4) Taranii, urmareau cu mare atentie cum era vremea de Samedru:
- Daca era o zi mohorata, tot anul ce urma sa vina, vremea urma sa fie mohorata.
- Daca, dimpotriva, era o vreme frumoasa si anul urmator urma sa aiba o vreme in general frumoasa.
- Daca ploua tare, anul urmator urma sa fie un an ploios...

5) Dacă prin gradini, mai rămânea vreo floare frumoasă, ea era semnul că stramosii se gândeau cu drag la familia respectivă iar acea floare, nici în ruptul capului nu era voie sa fie ruptă sau luată. Acest gest, era luat ca recunostință față de Moșii si Strămoșii lor!

Spuneam ca de Samedru, traditia era ca se aprindeau ruguri. Bradul (reprezentand spiritul vesnic) era sursa principala a acestor ruguri. Ca semn al purificarii spiritului, se alegeau brazi frumosi si li se dadeau foc, direct acolo unde crescusera. Cu cat era mai mare bradul, cu atat ardea rugul mai puternic si purifica spiritele localnicilor. Era si semnalul de alarma dat Lupilor, ca ei sa stie ca pe acolo sa nu se abata. (dar nici oamenii, nu le calcau imparatia lor...)

Iata:
" Hai la Focu' lu' Sâmedru
C-a mâncat Lupu' Iedu' "
Și flăcăii se învârteau în jurul focului, de le sfârâiau opincile.
Flăcările rugului dansau si ele vesele parca, pline de explozie de bucurie si vitalitate, de lumină care pătrundeau întunericul nopții,(ca și cum i s-ar fi transmis întunericului, că acolo nu poate fi stăpân)
BRADUL INALT părea o torță uriașă, înalțată ca o RUGĂ catre cer.

Iata ce a cules etnograful C. Brăiloiu despre Sâmedru:

" Sărbătorește-l bine, nu lucra deloc, INCHEIE SOCOTELILE cu ciobanii care ti-au tinut oile peste vara, cinstindu-l dupa obiceiul Răscolului. Sâmbăta, fiind ZIUA SOROACELOR, lichidează toate celelalte învoieli facute, PLATESTE CE AI DE PLATIT si INCHEIE ALTELE invoieli, cu ALDĂMAșURI (arvună, avans) si veselie deoarece ARVUNA TE LEAGĂ iar PLATA TE SCAPĂ de orice obligatii trecute. Și nu uita: Cine a luat pe datorie, s-a încuviințat să platească de două ori" (adică, dublu)

Cand eram mic, eram tare mic. Si faceam taaare multe prostii. Cureaua pustii unchiului meu, stralucea in razele soarelui de luciu dobandit pe spinarea mea...
Eram atat de mic, incat si in clasa a IV-a, eu eram pedepsit sa stau in prima banca, deoarece, oriunde ma punea mai in spate, nu vedeam nimic la tabla iar cu talpile picioarelor, n-ajungeam la pardoseala...
Fiind atat de mic, de cate ori cadeam, saream in sus si niciodata nu ma plangeam de cazatura (chiar da imi dadea sangele) Apoi, tatal meu fiind Dumitru, si numelui mei i s-a atasat acest prenume. Aceste doua lucruri, au facut ca prietenii copilariei mele, sa-mi puna o porecla pe care eu, tare mult am urat-o. Mi se parea o injuratura...
Iata cum strigau dupa mine:
" Vine MITICA
care cand pica,
sare-n sus si se ridica
si nimica nu se strica"

MITICA, in afara celebritatii sale date de Domnul Caragiale, vine si de la DUMITRU.
(Dumitrache, Matache, Mitica)

Biserica Ortodoxa, a gasit de cuviinta sa inlocuiasca Ziua lui Samedru, cu ziua Sfantului Dumitru...
Asadar, pe 26 Octombrie, il sarbatorim pe Sfantul Dumitru...

Poate că ciobanii cu numele de Dumitru, vor sărbătorii și ziua numelui dar ei, cu sângele stramoșilor oieri, circulând prin venele lor, vor sărbătorii tot
ZIUA LUI SÂMEDRU
Așa cum sătenii noștri, chiar dacă merg la Biserică, vor scuipa în sân să nu fie de deochi daca se minunează de ceva, vor ocolii pisicile negre și se vor șine de nasture dacă prin drumurile lor vor vedea vreun coșar.

sorry,
...și se vor ține de un nasture dacă...

interesant...

Fara sa intru in alte detalii si povestiri (care nu sunt putine) cred ca obiceiurile si sarbatorile lunii Octombrie ar trebui limitate la cat am scris pana acum, deoarece, vine luna Noembrie, cu alte sarbatori, alte datini dar si cu simbolistica mortii si pregatirii spiritului pentru renastere... (IARNA)

Bruma lui "Brumarel" (Octombrie) a fost primul semnal de alarma si atentionare ca viata se apropie de sfarsit. Dupa ce am cules roadele (intelepciunea) acum trebuie sa revedem ce-am facut pe durata intregului an (a vietii), ce am facut bine, ce am facut rau. Bruma este primul semnal ca vine vremea rece (Judecata). daca omu' n-a luat masurile care trebuie, nu s-a aprovizionat pentru iarna (hrana, lemne etc...) mai primeste un semnal hotarat de la natura: BRUMA GREA, PROMOROACA.
Asrtfel, luna Noembrie, primeste numele de BRUMAR (Brumarel era doar o joaca fata de ce va urma sa vina) dar, pentruca in aceasta luna se limpezeste vinul (in plan spiritual, la batranete trebuie sa ne limpezim mintea si s-o curatam de toata mizeria si drojdia acumulate in viata, tot asa cum se "limpezeste" vinul) Luna Noembrie mai are cateva denumiri: Vinicer, Vinar

Cu un picior in iarna, deja, luna Noembrie este o luna a RASPANTIILOR, atat in viata cat si in privinta traditiilor populare. Imbatranirea si degradarea treptata a timpului calendaristic (dar in paralel si a propriului nostru corp fizic) este exprimata in folclor prin numeroasae sarbatori dedicate Lupilor, strigoilor, altor fiinte fantastice si malefice ( in plan simbolic, toate aceste sunt "caznele" spiritului celui plecat "dincolo" si care n-a incheiat cum se cuvine viata... (De Samedru, nu si-a incheiat socotelile cu viata...) Stramosii mnostri, stiind aceste lucruri, tineau fel de fel de sarbatoari in cinstea acestora, pentru ale "imbuna"( sa nu hartuiasca sufletele cele plecate...)

Alte denumiri ale Lunii Noembrie: Brumarul MARE, PROMORAR (de la promoroaca)
Luna incepe inca din prima zi cu o sarbatoare: VRACEVUL.
Astfel, pe intai Noembrie, stramosii nostri sarbatoreau ZIUA VRACIULUI, adica a Vindecatorilor voluntari, care tamaduiesc sufletul si trupul fara sa ceara ceva in schimb. (Vracevul, vine din slavona si inseamna "a vindeca" De aici si denumirea straveche de VRACI. Multa lume aseamana acest cuvant cu vrajitoria, ceea ce este complet fals)

Numai despre acest subiect am putea discuta o luna intreaga. Nu cred ca trebuie sa dezvoltam acest subiect deoarece mai avem mult de lucru, cu traditiile astea...
Cum era si firesc, odata cu crestinarea poporului roman, Biserica Ortodoxa, inlocuiestre aceasta sarbatoare SFANTA pentru stramosii nostri, cu ziua sfintilor Cosma si Damian, niste doctori care vindecau oamenii fara arginti (seamana cu traditia noastra, nu???)

Iata cateva dintre cele mai importante sarbatori ale lunii Noembrie:
01 Noe.- Vracevul
11 Noe.- Sarbatoarea Talharilor
12-16 Noe.- Gadinetii (o zi a lupilor, cand nici nu se pronunta cuvantul LUP)
12-14 Noe.- Martinii de toamna (zilele ursilor)
13 Ziua LUPULUI
14 Noe.- Filipii de TOAMNA
21 Noe.-Filipul cel scchiop (iarasi o zi a lupului)
21 Noe.- Ovidenia (celebrarea unei divinitati a lupilor: Vovidenia sau Obrejenia)
21 Noe. -Sarbatoare crestina: Intrarea Maicii Domnului in Biserica (!!!!)
29 Noe.- Ajunul lui ANDREI ocrotitorul lupilor
30 Noe.- Sarbatoare crestina: Sfantul Andrei (!!!!)

Complicata luna, Nu ? Incepand de maine, ma voi gandi cum am s-o scot la
capat, in asa fel incat sa nu gresesc si sa sistematizez cat mai exact informatiile (foarte multe si stufoase)

Dupa cateva postari despre luna Noembrie, voi incerca sa va mai spun cateva cuvinte despre Marele Lup Alb dar si cateva traditii legate de Moarte si Inmormantare. Acestea, vor incheia seria postarilor mele legate de ANOTIMPURILE
vietii noastre dar si ale Concursului nostru pe Forum, care se va incheia odata cu etapa TOAMNA. Pe multe fete stiu ca le-am plictisit dar, "putintica rabdare" cum spunea nenea Iancu, pentru ca "toate isi au vremea lor"... Asa ca mai aveti putintica rabdare... Vreau sa ma despart de acest subiect cu constiinta impacata, mai ales, ca aveam aceasta obligatie morala fata de draga nostra prietena: Blanitza.

Apoi, mă veți putea bârfi cât veți voi.

neatza! noi nu barfim pe nimeni...:)))mai ales pe tine, care esti ,,ultimul mohican" ...noi glumim ...:) daca numai tu esti pe aici cu noi...

Astept cu nerabdare sa ne spui despre Marele Lup Alb.

Gheorghitza drag, te rog eu, nu te grabi chiar asa, este informatie pe care vrem s-o retinem, tot ce ne spui ne intereseaza, si-ti multumim din inima...
Pleaaase, nu uita de lodolitul meu...

Nu voi detalia sarbatoarea zilei Vracilor. Vi-am spus ca in aceasta zi, se cinsteau Vracii voluntari care vindecau spiritul si trupul celor nevoiasi si saraci.
De 8 Noembrie, ziua Sf. Mihai si Gavrila, este o sarbatoare pe care o cunpoaste toata lumea si n-am sa vorbesc despre aceasta zi.

Pe 11 Noembrie se sarbatoarea ziua Talharilor. Era ziua cand se facea magii de diferite feluri prin care:
- Se facea in asa fel incat satul sa fie ocolit de talhari, talharii, omoruri si alte lucruri rele
- Se faceau vraji prin care sa se afle adevarul si vinovatii neprinsi in fapte de talharie, violuri, hotii si multe alte faradelelrgi.
- Se faceau magii "albe" prin care sufletele flacailor "furate" de alte fete, sa se reantoarca la prima dragoste... (daca o fata lua flacaul altei fete, se zicea ca este tot furt: "Mi l-a furat pe Todor..."

Aceasta frumoasa sarbatoare traditionala a fost confiscata odata cu crestinarea poporului roman: a aparut Sfantul MINA care se sarbatoreste acum in aceasi zi.

Urmeaza o pleiada de sarbatori traditionale pe care n-am sa le evoc. Va spun doar ca sunt zile dedicate lupilor, Ursilor dar si marea sarbatoare traditionala "Lasatul Secului" care deschide Postul cel Mare de Craciun.
Practic, intre 12 si 15 Noembrie sunt foarte multe sarmatori, intitulate pe scurt:
- Martinii de Toamna (dedicata Ursilor)
- Filipii de Toamna (dedicata Lupilor

21 Noembrie este iar o sarbatoare mare, peste care s-a suprapus o sarbatoare Ortodoxa: Intrarea Maicii Domnului in Biserica.

Zilele de sarbatoare se tin lant, incununate cu Ajunul Sf Andrei si Ziua Sf. Andrei, fiind considerat protectorul Lupilor.

In seara acesta am sa incerc sa va spun pe scurt o parte a legendei Lupului Alb si sa inchei acest subiect, al traditiilor populare romanesti de TOAMNA.

blanitzo, sa fi tu sanatoasa de cand ti-am raspuns la dorinta ta: LODOLITUL.

Am sa duc cateva completari totusi:
Fiind de fapt un Cristal de Stanca (Cuartz) are puterea sa magica vindecatoare si este recomandat in primul rand Chakrei Coroanei (Shasrara)
Acum, fiind si cu incluziuni (Cristalul de stanca cu anumite incluziuni este chiar Lodolitul), aceste incluziuni influenteaza "colorarea" cuartului (din formele pe care iau aceste incluziuni, apar diferite desene miraculoase si de aici, o sumedenie de denumiri populare.

Iata cateva posibile incluziuni:
-Feldspati
-Chlorit, Fier, Calciu, dendrite de Mangan...
-Rutil (Sagenit), Goethit, Cosalit,

Tipul mineralelor, forma lor de concrestere cu Cuartul, vor aspecte diferit colorate si uneori spectaculoase (Nu degeaba i se mai spune si Cuartul "Gradină" sau Cuart Scenic... Unele cristale de lodolit pot fi atat de spectaculoase, icat au primit si numele de "Spectacol subacvatic" sau "Gradina subacvatica" ertc... etc

Din pacate, Cuart Gradina frumos, se gaseste mai greu. Eu, am cumparat pe Breslo si doar cateva au fost de calitate. N-am putut face decat niste cercei.

of, of... "vor PRIMII aspecte diferit colorate...

PRIMI

Buna seara lume :)

Buna, cattie :)

Nu prea voiam sa vorbesc despre Marele Lup Alb. Nu este doar o poveste sau o legenda ci foarte multe si este greu sa alegi ceva, fara sa aduci atingere vreunei inormatii prinse in continutul acestora.
Va recomand sa cititi o carte importanta:
Mircea Eliade: "De la Zalmoxis la Genghis-Han"
In fine, va voi prezenta o versiune foarte scurta, in care am cautat sa adun cat mai multe informatii, din foarte multele lucrari consacrate acestui subiect.

Marele Preot, puse ca acel calugar sa fie adus la el. Cand aparu smerit in fata lui, Marele Preot ii spuse:
- Am auzit ca ti-a mers vestea ca umbli prin tara, ajuti pe toata lumea si mai mult, le vorbesti oamenilor simpli despre mine si cum trebuie ei sa aiba incredere in mine.
-Da, Marite Preot!
- Se spune ca mergi doar pe jos si strabati dealuri, munti si vai doar prin locuri neumblate si, ca faci acest lucru de dragul fiarelor, pe care le intelegi si poti vorbi cu ele... Iar ele, te intampina bucuroase si te asculta...
- Asa este Marite Preot!
Nu te intreb de unde si cum ai dobandit acest har dar, vreau sa iti spun dorinta mea: vreau sa te pastrez in Cetatea mea, sa te fac un inalt preot, urmand sa-mi fi sfetnic.

Trecu ceva vreme de când Călugarul Călător acceptă să rămână în cetatea Marelui Preot și să-i rămâna sfetnic.
Intr-o zi, se înfățișă Marelui Preot, să-i propună câteva refprme importanteȘ
- Mărite Preot, iată cum văd eu, unele lucruri:
Am stat la sfat cu fiarele padurii si pot sa-ti spun ca Lupii au cele mai mari nemultumiri. Razboinicii nostri, omoara mult mai multe animale, distrandu-se si tragand la tinta! Acest lucru, trebuie sa inceteze de indata. Ursii sunt suparati ca prea multi copii, merg in padure si strica stupii albinelor, jucandu-se si batandu-si joc de miere, care sti bine ca este deliciul lor. Mi-au spus ca atat timp, cat teritoriul lor este distrus si violat, ei nu vor conteni sa atace cirezile de vaci.
Lupii, ramanand fara hrana atat din cauza vanatorilor cat si din cauza iernilor aspre, in care mor tare multe animale, sunt nevoiti sa adune in haite. Isi aleg un conducator si unindu-si fortele, nu mai tin cont de nimic. Intra in ograzile gospodarilor, ataca turmele de oi...
Sunt inca multe alte nemultumiri ale fiarelor padurilor, dar, tot am incercat sa le lamuresc, ca in mine pot avea incredere si le voi ajuta. Apoi, Lupii si Ursii mi-au propus ceva: daca eu voi reusi sa le ajut, iar viata lor se va imbunatatii, ele, mi-au promis ca in loc sa faca stricaciuni prin gospodariile oamenilor, ele ne vor sari in ajutor si, vor merge pana acolo, incat chiar sa sara in ajutorul razboinicilor si sa apere hotarele tarii de invadatori.

După ce îl ascultă cu mare băgare de seamă, Marele Preot ii spuse:
Vei merge prin păduri și le vei spune animalelor hotărârea mea, care se va pune în practică de îndată:
1) Gospodarii nu mai au voie să umble prin păduri, decât prin alei și poteci făcute din adins, iar in drumul lor prin padure, nu se vor mai abate de pe aceste poteci, ca toate animalelele să știe drumul omului iar omul, sa nu se mai abată, tulburându-le viața.
2) Taranii, nu vor mai culege toate roadele pamantului si a zecea parte, o va lasa pamantului pentru ca toate pasarile ceruluii si fiarele, sa gasesca ceva de mancare.
3) Iarna, se vor gasi locuri speciale in padure, unde gospodarii vor da partea lor de hrana animalelor neajutorate din cauza frigului, ca acestea sa nu moara de foame. De asemenea, vitele, oile bolnave, ccare mor, vor fi duse de asemenea fiarelor padurii
4) Taranii, sa isi duca roiuri de albine langa casele lor, sa se grijeasca de ele pentru a avea miere si in felul acesta sa nu mai mearga in padure sa strice randuiala naturii.
5) A zecea parte din pestii prinsi, vor fi lasati pe drumurile umblate de vulpi.
6) Nimeni n-are voie sa sa batjocoreasca animalele din padurile noastre: nici in joaca nici in agonoseala peste masura. Vor putea vana doar cei ce dovedesc ca nu mai au ce manca si vanatoarea, se va face organizat, nu fiecare de capul lui.

7) Cu 45 de zile inaintea si 45 de zile dupa solstitiul de iarna, vom sarbatorii cu mare bucurie Zilele ursilor si Zilele Lupilor. Pentru Lupi, vom face in fiecare luna sarbatoare si ori de cate ori trebuie cinstiti.
8) Pentru loialitatea ta si puterile tale magice, te numesc Inalt Preot Lup si te voi transforma intr-un Mare Lup Alb, ca aparator al neamului. Aceasta zi, fiind la sfarsit de Noembrie si inceput de Decembrie, la cumpana dintre anotimpuri si VIETI, va ramane de-a pururi Ziua Ocrotorului Lupilor, ziua Marelui Lup Alb.

Si iata cum Calugarul Calator, se transforma de indata, intr-un mare lup Alb, aproape cat un urs. La auzul acestor vorbe, Marele Lup Alb, ii spuse Marelui Preot:
- Marite, Preot! Sti bine ca oricand ma pot transforma in om. Da-mi mie comanda armatei, sa o instruiesc si sa o calauzesc dupa legile noastre, ale LUPILOR.

Marele Preot accepta de indata iar din acel moment, armata avea sa cunoasca transformari profunde. Care sa fie aceste transformari si despre ce Legi vorbea Marele Lup Alb? Maine. Maine veti afla cu siguranta.

Maaama, Gheorghitza, ce poveste impresionanta, sunt numai ochi si urechi la ce va mai fi, iar cartea de care ne-ai spus, e deja pe lista mea de carticele!!! Multumim infinit...

Astept deznodamantul povestii. Incepe sa se contureze in mintea mea forma "lucrarii" dedicate Marelui Lup Alb.

Ala cum vine noaptea după zi și Iarna dupa Toamnă, nu te-ai putea împotrivi Naturii noatre, Mamă! Așa a fost lăsat din moși-strămoși: cei în putere să lucreze pământul, să fie păstori ori... să meargă la razboi. Despre alții, ori nu se știe, ori nu se vorbește. Soarta era pecetluită de sfatul bătrânilor, la nașterea pruncului: Moașele alegeau viitoarele moașe, de care se ocupau încă de fete mici; Ursitoarele, isi alegeau viitoarele ursitoare; vracii, viitorii vraci. Alti copii insa, dipareau pur si simplu de langa casa omului si nimeni nu zicea nimic. doar susoteli: "Pe a lu' Vasili, l-au luat Solomonarii"; "Ai auzit că pe a lu' Lipan, l-au luat niște preoți?"; " E adevărat oare că pe a lu' Todor, l-au luat Lupii???" Dar nimeni nu reclamă, nimeni nu comentează... Doar "vorbe-vorbe" șușotite la ureche.

Trecuse multă vreme de când acel Călugar Călător, devenise mai marele peste Lupi si mare conducător de oști. Dispunea deja de o armată tânără, alegând războinici, înca de copii mici. Ei erau cei "luați" de Lupi. Războinicilor li se spunea Lupi, deoarece se purtau ca niște adevărati Lupi!. Erau crescuți în inima pădurii, alături de fiarele sălbatice și lasati de multe ori singuri, să învețe să se descurce singuri...(chiar dacă de pe lângă vreo tufă, cinevea urmărea tot ce se întâmpla...)

Marele Lup Alb, își petrecuse timpul mai mult printre lupi, care l-au învățat tare multe. In primul rând, l-au învățat că puterea vine doar la cel ce trăiește SOLITAR, care trăiește mai mult cu Dumnezeu și Țăn sine însusiȚ. A trăi singur, inseamnă a ști să te aperi singur, iar dacă nimeni nu-ti face nimic, nu fă nici tu altuia. Intr-un cuvânt, trăieste printre oameni dar ei să nu-ți simtă prezența. Când apar vremuri de răstriște, cheăma-ți restul lupilor (războiniciii) și apărați-vă sau atacați doar in haită, aică, exact asa cum trăim noi. Apoi, Marele Lup Alb, a inventat o armă de temut, nemaiântâlnită până atunci în lume. Iată cum i-o prezentă această armă Marele Lup Alb, Măritului Preot:

- Mărite Preot, iată o armă de temut, cu care vom merge de azi inainte la luptă!
Marele Preot, pufni in râs:
- Măi, Albule Lup! Jucăria asta, a ta, o numesti tu ARMA de temut?
- Stai să vezi Măria Ta! După care chemă la el un călăreț.
Până sa vina calaretul, Marele Lup Alb, dadu explicatiile:
Bățul acesta va fi ținut în mână, de războinicul călare. Capul de LUP înfipt în băț, nu este un cap simplu. In gâtul lui, este o morișcă de metal, asemănătoare moriștilor pe care le facem noi, copiilor noștri, să se joace cu ele atunci când fug, sau moriștile cârâitoare cu care alungăm noi, ciorile. Datorită vântului, paletele vor invârti elicea. Daca ea se află intr-o cavitate cum e gâtul Lupului, va scoate un șuierat cumplit. Apoi, mâneca ce o vezi in continuarea gâtului, de seamana cu corpul unui șarpe-balaur, este o mâneca șesuta din mii de solzi de tablă foarte subtire. In alergatura călărețului, vântul, nu numai că va face să șuiere morișca, dar va umfla și mâneca, iar aerul va ieși printre solzi. Ai sa vezi ce efecte vor scoate acești solzi.

Marele Lup Alb, îi dădu ciudata "armă" călărețului:
- Du-te! Aleargă ca vântul, iute ca gândul...

Călărețul, infășcă arma de băț si dădu bice calului. Pe cum se depărta și prindea viteză, începu să se audă un vuiet asemănător urletului de LUP. Iar când incepu să zornăie și solzii, ziceai ca sunt zece călăreți, nu unul...

- Ai înteles Măria ta? Ochii Lupului sunt strălucitori ca focul. Călărețul, iși va pune pe cap în loc de cușmă, un cap de URS. Văzut din depărtare, va apărea ca o vietate infioratoare, nefirească, mai ales dacă va fi insoțită de urletul prelung al unui LUP. Dacă atacul se va face noaptea, pe nepregătite, "Solzii" , vor face să se creada că sunt zece FIARE nu UNA .

Marele Preot căzu pe gânduri. Era ceva nefiresc dar rezultatele erau clare: era o ARMA ! Dar o armă care nu ucide, ci, băga spaima în dusmani.
- Mărite Preot! N-am terminat. Razboinicii noștri, nu vor ataca singuri. Haite întregi de lupi, la auzul acelor urlete scoase arma noastră, vor ieși din vizuini și vor însoți călăreții nostri la luptă. Nimeni nu ne va mai călca hotarele!

Marele Preot, misi lasa capul in jos, plin de amaraciune:
- Mare Lup Alb! Sti tot atat de bine ca si mine, ca avem un dusman de care nu vom scapa!
- Adevarat graiesti Maria ta! TRADAREA!

Vreme trece, vreme vine... Iata ca Marele Preot il chema la el pe Marele Lup Alb
(Numele adevarat, nu-l stia decat Marele preot)
- Eu, mă voi retrage în măruntaiele Pământului, împreună cu înțeleptii mei, preoți și vraci. Preia tu frâiele acestui neam iar eu, voi veghea de pe celălalt tărâm.

Intr-adevăr. Marele Lup Alb și neamul său, au fost înfrânți din cauza mai multor acte de trădare. Trupul lui s-a dus dar spiritul Lui dăinueste și astăzi. Uneori, traiește poate alături de noi și nici nu-i simțim prezența.
In codrii bătrani, sub bolta înstelată, în bătaia caldă a vântului de libertate, cei cu inima pură pot auzi și acum chemarea la luptă a Marelui Lup Alb. Pămantul. frunzele și cerul îl cunosc și il aud. Voi, voi dragii mei, il auziți?