Multumesc Aigile pentru vorbele frumoase.
Eu ma straduiesc sa inchei cum se cade informatiile referitoare la traditiile populare legate de Anotimpuri, deoarece, asa am inteles eu sa pun umarul alturi de Blanitza si moderatoarele tuturor etapelor acestui concurs care, iata, face un an in curand. Voi forta un pic nota, pentru a incheia mai devreme povestirile.
Daca nu era acest concurs, iti dai seama ca nu mai disctum acum aceste subiecte...
Aigile, putina lume este interesata de asemenea subiecte si nu are rost sa ma implic mai mult (nici aici, nici pe un eventual blog personal). Lucrez la un alt proiect, care va viza bijutriile handmade realizate doar din pietre semipretioase folosite in Cristaloterapie. (SE VA ADRESA DOAR CELOR INTERESATI DE CRISTALOTERAPIE si nu va avea nicio legatura cu Breslo)

Referitor la Sfanta Vineri, vreau sa mai spun ca ea a fost adorata foarte mult mai ales de fete. Acestea sarbatoreau pe Sfant Vineri ca urmare a exemplului dat de viata insasi a sfintei. Cei care traiau drept, erau harnici, cinstiti, iubitori de aproapele lor, Sfanta vineri ii ocrotea si ii trata cu cinste si bunatate. Fetele, sarbatoreau Sf, Vineri, ca si ele, la randul lor, sa fie RESPECTATE si APRECIATE in viata lor de familie. Era o sarbatoare foarte mare pentru fete. Cele care ulterior se maritau si duceau o viata grea alaturi de barbat si socri, se spunea despre ele:
" Cum sa fie respectata si cinstita muierea asta, cand ea n-a tinut seama niciodata Sfanta Parascheva si nici n-a cinstit ziua EI"

Poate merita amintit un lucru si voi incheia subiectul acesta:
In limba greaca Parscheva inseamna de fapt... VINERI.
Interesanta coincidenta nu??? Romanii sarbatoreau pana la crestinare pe sfanta Vineri iar incepand din 1641 (anul aducerii la Iasi a moastelor Sf. Parascheva- ocrotitoarea Moldovei), sarbatoresc pe Sfanta Parascheva (care inseamna de fapt tot Vineri)

Pe 18 Octombrie se întâmplă lucruri văzute și ...nevăzute. Datini, tăciuni aprinși, Lupi și Ziua LUCINULUI. Deoarece pe 18 Octombrie sramosii nostri sarbatoreau ziua LUCINULUI. Despre acest subiect am promis ieri ca vom vorbi.

In satele noastre de munte, si vara se făcea foc (pentru mâncare), deoarece soba, cătlanul sau cuptorul erau singurele "dotări" gospodărești pentru prepararea mțncarii. Lemnul fiind din abundență (atenție: nu se culegeau lemne din pădure decât vreascuri, lemne uscate ori copaci doborâți de vijelii sau trăznete; cu această ocazie, țăranii curățau pădurea și de fapt o și ocroteau; prin drumurile lor, coabitau și cu fiarele pădurii pe care le cunoșteau și le respectau). In Octombrie, deja se făcea focul și pentru încălzit. Să nu uităm că pe vremuri și calendarul era altul și clima... Așadar, în fiecare zi trebuia curățată cenușa, pentru a putea menține focul. Cand se arunca cenușa, se mai găseau și resturi de vreascuri nearse complet și bucati mici de jăratec. (tăciuni aprinși)

Cu tăciunii ăștia aprinși ete o întreagă literatură. Majoritatea poveștilor vechi, conțineau întâmplări care aveau legătura cu jăratecul (Pielea de porc aruncată în foc din Povestea porcului; Gloaba lui Harap Alb, mânca jaratec; Babele descântau cu tăciuni, casele erau protejate aruncțnd tăciuni prin jurul gospodăriilor etc, etc...)

Asa se face ca in ziua de 18 Octombrie, de ziua Lucinului, nimeni nu avea voie sa curete cenusa si sa o arunce. Era o zi speciala deoarece, lupoaicele care urmau sa nasca, erau in cautare de taciuni (!!!!!) Daca o lupoaica reusea sa manance taciuni aprinsi, lupii care ii va naste vor fi atat de puternici ca niste zei. Mai mult, in aceasta zi multi lupi coborau si bantuiau satele deoarece seara, urma sa se intample un lucru de importanta exceptionala. Asa cum serpii aveau ziua lor speciala, inainte de a se retrage in pamanturi (vi-am povestit despre "incolacirea" serpilor si obtinerea cristalului miraculos...) si LUPII aveau ziua lor speciala. In aceasta zi, spiritul lupilor si ocrotitorul lor, LUCINUL, ii aduna pe toti lupii in paduri si acolo se petrecea un ritual nevazut de oameni. Existau reguli stricte in viata lupilor (si azi exista aceste reguli) Cel care se dovedeste cel mai puternic LUP, formeaza HAITA si devine stapanul ei.

Nu-mi permite timpul. locul si apatiul dar despre acest eveniment important, batranii nostri stiau foarte multe lucruri si cautau sa stea departe de astfel de locuri, in semn de respect pentru lupi. Asadar, in aceasta zi, are loc formarea HAITELOR de lupi si stabilirea conducatorului lor. De aceea multi lupi dadeau tarcoale satelor, doar-doar vor gasi pe undeva TACIUNI APRINSI prin cenusa aruncata de sateni, care, urmau sa le dea puteri subtile.

Iata de ce, in aceasta zi, nimeni din sat nu arunca cenusa din gospodarie...

De ziua Lucinului, se faceau adevarate ritualuri menite sa determine indepartarea lupilor din preajma turmelor de oi.
Nimeni nu avea voie sa pronunte cuvantul LUP (deoarece se credea ca lupii aud si vor veni ca si cum ar fi fost chemati) Suint multe povestiri in care anumiti oameni aveau darul sa vorbeasca cu lupii...

In ziua LUCINULUI, se tinea post negru si nu se lucra cuacele, foarfecele si nici nu se prelucra nici un material provenit de la vreun animal (era considerat pacat si casa aceea ar fi urmat sa fie blestemata de catre spiritele animalelor omorate)

cu acele, sorry

Adică, nu se croia, nu se cosea, țesea etc...

Ca un rezumat, ziua LUCINULUI era ziua in care se respectau lupii, deoarece in aceasta zi, in viata lupilor avea sa se intample cel mai important eveniment din an, stabilirea haitelor si a conducatorilor lor dar si imperecherea lor...

Odata cu crestinarea poporului roman, Biserica Ortodoxa a stabilit ca pe 18 Octombrie sa fie sarbatorita ziua Sfantului Apostol si Evanghelist LUCA.
(Cel care a scris Evanghelia care ii porta numele, iar dupa povestirile Apostolului Pavel, a scris si cartea Faptele Apostolilor).
Asadar, pe 18 Octombrie este si ziua Sf. LUCA.

Stramosii nostri stiau ca neamul acesta s-a nascut sub semnul LUPULUI. Asta inseamna o viata nestapanita, de haita, de cotropire a altor teritorii, de cotropire a tinuturilor noastre de catre altii, invazii straine si supunere, o viata"haituita" intr-un cuvant. Din aceasta cauza, LUPUL a ramas simbolul neamului. Istoria a dovedit-o cu varf si indesat. Nu suntem in stare sa ne conducem si ne "mancam intre noi ca lupii". Rare au fost cazurile in care țara asta a fost o "țară" de sine stătătoare (stat unitar, cum le place unora sa spuna) și condusă cu adevarat (si asta, nu pentru multă vreme) Cred ca după 1989, a început din nou disoluția statului român...

Sânt doar gânduri și nu cred ca supăr pe cineva. Doar gânduri, năvalnice si triste gânduri...

Deoarece chiar vreau sa inchei povestirile despre TOAMNA, voi continua cu sarbatorile lunii Octombrie.

Gheorghitza drag, mi-e neclar un lucru - la propriu, lupii se mancau intre ei? Ca n-am auzit de asa ceva...Asta e o treaba de oameni, bietii lupi n-au nicio vina...

Vom incheia in seara aceasta, sa va vorbesc despre ultimele obiceiuri si traditii ale stramosilor, legate de luna Octombrie. Este vorba de fapt, despre ultima săptămâna (24-30 Octombrie), numita:
SĂPTĂMANA SÂMEDRULUI

blanitza, lupii isi marceaza teritoriul lor. Daca alti lupi, invadeaza acel teritoriu, au loc lupte crancene intre haite si chiar mor lupi... De acolo a ramas expresia ca se mananca "ca lupii, unii pe altii" In traditia noastra, LUPUL este ridicat la rang de Divinitate. Putina stie povestea Lupului Alb. N-o sa putem adanci aici, asemenea legende, deoarece nu este locul. Dar pana si pe Columna lui Traian, gasim reprezentat LUPUL nostru... Stindardul stramosilor era doar stilizarea OM-ului LUP cu coada de sarpe... Nu intamplator!

marcheaza teritoriul

Doasmne!
" Putina lume lume cunoaste povestea Lupului ALB"
si completez acum: "Lupul sur de stepa"

Cred ca iau o pauza. Vad ca scriu aiurea!

Pe 25 Octombrie se sărbătorea Ajunul lui SÂNMEDRU sau Moșii de Toamnă.
Mosii de Toamna era prilej de mare sarbatoare pastorala, un fel de REVELION la care participa tot satul.Pe coamele dealurilor, la rascrici de drumuri, in mijlocul satului, langa lacuri sau ape curgatoare, se aprindeau ruguri (cel mai adesea, se dadea foc un Brad mare) iar satenii sarbatoreau una din cele mai importante zile ale anului.

Acest Ajun al sarbatorii SAMEDRU, avea multe semnificatii. Mai intai, sarbatoarea din 26 Octombrie reprezenta centrul vital. dar ca orice mare sarbatoare, are si un AJUN. Aceasta era pe 25 Octombrie. Se considera ca in seara zilei de 25 Octombrie, ieseau din morminte, sufletele neodihnite care urmau sa se transforme in stigoi, varcolaci sau moroi si odata scapate, acestea, vor hărțui multe suflete vii. Traditia populara, a gasit si remediu pentru a proteja pe cei vii: PURIFICAREA prin FOC din care cauza, sărbătoarea mai este numită și "FOCUL LUI SÂMEDRU" Toată suflarea satului, în timp ce chefuia, dansa și se distra, aducea pomană MORTILOR și treceau (săreau) peste focul in jurul caruia dănțuiau.

In ziua de 26 Octombrie se sarbatorea SANMEDRU. Se desfasurau diferite practici si ritualuri care aveau ca scop purificarea sufletului, aducerea de fertilitate in sol dar si in OM. SANMEDRU era considerat "stalpul calendaristic de innoire a timpului sezonal sau anual" Va spuneam ca aceste zile (Ajunul Sanmedrului si Sanmedru, erau pentru stramosi un fel de REVELION, deoarece reprezenta sfarsitul unui sezon si inceperea altuia. De fapt, aceasta mare sarbatoare tinea o saptamana (din 24 pana in 30 Octombrie) si in aceasta perioada se tinea cont de o seama de superstitii.

Voi continua maine.

Din pacate TOAMNA in traditia populara romaneasca este foarte bogata in evenimente si nu voi putea cuprinde chiar toate ascpectele. Ar trebui doar sa va spun ca toate aceste sarbatori au legatura cu nemurirea sufletului. Toamna reprezinta IMBATRANIREA si INCHEIEREA conturilor cu viata, in asteptarea mortii. Stramosi nu voiau sa plece oricum "dincolo" ci asa cum era firesc, rebuie sa-si incheie corect "intelegerea" cu viata si sa nu ramana nimanui dator, mai ales lui Dumnezeu. Focul de Samedru, mai insemna si arderea eventualelor pacate neierate sau pacate facute din gresala si nestiute. Cum scrie in Eclesiastul, ca toate isi au vremea lor. Doar ca batranii nostri ar fi continuat fraza: Toate isi au vremea lor dar nu oricum trebuie sa trecem dintr-o vreme in alta... Fiecare vreme isi are inceputul si sfarsitul ei si nu trebuie sa ramai dator nimanui cand ajungi la "sfarsit", pentru a nu ramane "indatorat" in cealalta "vreme" (viata)

Din aceasta cauza, de SANMEDRU se incheie si intelegerile facute de SANGEORGE cu ciobanii. Acum, vine vremea decontarilor. Ciobanii preda oile si da socoteala pentru oile lipsa iar stapanul, plateste ciobanul pentru munca depusa. Acum se incheie SOCOTELILE si se fac alte intelegeri, pentru urmatorul an pastoral.

Oare si alte popoare au atatea traditii ca si noi ? Mie mi se pare fascinant ! Si, daca am fi reusit sa pastram toate aceste si sa le aratam si altora, cred ca am fi ajuns departe. Dar, cum spuneai si tu, George, cine sa ne conduca ?
Eu as incerca sa fac ceva inspirat de simbolul neamului nostru, lupul.

soso, eu am cautat sa trec aici cat mai multe informatii despre obiceiurile de Toamna ale stramosilor nostri, tocmai pentru a va putea inspira din acestea (si de aceea ma grabesc sa termin cat mai repede aceste prezentari. In afara de LUP un alt simbol al toamnei (stramosilor) este TRECEREA PE CELALALT TARAM A SPIRITULUI si moartea trupului.

Soso,
Imagineaza-ti un disc din tabla de Alama (sau cupru) de 66mm, pe care se lipesc doua patrate cofectionate din sarma si montate rasucite in plan la 90 grade. (patrate inscrise in cerc) Se obtine simbolul stramosilorȘ OCTOGONUL. In mijloc, se lipeste un LUP. (decupat din tabla sau realizat conturul din sarmulita placata cu argint (sa reprezinte LUPUL ALB) Pe circumferinta discului (discul trebuie sa fie un pic mai mare decat dimensiunile diagonalelor patratului) se lipesc strassuri Swarovski. Iata medalionul. El, se poate agata de un lantisor pe care se pot agata frunzulite aramii si fel de fel fructe, care sa indice bogatiile toamnei. Cerceii pot fi facuti din "ciorchini" de struguri atarnanzi...
Iata o bijuterie cu tematica "Toamna Stramoseasca"

daca ai probleme cu realizarea Lupului, atunci, cauta o poza adecvata si frumoasa cu un cap de lup pe care o decupezi circular si o lipesti centrat, dupa care o poti acoperi cu rasina epoxidica transparenta...

Eu am un pandantiv - cap de lup argintiu, dar e mai interesant cum spui tu sa realizez pandantul. Si eu ma gandisem sa-l incadrez cu frunze si margelute care sa sugereze padurea toamna. Am eu niste margelute gravate numai bune.

Undeva pe colinele muntilor din jurul văii Oltului, se întâlniră un ciban oltean și unul ardelean. Din vorbă-n vorbă, ardeleanu ii zice olteanului:
- No, nu stiu ce am pățât, dar de câteva nopți, nu pot dormi deloc!
- Bade dragă, când te culci, închide ochii și încearcă să numeri stelele de pe cer. Nu-ți vei da seama când vei adormi!
A doua zi, ardeleanul ii spuse:
-Da' ce prostie mi-ai spus? S-o facut dimineașă și n-am gătat de numărat. La noapte nu mai fac asta, pentrucă nu știu unde am ramas cu număratu"
-Bine, bine dar poți să încerci altceva, ce la mine a reușit. N-am știut cum m-a luat somnul: Inchide ochii și gândeste-te la turma ta de oi. O s-o vezi în fața ta. Apoi, începe să numeri oile...
Următoarea dimineață, ciobanii se intâlniră din nou iar cel ardelean, alb ca varul, abea se mai ținea pe picioare:
- Noaptea asta o fo si mai gre! Am inchis ochii. Am văzut stâna. Am văzut oile. Am început sa le numar... si lipsea una!

buna! eu am fost de ieri plecata in constanta la un botez...insa am citit tot ce s-a scris...mi s-a inchis si magazinul cu toate ca am achitat de pe 26 sept....nu a ajuns mandatul...si am rugat sa nu mi se inchida prin mail.:(

Un cioban, păștea oile lînga o șosea, cu bunda-n spate și proptit de toiagul său.
Opri o masina luxoasa din care coborî o tipă trăznet care îi spuseȘ
- Baciule, n-am facut-o niciodata cu un cioban. Vreau sa vad si eu, daca ii adevarat ce se tot vorbeste.
Nu prea a ințeles bietul cioban ce voia fata dar dupa ce aceasta i-a cerut bunda, a intins-o pe iarba si s-a dezbracat, pricepu ce are de facut.
Dupa ce terminara treaba, fata si-a aprins o tigara. Trase un fum adanc in piept si-si spuse in gand:
- "De cand mama m-a facut n-am simtit asa ceva..." Apoi, gandindu-se ea bine la ocazia ivita, il intreba pe cioban:
- Baciule, dar SUS, SUS nu vrei sa ți-o iau?
Ciobanul, după ce cugetă adânc propunerea fetei, îi zise tare hotărât:
- Apoi, fată dragă, iî niciun caz ! Sus, am stâna, am plin de căpițe de fân, toată rezerva de mkâncare a oilor pe iarnă. Dumneta duhănești (fumezi) și ai putea da foc la vreo căpiță de fân...

Bine ai revenit printre noi, carmenn...
Si cum esti acum cu magazinul?

Mai, George ... :) Actiunea din al doilea banc se petrece toamna ? Poate facem o lucrare cu ceva ... capite de fan :)))

Ciobanii vin dintr-o alta lume si duc cu ei toate traditiile pastorale stravechi. Ei inca respecta focul lui SAMEDRU. Sarbatoresc ziua aceasta ca pe un adevarat revelion. Este - daca vreti- ca o zi a lor, a ciobanilor, deoarece acum se incheie vechile intelegeri cu stapanii oilor iar ei, la randul lor, fac alte "tocmeli". Din aceasta cauza, a ramas in traditia acestor zile o vorba:
" La Sangeorz se incaiera cainii,
La Sanmedru se bat stapanii"

Va dati seama, daca un stapan, nu plateste cum se cuvine un cioban... Sau cand un stapan de oi, "fura" (platindu-i mai bine) ciobanii altor stapani... Cert este ca apar de foarte multe ori certuri si batai in toata regula ( nu prea se incheie astfel de sarbatori, incat vreunul sa fie injunchiat sau lovit de baltag)

Importanta acestei zile de Sanmedru (26 Octombrie) incepe de fapt pe 23 Aprilie, de Sangeorge. Atunci, se formeaza noile turme, cu noi ciobani si noi caini... Necunoscandu-se intre ele, iosgurile (animalele) ajung sa se incaiere intre ele. De aceea se spune ca de Sangerge se bat cainii. De Sanmedru, ciobanii predau turmele stapanilor. Ciobanul, trebuie sa se intoarca cu atatea capete, cu cate a plecat. daca lipseste vreo oaie, se considera ca a pierdut doua oi (astea sunt intelegerile: datoria se da inapoi, DUBLU) daca turma lui a fost atacata de Lupi, lupii mananca oaia dar nu capul si blana. Asa ca fiecare cioban, daca vrea sa nu piarda, trebuie sa se intoarca cu intreaga turma cu care a plecat: cu cele vii dar si cu cele moarte, dand stapanului fiecare cap si blana de la oile mancate de lupi... (atunci, stapanul este multumit, deoarece cu Lupii, nu te poti pune si "pierderea" nu apartinea ciobanului... (dar ciobanul, se poate intoarce fara vreun caine, cazut in luptele cu Lupii )

soso, pai de ce crezi ca am spus bancul? Nu era vorba acolo de capitele fan, adunate pentru iarna? Sigur ca era toamna. Daca te bate vreun gand, chiar e vremea propice...

:)))

Am o poza facuta in luna de miere in care eram imbracata intr-o mitoasa si ma sprijineam in toiag, precum ciobanii :)

Cred ca ar merge la sectiunea "Moda si vestimentatie" o mitoasa inspirara din suba ciobanilor.

Gheorghitza draga, esti o comoara la casa/concursul omului, infinite sunt cunostintele tale si le citim pe nerasuflate, iti multumim din inima!!! Tot ce scrii tu de 2 pagini incoace, ma face sa ma gandesc la Baltagul lui Sadoveanu, parca ai si ceva din stilul lui descriptiv, si pe unde ne-ai zis de mosii de toamna, mi-a sarit in cap De-a v-ati ascuns, a lui Arghezi, poezie de maaare sentiment..., pe care v-o ofer mai jos :

De-a V-ati Ascuns...

Dragii mei, o sa ma joc odata
Cu voi, de-a ceva ciudat.
Nu stiu cand o sa fie asta, tata,
Dar, hotarat, o sa ne jucam odata,
Odata, poate, dupa scapatat.

E un joc viclean de batrani,
Cu copii ca voi, cu fetite ca tine,
Joc de slugi si joc de stapani,
Joc de pasari, de flori, de cani,
Si fiecare il joaca bine.

Ne vom iubi, negresit, mereu
Stransi bucurosi la masa,
Subt coviltirele lui Dumnezeu.
Intr-o zi piciorul va ramane greu,
Mana stangace, ochiul sleit, limba scamoasa.

Jocul incepe incet, ca un vant,
Eu o sa rad si o sa tac,
O sa ma culc la pamant.
O sa stau fara cuvant,
De pilda, langa copac.

E jocul sfintelor Scripturi.
Asa s-a jucat si Domnul nostru Isus Hristos
Si altii, prinsi de friguri si de calduri,
Care din cateva sfinte tremuraturi
Au ispravit jocul, frumos.

Voi sa nu va mahniti tare
Cand ma vor lua si duce departe,
Si-mi vor face un fel de inmormantare
In lutul afanat sau tare.
Asa e jocul, incepe cu moarte...

Stiind ca si Lazar a-nviat,
Voi sa nu va mahniti, s-asteptati,
Ca si cum nu s-a intamplat
Nimic prea nou si prea ciudat.
Acolo, voi gandi la jocul nostru, printre frati.

Tata s-a ingrijit de voi,
V-a lasat vite, hambare,
Pasune, bordeie si oi,
Pentru tot soiul de nevoi
Si pentru mancare.

Toti vor invia, toti se vor intoarce
Intr-o zi acasa, la copii,
La nevasta, care plange si toarce,
La vacute, la mioarce,
Ca oamenii gospodari si vii.

Voi cresteti, dragii mei, sanatosi,
Voinici, zglobii, cu voie buna,
Cum am apucat din mosi-stramosi.
Deocamdata, fetii mei frumosi,
O sa lipseasca tata vreo luna.

Apoi, o sa fie o intarziere,
Si alta, si pe urma alta.
Tata nu o sa mai aiba putere
Sa vie pe jos, in timpul cat se cere,
Din lumea ceealalta.

Si, voi ati crescut mari,
V-ati capatuit,
V-ati facut carturari,
Mama-mpleteste ciorapi si pieptari,
Si tata nu a mai venit...

Puii mei, bobocii mei, copiii mei!
Asa este jocul.
Il joci in doi, in trei,
Il joci in cate cati vrei,
Arde-l-ar focul!!...

Aaa, si-o intrebare legata de-o pietricica ce mi-a iesit in cale de curand - ce sa fie el, lodolitul?

pai e inchis...:((( am trimis din nou mail la echipa ...dar ...chiar asa nu avem incredere...dar ce sa zic...:(

Carmen, sunt niste reguli legate de timpul in care le ajung banii de taxa, si prin mandat postal ai ales varianta cea mai indelungata, plus ca s-a nimerit si in weekend.

Hei, Blanitzo, cum ne rupi tu inima-n doua...
Luati de valurile vremurilor, uitam de marii nostri poeti.
Ce sa mai zic, uitam de multe ori si de noi insine...

:))) Soso, le ai pe toate... iti trebuie un cioban!

Iată superstițiile de care țineau cont ciobanii de ziua Sâmedrului:
1) (Apropos de bancul ce vi l-am spus) Ciobanul lasa cojocul pe pajiste in aceasta zi, sa vada daca vin ceva oi sa se intinda pe el... Si intotdeauna veneau... Daca pe bunda lui se intindea o oaie ALBA, stia ca IARNA va incepe mai devreme si va fi foarte geroasa. Daca dimpotriva, se culca pe cojocul lui o oaie NEAGRA, stia ca IARNA va intarzaia si va fi o iarna blanda.
Si astazi, de Samedru, ciobanii fac acest lucru si nu s-au inselat niciodata!

2) In Bucovina, era interzis sa cultive usturoiul in Ziua lui Samedru. Cine gresea mu tinea seama de acest lucru, tot anul ce urma sa vina, era insotit numai de necazuri si ghinion.

3) In Oltenia, daca tii aceasta sarbatoare asa cum cer datinile, oile nu vor mai fi atacte de lupi (de aceea si erau cinstiti Lupii de zilele lor)