru a păzi averea, banii si pentru a-i inmulti.

Este vremea in care oamenii se intorc in livezi sa culeaga poamele si in vita de vie pentru culesul strugurilor. Este timpul de recoltat si de adunat proviile pentru iarna. Bunicutlele noastre dragi, isi petrec timpul pe langa caldari in care de prepara magiunul, zacusca etc... etc
Incepand din aceasta zi, se bat nucii iar fetele si flacaii, cu aceasta ocazie incing petreceri prelungite.

Asa ca ziua de azi, a fost o zi importanta.

Se spune ca in aceasta zi florile vorbesc intre ele, caci urmeaza sa se usuce si nu se vor mai vedea pana la anul. Fiind zi de post, oamenii se feresc sa consume si fructe si legume care au in vreun fel semnul crucii, cum sunt nucile, merele, perele si altele.

Incepând de azi și până la 14 Octombrie, conform tradițiilor populare, au loc o serie de ceremonialuri, intitulate OSTROVUL VIILOR și au legatură cu ceea ce știm noi azi: culesul strugurilor. OSTROVUL VIILOR, este un fel de muncă obștească (la țară i se spune CLACĂ) care de fapt conduce la o și mai mare apropiere între gospodari, famiile lor și mai ales un foarte bun prilej de "socializare" între tineri.

Bătranii satului, stabileau un calendar, (după mărimea moșiilor, suprafața viilor, importanța gospodăriilor) care stabilea ordinea clăcilor. Atunci, toți sătenii mergeau pe rând pe la gospodării si ajutau la strângerea strugurilor, alegerea și zdobirea boabelor (aici, interveneau tinerii care, dupa ce se descălțau și își suflecau nădragii sau rochiile, călcau strugurii cu picioarele in butoaie mari) și bine înteles, la urmă, obtinerea mustului.
Se încingea hora și dansul în timp ce la grătar se prăjea PASTRAMA DE OAIE, nelipsită de la astfel de petreceri. De toate acestea se ocupa GAZDA care era ajutată (tot ea trebuia să se ocupe și de muzicanți...)

Toate aestea însă, nu se făceau așa simplu, deoarece după terminarea lucrului la gospodărie, (cu toate costurile de organizare a clăcii) la rândul ei, familia ajutată, urma sa meargă la toate celelalte gospodarii, să "intoarcă" ajutorul, ajutând și ea pe celelalte gospodării aflate "în grafic"
In aceasta perioada, pe langa treburile mari dintr-o gospodarie, mai exista o problema foarte mare: TINERII. Odata ajunsi la un loc toti flacaii si fetele bune de maritat, incercau sa "dispara" prin ceva sopruri, hambare etc... departe ochii vigilenti ai batranilor. Era o vorba:
"- Vazi mă, Văsili, că pruncului tău i s-au aprins călcâiele după a lu' Mărioara lu' Mitru și acuma, cred că-s în șura"
Tinerii erau tare greu de stăpânit și cam de la astfel clăci, urma și vestea proastă anul viitor:
" - Ț-am spus io, mă Văsile, că pruncului tău i s-au aprins călcâiele după fata lu' Marioara. Iacă: acu' a rămas grea!"

Deci, cea mai grea povară pentru perioada în care se ținea OSTROVUL VIILOR,
era nu munca, ci, păzirea și stăpânirea tinerilor!!!! Atunci când bătranii satului, stabileau ordinea clăcilor, cunoșteau și pe "neastâmpărații" satului și, cam care - cu care, s-ar putea "lega" In acele gospodării, toți parinții și mai ales bunicii, erau cu ochii -n patru si urmareau orice mișcare a zvăpăiaților tineri.

Bătrânii (bunicii și străbunicii) aveau o ocupatie foarte importantă. Ei se ocupau de puradei, de copii mici ai tuturor familiilor care erau prezente la clacă. Ei, se retrăgeau într-o parte și, acolo, se întâmpla un miracol. Copilandri, care niciodată, nu stăteau atât de cuminți, ca acolo, iar părinții care mai veneau să vadă de prichindeii lor, scuipau în sân să nu-i deoache, după cum erau de așezați și cuminți.
Spuneam că în acele clipe se petrecea un miracol și nu am greșit spunându-vă acest lucru. OSTROVUL VIILOR avea și o lucrare subtilă, transmisă din moși-strămoși. Cu această ocazie, li se transmitea PRIN VIU GRAI cele mai frumoase nestemate din viata: POVESTILE...

Tot acum, se învățau dansuri și minunatele cântece populare, poezii, doine, ghicitori și strigături de sărbătoare.

Primul must obtinut, se turna in ulcele noi si se dadea de pomana. Tot din primul must, se arunca peste pamant, pentru morti, ca si ei sa se bucure de recolta dar mai ales, era un gest important care ar insemna cam asa: "Sa se impace cele doua lumi: ce vazuta si cea nevazuta" (!!!!!) Va dati seama? Se recunopstea implicit ca batranii nostri, stiau ca exista mai multe lumi.
Mustul pentru morti avea si un alt aspect ascuns. O moșie, intotdeauna era primita. De regula, bunicii erau erau cei ce dadeau mai departe MOȘIA, nu ca pe o avere personala ci, ca pe un lucru primit, ingrijit, folosit si ... transmis mai departe. De aceia MOSIA avea mai intai o alta valoare si in nici un caz materiala. De aceia, copii erau invatati, ca indiferent ce vor pati in viata lor,sa nu-si instraineze MOȘIA. Era de fapt una dintre conditiile impuse pentru a o primii.
(in afara de faptul ca trebuia sa juri ca o vei ingriji, o vei iubi ca pe tine insuti si ca vei respecta toate dorintele impuse de cei ce ti-o transmiteau. Intelegeti acum, de ce primul must, se dadea mortilor. Mosii si stramosii erau cei ce au lasat averea, via din care acum, de OSTROVUL VIILOR se obtinea mustul si mai apoi vinul.

Din pacate, dupa schimbarile din 1947, cuvantul MOSIE a intrat nu numai in dizgratie, dar era pronuntat cu ura iar asa zisii MOSIERI au pierit prin baragan iar mosiile loe devastate si batjocorite si instrainate dupa bunul plac.

De aceea imi este tare drag, cand aud ca cineva spune: "Merg la MOSIE"
Domnul sa va ajute pe cat mai multe dintre voi, sa puteti spune: "Merg la MOSIE"

Nu știu care va fi soarta concursului "Anotimpuri" - Etapa "TOAMNA" (și ultima din acest ciclu anual) dar eu voi încerca să vă mai spun câteva dintre obiceiurile străvechi legate de acest anotimp, după care voi încheia seria acestor povestiri.
M-am străduit, cât am putut, ca prin aceste povestiri, să dau o notă mai aparte concursului. Nu stiu dacă am reusit dar sper că măcar câteva lucruri să vă fi fost de folos, în toată această perioadă, care s-a scurs de la prima editie IARNA.